One thing is certain, we shall meet again. And, indeed we will.
05. SHADOW OF THE COLOSSUS
Puține experiențe din mediul jocurilor video te pun față în față cu o grandoare intimidantă așa cum o face opera lui Fumito Ueda din 2005, „Shadow of the Colossus”. Printr-o abordare minimalistă a unei povești ce o putem descrie ca un basm, fiecare moment din „Shadow of the Colossus”, fie că vorbim de luptele cu coloșii, fie că vorbim despre escaladatul unei ruine sau de galopatul pe câmpiile dezolante care parcă se întind la infinit, dezvoltă în feluri din ce în ce mai complexe un sentiment înăbușitor de inferioritate. Pentru era Playstation 2 a fost o călătorie introspectivă remarcabilă, iar influența lui „Shadow of the Colossus”, încă se simte la aproape 20 de ani de la lansare.
04. THE LAST OF US PART I & II
Dilogia „The Last of Us” are o calitate aparte în peisajul jocurilor video. A reușit simultan să adune toți gamerii sub același stindard, dar și să îi dezbine asemenea unui război civil. Însă propunerea făcută de această poveste este mai profundă decât pare. Fiecare dintre cele două părți ale lui „The Last of Us” spune câte o poveste despre cum Sinele percepe suferința, când suferința este legată de Celălalt, concluzionând cu câte o dilemă corneliană, ce confruntă deopotrivă protagoniștii și jucătorii cu greutatea inumană a spectrului infinit al moralității. Totul pentru a te face să înțelegi cum doar prin acceptarea Celuilalt, poți înfrunta monștrii grotești născuți din suferință. „The Last of Us” te pune în dialog direct cu ceea ce simți și crezi față de cel de lângă tine și este o mărturie a capacității mediului jocurilor video de a transcende orice barieră și de a te pune față în față… cu tine.
03. BLOODBORNE
Proiectele Fromsoftware au ajuns în ultimii ani să fie sinonime cu un nivel al calității comparabil doar cu cele mai mari renașteri culturale din istorie. Trilogia „Dark Souls”, „Sekiro: Shadows Die Twice”, „Elden Ring”, „Demon’s Souls”, „Armored Core”, până și proiecte ceva mai așezate, însă la fel de ambițioase precum „Déraciné”, toate absolut ireproșabile. Însă „Bloodborne” emană din absolut toate direcțiile ceva aparte, ceva animalic, brut, care ți se bagă pe sub piele și îți face sângele să fiarbă, exact tipul de sentiment înfiorător pe care îl invocă scrierile lui H.P. Lovecraft. Fiecare aspect al lui „Bloodborne” este perfect modelat pentru a sublinia estetica propusă, de la muzică, la poveste, la designul creaturilor. Până și sistemul de luptă reflectă în mod simbolic vânătoarea, împingându-te mișelește să devii din ce în ce mai agresiv, întocmai ca bestiile însetate de sânge din poveste.
02. GOD OF WAR (2018)
Rebootquelul „God of War” din 2018 a făcut mai mult decât să revigoreze o franciză care s-a înrădăcinat într-o estetică pe care însăși a propus-o. Cea mai mare calitate a călătoriei lui Kratos în Scandinavia, o reprezintă una sistemică, întrucât în mediul jocurilor video s-a putut observa după „God of War” o aplecare semnificativă înspre o serie de tehnici cinematografice consacrate, poate și mai mult decât propunea Naughty Dog cu seria „Uncharted”. Și, evident, nu pot să nu menționez aspectul dramaturgic al lui „God of War”, unde creatorul Cory Barlog dă dovadă de o înțelegere profundă atât a personajului Kratos, cât mai ales asupra miturilor scandinave, reconstruite în așa fel pentru ca prezența elementului central din povești să nu fie atât de evidentă precum este în scrieri.
01. GOTHIC II
„Finally! I’ve been trying to bring you here for days!” îți spune Xardas în prima clipă din „Gothic II”, RPG-ul clasic din 2002 al celor de la Piranha Bytes. Ceea ce urmează este o înșiruire de reacții pe care „Gothic II” i le provoacă jucătorului:
„Pe unde merg?”
„Cum scot bâta?”
„Cum atac?”
„Pe unde merg?”
„Am și murit?”
„Pe unde merg?”
„țipăt”
„Ah, nu trebuia să-l omor…”
„Am salvat în șase slot-uri diferite? Bun, acum să fac o copie a fișierului cu salvări.”
„Wow.”
Oricine a jucat „Gothic II” a spus cel puțin o dată una dintre aceste fraze, indiferent dacă s-a întâmplat acum 20 de ani, acum pe Nintendo Switch, sau an de an pentru a gâdila nostalgia. Experiența primordială de RPG care te lasă să îți croiești propria aventură, „Gothic II” a învățat o generație întreagă de jucători ce înseamnă cauzalitatea. Iar cercul se închide în mod simbolic cu promisiunea că: „One thing is certain, we shall meet again”. And, indeed we will.
Care ar fi un Top 5 din perspectiva voastră?

Articol de Leo Luția