Grind-ul ne înnobilează

Apărut în GRIND I, paginile 56–57.

Trăim într-o lume dominată de gratificare instantă: cât timp ai bani, orice bucurie sau plăcere se află la doar câteva click-uri sau atingeri de ecran distanță. Dacă ne referim la jocuri, atunci observăm cum tendințele din lumea reală și din multiversurile digitale s-au combinat pentru a forma o realitate augmentată ambiguă.

În timp ce guvernele tipăresc bani de parcă ar juca Sim City în god mode și inflația nu ar avea niciun fel de consecințe asupra economiei, investitorii cu smartphone cumpără acțiuni ca și cum ar orchestra prăbușirea rețelei de socializare Life Invader din GTA 5, iar producătorii de autoturisme permit “îmbunătățiri ale motorizării” care se deblochează printr-o plată electronică de $2000 (da, mai ceva decât în NFS), jocurile trec și ele printr-o fază ciudată.

Pe de o parte, avem titluri “gratuite” care monetizează atenția sau nerăbdarea: vrei să mai încerci o dată? Poți să vizionezi o reclamă sau să cumperi vieți suplimentare. Vrei ca reclamele să dispară? Totul se poate rezolva printr-o microtranzacție.

Însă această situație devine mult mai puțin onestă și mult mai dubioasă atunci când ne uităm la jocurile pentru care plătim 60 de euro (mai nou, chiar 70 pentru titlurile de pe consolele next-gen) care în continuare percep taxe suplimentare pentru conținut. Vă mai amintiți de vremurile când personajele suplimentare se deblocau în urma unui efort sau prin activarea unor coduri pentru trișori? Ei bine, toate aceste elemente bonus sunt acum împachetate frumos și poartă numele de DLC (Downloadable Content), Expansion Pack, sau Season Pass. Ele nu mai reprezintă un bonus care demonstrează implicarea dezvoltatorilor în proiect și dorința de a oferi plus valoare, ci o nouă tentativă de a-l jupui de bani pe jucător.

Am dat 300 de lei pe Super Smash Bros pe Nintendo Switch. Dar dacă vreau să îi am în lista de războinici pe Sephiroth din Final Fantasy VII sau pe Steve din Minecraft, atunci trebuie să mai scot din buzunar 120 de lei pentru a cumpăra Fighter Pass 2. Cu alte cuvinte, înainte de a putea măcar să deblochez luptătorii, trebuie să cumpăr un pachet special.

Singura diferență față de Ubisoft sau Activision-Blizzard este că măcar trebuie să depun un efort pentru a efectua deblocarea, deci gratificarea nu este în totalitate instantă.

Însă în centrul acestor fenomene mercantile se află grindul și un catalog uriaș de jocuri care au fost livrate la vremea lor într-o formă completă, care nu făcea niciun compromis. În aceste tărâmuri magice aflate pe cale de dispariție, obiectele rare, personajele ascunse și hărțile secrete pot fi dobândite doar prin muncă. iar acestea sunt jocurile pe care eu le recomand pentru minte și spirit — pentru că în spatele efortului se ascund recompense care nu pot fi obținute prin alte metode în cel mai bun caz, se pot descărca salvări sau se pot instala trainere).

În timp ce lucram la revistă, am descoperit cum grindul pe care l-am făcut în Final Fantasy X m-a făcut mai răbdător. M-a ajutat inclusiv să gândesc strategic și să acord mai multă atenție sarcinilor de serviciu — fără a mai simți nevoia să îmi verific telefonul sau să consult rețelele de socializare. Faptul că am îndeplinit obiective repetitive într-un joc m-a determinat să îmi redescopăr concentrarea și să îmi îmbunătățesc atenția. iar această disciplină de a investi conștient un anumit număr de ore pentru a atinge un obiectiv clar a ajuns să devină ceva obscur și demodat. Într-o eră în care orice informație se află la o căutare distanță, si accesul la cunoaștere și divertisment este limitat doar de propria curiozitate, avem mai mult ca niciodată nevoie de tehnici de ordonare a gândirii.

Grindul presupune conștientizarea propriilor limite și urmarea unui obiectiv păstrând speranța că, într-un final, tentativa va avea succes. El presupune o perseverență ieșită din comun și o voință puternică. iar la final, odată ce scopul este atins, putem spune că am reușit cu succes să proiectăm un sens asupra eforturilor noastre.

Dacă John Lennon ne spunea prin anii 1970 că timpul irosit într-un mod plăcut nu este irosit deloc, atunci revista Grind vine vreo 50 de ani mai târziu pentru a vă spune că timpul folosit pentru îndeplinirea unui obiectiv dificil și bine determinat este exact sensul vieții. Fără grind nu am fi construit niciodată monumente impunătoare. Fără grind nu am fi ajuns să temperăm capriciile naturii pentru a deveni specia dominantă de pe planetă. Și fără același grind nu ar fi ajuns nimeni să obțină un Demonspike Coat în Diablo pentru a face față tuturor atacurilor venite din partea Necuratului.

Indiferent de natura lui, grindul ne purifică, ne cizelează și ne înnobilează. iar în timp ce gamerii “casual” dau ochii peste cap și spun că grindul nu este pentru ei, noi ne vom folosi răbdarea și voința pentru a avea realizări mai impresionante atât în viața de zi cu zi, cât și în jocuri. Vino de partea grindului!

= Vlad Costea i – – – — — aie es ps h t h i i i 2 a]