Japonezii fac cele mai bune jocuri

Apărut în GRIND I, paginile 26–27.

Urmărind știrile din industria jocurilor video, este greu să nu îți pui întrebări precum “Oare de ce nu reușește Xbox să învingă PlayStation, în ciuda achizițiilor și investițiilor masive pe care le face?”, “Cum de Nintendo încă vinde console, deși oferă specificații tehnice inferioare concurenței?” și “Cum de jucătorii principali pe piața cabinetelor arcade sunt Taito (Space Invaders), Capcom (Street Fighter), Sega (Sega Racing, Virtua Cop), Konami (XMen, Teenage Mutant Ninja Turtles) și Namco (Pac-Man, Galaga)?”.

Răspunsul este simplu: japonezii fac cele mai bune jocuri. Este o concluzie la care am ajuns de-a lungul mai multor ani în care am observat cum studiourile nipone au o consecvență de neegalat în a produce titluri de calitate. În timp ce Activision, Ubisoft și Electronic Arts s-au complăcut în popularizarea microtranzacțiilor și a conținutului fragmentat care ne obligă să facem achiziții suplimentare, FromSoftware și Namco Bandai ne-au provocat prin brutalul Dark Souls, Nintendo a redefinit genul open world prin Legend of Zelda: Breath of the Wild, iar Gran Turismo a continuat să ridice standardul simulatoarelor de curse.

A spus cineva tehnologie VR? În timp ce Oculus și Valve se băteau în specificații tehnice, Sony a lansat PlayStation VR - un dispozitiv mult mai simplu și mai accesibil, care se caracterizează mai degrabă prin ergonomie decât prin rezoluții incredibile, dar care oferă jocuri mai distractive decât orice experiență oferită de Oculus si lansări mult mai consecvente.

Vreți să vorbim despre personaje emblematice, care și-au lăsat amprenta asupra industriei? Namco îl are pe Pac-Man, Nintendo îl are pe Mario, Sega îl are pe Sonic, Sony îl are pe Kratos. Acum faceți același exercițiu și în cazul Microsoft, Ubisoft, Electronic Arts și Activision: cine sunt personajele cele mai reprezentative pentru fiecare studio și când a fost ultima dată când ele au fost implicate în titluri AAA? Excludeți tentativele de remasterizare și remake (urme ale epocii post-creative) și rămâneți cu nostalgia unor vremuri când studiourile din vest chiar încercau să concureze prin personaje memorabile.

Sigur, aici există excepții. Rockstar Games face o treabă minunată cu protagoniștii din Grand Theft Auto și Red Dead Redemption. În aceeași măsură, CD Projekt Red a reușit să îl transforme pe Geralt într-un simbol al RPG-urilor vestice. iar studiourile americane care lucrează cu Sony (Naughty Dog, Sucker Punch, Santa Monica Studio) ne-au oferit capodopere precum “Uncharted 2”, “The Last of Us”, “Ghost of Tsushima” și “God of War”.

Dar pentru fiecare exemplu pozitiv, trebuie să ne uităm la felul cum Electronic Arts îngroapă fiecare urmă de creativitate a studiourilor pe care le asimilează. Sau să deplângem decăderea Blizzard, care a renunțat complet la standardul de calitate pentru care era cunoscut. iar apoi să ne întrebăm ce a făcut Ubisoft în ultimii ani cu seriile Rayman și Prince of Persia.

Am ajuns la concluzia că studiourile japoneze au două caracteristici care le ajută să se mențină în vârf: sunt consecvente în lansarea de jocuri de calitate și își reinventează permanent protagoniștii. Este ca și cum banii și schimbările culturale din vest nu au niciun efect asupra artiștilor niponi... este ca și cum ei ar fi conștienți că poveștile cele mai bune nu au vârstă și nu trebuie spuse pentru a fi pe placul unei singure generații sau pentru a întări convingerile unui singur grup care se manifestă la un moment-dat. Și în timp ce programatorii vestici concurează în a se schimba în funcție de voința minorităților vocale, japonezii continuă să producă artă nemuritoare, la cele mai înalte standarde. Pentru că Nintendo știe ce înseamnă un joc inter-generațional — genul de divertisment digital atât de bun, încât părinții vor să îl dea mai departe copiilor. iar Sony știe ce înseamnă să îți urmezi cursul fiind mai degrabă interesat de calitate decât de presiunile unor grupuri care promovează discriminarea în funcție de aspectul fizic al persoanei.

De aceea, în timp ce Microsoft va realiza clipuri de promovare în care va face afirmații despre justiție socială, Sony va oferi jocuri mai bune și va vinde console. În timp ce Ubisoft ne va vorbi despre diversitate și incluziune, Nintendo ne va arăta tuturor cum se face un joc pentru toate vârstele. Și în timp ce accentul se va pune pe tehnologii de ultimă generație, un studio japonez ne va oferi grafică și animații impresionante pe sistemele deja depășite din punct de vedere tehnic.

Este vorba despre motivul pentru care Atari nu a putut concura cu Nintendo și Sega, John Romero are în camera de lucru cabinete arcade cu Pac-Man și Street Fighter 2, iar PlayStation 5 este mai căutat decât Xbox Series X: japonezii fac cele mai bune jocuri.

= Vlad Costea