Undeva la intersecția dintre nostalgie și entuziasm pentru nou

Apărut în GRIND III, pagina 3.

Undeva la intersecția dintre nostalgie și entuziasm pentru nou...

Atunci când nu aveam calculatoare, visam la jocuri. Odată ce am primit calculatoarele, visam ca ele să ruleze jocurile din reviste. Când am ajuns să avem calculatoare suficient de performante pentru a rula jocurile din reviste, nu mai aveam timp să le și jucăm. Iar odată ce am găsit timp, ne-am apucat să scriem… gândindu-ne permanent la ceea ce am fi putut juca dacă nu ne-am încăpățâna să continuăm proiectul GRIND.

Undeva în mijlocul acestei succesiuni de ambivalențe, am urat bun venit în sufrageriile noastre și unor console. Odată ce ne-am asigurat că avem acces la jocuri de ultimă generație, am început să privim în trecut pentru a descoperi ceea ce ne-a lipsit în copilăria post-comunistă. Și după ce ne-am umplut rafturile cu diverse colecții, ne-am gândit din nou la origini: la zilele când singurele jocuri originale pe care ni le puteam permite erau cele împachetate în țiplă alături de revista LEVEL sau PC Games-ul italian cumpărat de la Metro.

GRIND există undeva la intersecția dintre nostalgie și entuziasm pentru nou. La răscrucea dintre pesimism tehnologic și speranța că viitorul nu va fi nici orwellian, dar nici huxleyan. În echilibru perfect față de ideea că ne aflăm într-o eră postcreativă și promisiunile marilor studiouri.

Dacă am aduna anii de joacă ai tuturor redactorilor care au contribuit la această ediție, atunci am ajunge lejer la 120. Și exact despre asta este vorba: am fost aici suficient de mult timp pentru a le fi văzut pe toate, dar totuși nu destul de mult pentru a ne simți cinici și indiferenți. Știm ce este bun și ce ne place, avem experiență în a ne stabili prioritățile, dar în același timp nu ratăm ocazia de a ne pierde timpul cu un joc mediocru dar distractiv. Pentru că, în fond, joaca este făcută pentru a ne distra, iar scrisul despre joacă ne ajută să imortalizăm momente memorabile din viața noastră.

Sperăm că vă veți bucura să ne citiți operele la fel de tare cum ne-am entuziasmat noi să batem la tastaturi încă o serie de articole. Și dacă nu citiți, atunci țineți măcar paginile groase și lucioase într-un loc ferit de umiditate și de razele Soarelui până când altcineva le va descoperi.

Primul GRIND v-a invitat să gândiți dincolo de formatul convențional de revistă. GRIND 2 v-a provocat să simțiți diferența față de revistele de jocuri din comerț. Acum, GRIND 3 face apel la percepția voastră pentru echilibru: am cules jocuri vechi și noi, după care le-am pus în balanță calitățile și defectele. Apoi am presărat o doză sănătoasă de analiză critică, pe care am îndulcit-o cu intuiție. Am scris varianta cea mai detaliată a recenziilor, după care ne-am întrebat ce v-ar plăcea de fapt să citiți din tot ansamblul de informații. Iar rezultatul sperăm că vă va bucura și vă va dezamăgi în măsuri egale. Pentru că forțele antitetice ale universului, binele și răul, bucuria și tristețea, masculinul și femininul, rațiunea și emoția, PC-ul și consola, se contopesc pentru a vă încreți și descreți frunțile într-o succesiune calculată cu mare precizie.

Bine ați venit la finalul trilogiei GRIND – o adevărată epopee confuză, care își stabilește prioritățile și traiectoria în funcție de capriciile personale ale câtorva redactori care nu se dau bătuți nici măcar atunci când publicul interesat scade de la o ediție la alta. Pentru că GRIND-ul în sine este o alegere: am putea parcurge doar povestea principală, dar oamenii ca noi nu pot urma calea cea mai simplă. Pur și simplu nu ne stă în fire. VlAD COSTEA