World Esports Championships

Apărut în GRIND III, paginile 204–206.

WORLD ESPORTS CHAMPIONSHIPS Începând cu 24 august și până pe 3 septembrie, Iașiul a fost o adevărată capitală internatională a gaming-ului.,

Au fost 10 zile de spectacol la propriu și la figurat. Nu sunt microbist și nici nu am fost la vreun meci de fotbal pe stadion până acum, dar după un meci de CS:GO de pe Main Stage, în care a jucat echipa care a reprezentat România, am simțit cum e să ți se facă pielea de găină atunci când favoriții tăi câștigă și toți din jurul tău strigă „Hai, România!”.

Începând cu seara în care a avut loc deschiderea și până la concertul de închidere, orașul a avut o atmosferă extraordinară, iar zona Palas a fost ca o mare arenă de gaming. Iașiul a demonstrat că gaming-ul reprezintă un fenomen internațional ce nu are granițe.

E aproape imposibil să găsești pe cineva astăzi care să nu fi auzit de Counter-Strike, DotA, Fifa, sau League of Legends. Aș merge până într-acolo încât să spun că, cel puțin din generațiile mai tinere, aproape că e imposibil să găsești pe cineva care să nu fi jucat unul din titlurile menționate mai sus. Jocurile video, mai ales cele multiplayer compoetitive nu mai reprezintă un subiect tabu în România anului 2023. O spun asta cu bucurie, iar Campionatul Mondial de eSports de la Iași a confirmat-o cu tărie! Acum 20 de ani, situația nu era la fel de roz. Jocurile video erau populare în rândul tinerilor, doar că aveam „campionate” organizate în sălile de internet cafe, nu în grădina Palas. Un lucru e cert, pasiunea pentru jocuri, mai ales cea pentru Counter-Strike, era la fel de intensă ca și cea a jucătorilor de la Campionatul Mondial.

Acum e amuzant când îmi amintesc cum mă certau ai mei pentru că mă jucam prea mult la PC (și aveau dreptate într-o oarecare măsură), spunându-mi că nu există nici un viitor din asta și că e pierdere de vreme. E normal, nu-i judec, jocurile video pot fi ușor clasificate ca o formă ieftină de divertisment, chiar dacă adevărata lor valoare se ridică la rangul de artă acum. Să nu uităm că industria gaming-ului a depașit-o pe cea a filmului. Tata, cel puțin, a încetat să mai judece jocurile până când, într-o seară, nu s-a lăsat bătut până în momentul când a terminat clasicul shooter Wolfenstein 3D pe un Intel 486 (primul nostru PC).

Nu aș vrea ca articolul să se intre la secțiunea „Retro” a revistei, așa că mă voi opri aici cu poveștile din copilărie și voi continua cu detaliile despre experiența World eSports Championship de la Digital Throne.

Voi începe prin a spune ceva despre public: nu doar că a fost unul numeros (probabil peste 20.000 de oameni), dar a fost și foarte divers. În cele două zile în care am fost prezent, am văzut de la copii de 4-5 ani și până la adulți 50+, toți vizionând cu interes și curiozitate meciurile de pe cele două mari scene. Legat de asta, Main Stage-ul a fost poate cea mai mare scenă pe care am văzut-o vreodată live. Mi-a plăcut foarte mult layout-ul și felul cum se făcea stream-ul meciurilor de CS:GO. Din punct de vedere estetic dar și organizațional, totul a fost impecabil.

Poate unele decalări de program au supărat fanii echipelor care au fost nevoiți să aștepte uneori începutul unor meciuri, dar vorbim totuși de peste 700 de jucători și zeci sau chiar sute de partide zilnice, e normal să apară unele decalări, mai ales atunci când vremea nu ține cu tine și ești responsabil pentru aparatură tehnică de milioane de euro.

Indiferent că a fost ploaie sau soare, căldură sau frig, oamenii au stat cu sfințenie și au urmărit meciurile până târziu în seară.

Am uitat să menționez scena secundară de la amfiteatrul Palas, unde s-au jucat titlurile MOBA. Setup-ul scenei a fost la fel de atent realizat ca și în cazul Main Stage-ului, iar sunetul a fost perfect. Deși nu obișnuiesc să urmăresc eSport pe Twitch sau alte platforme, a fost o plăcere să privesc meciul de DOTA 2 dintre Mongolia și Kârgâzstan. E cu totul altă trăire atunci când urmărești jocul live. E ca diferența dintre un film vizionat pe laptop în calitate standard și un film 3D într-un cinematograf.

Ne-am bucurat și de prezența celor mai cunoscuți jucători din scena eSports autohtonă. Am avut plăcerea de a interacționa în backstage cu Jaxi, Wery și Antonia Nuckle. Am împărtășit toți aceleași emoție și bucurie pentru eveniment. A fost o energie foarte faină pe care nu ai cum să o descrii, trebuie să o trăieși pe pielea ta pentru a o putea înțelege.

Singurul regret pe care îl am vis a vis de World eSports Championship și Digital Throne este că nu am reușit să fiu prezent la ceremonia de deschidere care a fost wow! Cel puțin din filmările primite de la prieteni, spectacolul cu drone a fost „marfă” (cum ar spune DOSboi Aidan).

Dacă stau mai bine să mă gândesc, aș mai putea adăuga încă două regrete mai mici: Comic Con-ul din Palatul Culturii și foișorul Retro Gaming organizat de Digital Crusade. Ambele au avut loc înainte să fi venit eu la eveniment, cât timp eram în concediu. Mi-ar fi plăcut să văd noutățile de la Comic Con și să încerc cabinetele arcade expuse la butonat în foișorul din grădina Palas.

În cele două zile de participare, m-am încărcat cu o energie pozitivă (poate a contribuit și faptul că eram proaspăt întors din concediu), care mi-a dat putere să încep lucrul la revista GRIND 3. O confirmarea a faptului că, a fi gamer astăzi e o normalitate. Și că indiferent de poziția geografică, un eveniment de gaming de asemenea anvergură poate fi organizat și primit cu succes de către public oriunde. Recunosc, am fost mândru că sunt ieșean și și m-a bucurat faptul că evenimentul cel mai tare de gaming din România s-a desfășurat la mine acasă.

Ceremonia de închidere din weekend a fost și ea „next level” (ca să folosim termeni de gaming) printr-o organizare exemplară și demnă de orice festival de muzică din 2023. Greșesc, de fapt tot evenimentul a fost super bine organizat, dovadă că gamerii știu facă o treabă excelentă.

Nu aș vrea să închei articolul fără a le mulțumi lui Bogdan „Boogie” Carp și lui Cristian Nistor pentru invitația la eveniment și mai ales la podcastul „Road to Iași 2023”, moment care m-a motivat să încep cu Vlad revista GRIND III.

eSports Summit Iași

Cu puțin timp înainte de WEC Iași, a avut loc Esports Summit Iași: o conferință cu și despre industria de e-sports. Nu am știut la ce să mă aștept de la această conferință, dar în momentul plecării, am simțit că am dobândit cunoștințe noi și o perspectivă proaspătă despre domeniu. Evenimentul a avut loc la Palatul Culturii, și cu greu mi-a venit a crede faptul că România a avansat atât de mult în 34 de ani încât Iașiul să găzduiască cea mai importantă conferință și eveniment de esports din țară.

După o introducere scurtă făcută de către Vice-Primarul Iașiului și de Președintelui Esports Summit, evenimentul a început în forță cu o discuție legată de cadrul legislativ național al esportsului și al industriei de jocuri video. Invitați și speakeri au fost atât experți internaționali cât și persoane cu funcții importante în Parlamentul și Guvernul României. Aceștia au descris unde ne aflăm în momentul de față și efortul depus pentru adoptarea modificărilor legii 69/2000 (Legea educaţiei fizice şi sportului), în speranța de a aduce România în rând cu restul țărilor Europene. S-a vorbit și despre felul cu poate fi facilitată dezvoltarea talentului actual, precum și pregătirea viitoarelor generații care vor urma o carieră în esports.

Desigur, a fost și un panel despre WEC și importanța evenimentului atât la nivel local cât și la nivel național. În cadrul acestui panel s-a discutat și despre dorința de a transforma Iașiul în capitala jocurilor în România. S-a discutat despre dorința de a aduce studiouri la Iași atât pentru a creat jocuri, cât și pentru a dezvolta instituții specializate pentru domeniul de esports. Spre exemplu, Federația Europeană de Esports ar putea fi mutată la Iași din 2024.

Cel mai interesant panel a fost însă cel legat de mediul academic, care s-a arătat a fi deschis față de esports și această industrie aflată în continuă mișcare. S-a discutat despre nevoia de programe speciale la nivel universitar, precum licențe și mastere de dezvoltare a jocurilor video sau de management pentru echipe de esports și s-a anunțat lansarea a 2 mastere ce au ca obiect de studiu dezvoltarea jocurilor. Panel-ul despre branding a discutat despre oportunitățile care apar în esports și mai nou în gaming – colaborările cu branduri, ce aduc noi oportunități și provocări atât în domeniul de marketing cât și în cel de business, pentru creșterea valorii produselor.

Experiența în sine a fost una plăcută, la care m-aș întoarce și pe care o recomand cu drag tuturor persoanelor care doresc să învețe mai mult despre industrie și vor să vadă ce se află în spatele ecranelor și competițiilor. Leonard Luția Tudor-Codrin “Cody” Enea