Lansarea primului Playstation a coincis cu prevalarea unui gen în industria jocurilor video, acela de jocuri cu mascote. Prima consolă a celor de la Sony a avut neoficial două mascote ce au fost puternic asociate cu brandul: Spyro dragonul și Crash Bandicoot. Aceștia au fost un răspuns la monopolul pe care îl aveau cei de la Nintendo asupra industriei, deoarece vestitul instalator italian reprezenta practic tot ceea ce însemna jocuri video. Rolul mascotelor nu era numai de a da o identitate vizuală brandului, ci și de a atrage consumatori noi.

Genurile de joc asociate cu astfel de personaje sunt cele de platformer și așa numitul „collectathon”. Platformerul este un gen în care jucătorul trebuie să parcurgă diferite nivele cu precizie, astfel încât să poată trece peste diferitele obstacole pe care dezvoltatorii le-au pus de-a lungul drumului. Astfel, țelul este de a ajunge din punctul A în punctul B. Collectathon-ul este un gen în care diferite obiecte de colecție au fost ascunse prin nivel, iar țelul este de a le găsi pe toate. Colecționarea tuturor obiectelor vine cu diferite recompense, de la costume pentru protagonist la efecte speciale sau chiar vestitele „parole”.

Odată cu trecerea anilor au apărut console mai puternice ce au permis dezvoltatorilor să realizeze și alte genuri de jocuri iar ușor-ușor platformerele și collectathon-urile au fost abandonate. Acest lucru se datorează și jucătorilor, deoarece mulți din cei care au avut primul contact cu domeniul în anii 90 au crescut și și-au schimbat gusturile. Deoarece genul a devenit unul de nișă, mulți dezvoltatori de jocuri video nu se avântă în a crea titluri noi în această categorie, deoarece nu ar vinde bine. Drept dovadă, ultimele titluri pe care le-am jucat în acest gen au fost Crash 4: It’s about time și Spyro Reignited Trilogy, iar motivul de ce a fost datorită nostalgiei.

Un nou platformer? În economia curentă?

Am fost plăcut surprins de către Astro Bot, noua creație a celor de la Team Asobi. Micul robot era până la lansarea acestui joc, un fel de pseudo mascotă pentru „noua” generație de console de la Sony, anume PlayStation 5. Acesta este inclus în biblioteca virtuală a tuturor persoanelor care achiziționează această platformă printr-un joc numit Astro’s Playroom, ce are rolul unui tech demo pentru diferitele funcții ale consolei și ale noului controller. Mascotă mica ne-a arătat nu numai abilitățile platformei, dar și o scurtă istorie a brandului de entertainment al celor de la Sony, prezentând atât modelele mai vechi cât și diferitele accesorii a vestitei companii din Minato.

Cea mai mare surpriză a minunatului tech demo a fost reacția publicului față de Astro, deoarece acesta a devenit rapid un personaj îndrăgit de către mare parte din utilizatorii ecosistemului PlayStation. Din acest motiv, alegerea dezvoltatorului de a face un joc single-player în genul ce a dominat anii 90’ în loc să facă din Astro un joc multiplayer cu sezoane, microtranzacții și elemente de live service pare a fi una logică.

Noul titlu exclusiv al celor de la Sony reușește nu numai să readucă această nișă la viață, dar ne dovedește cât de importante sunt jocurile singleplayer făcute cu pasiune. Mai mult, jocul celor de la Asobi reușește să sărbătorească istoria brandului PlayStation împreună cu toate jocurile importante care au ajutat platforma să devină ceea ce este astăzi. Așa cum v-am obișnuit, începem cu povestea.

Premisa jocului este una simplă: nava lui Astro, ce este un PlayStation 5, este atacată de către un extraterestru care fură CPU-ul consolei. Fără această componentă, „micuța” navă a roboțelului își pierde toate funcțiile și cade pe o planetă îndepărtată din universul entertainment-ului. Nava nu numai că s-a prăbușit, dar și-a pierdut în zbor aproape toate componentele și echipajul, Astro fiind singurul care a „aterizat” în același loc ca și consola. Astfel, misiunea micuțului robot este de a recupera atât componentele navei sale cât și echipajul ce a fost pierdut. Acestea trebuie recuperate din ghearele diferiților boși ale unor galaxii ce se află sub tirania lacheilor extraterestrului ce a atacat nava.

În total sunt galaxii diferite în joc, fiecare plină cu planete și asteroizi pe care protagonistul nostru tăcut trebuie să le exploreze. În centrul celor 6 galaxii se află și planeta unde s-a prăbușit nava, planetă ce are rolul de bază unde vom aduce roboții salvați, ce ne vor ajuta să reconstruim PlayStation-ul. Acești adjuvanți, ce au rolul de obiecte ce trebuie colecționate, sunt de două tipuri:

• Roboți simpli;
• Roboți VIP.

Cei din prima categorie arată la fel ca protagonistul, numai că nu poartă magnifica pelerină a acestuia. Cei din a doua categorie sunt speciali, lucru denotat de către denumirea lor, anume VIP (Very Important Person). Aceștia sunt roboți ce sunt îmbrăcați precum personaje din diferitele francize ce au ajutat PlayStation să devină gigantul de entertainment ce este astăzi.

Astfel, am fost surprins de multe ori să văd roboți ce jucau rolul unor personaje precum Nathan Drake din Uncharted sau Kratos din God of War, dar am fost uimit de faptul că Team Asobi nu s-a mulțumit doar cu francizele deținute de Sony. Nu mică mi-a fost surpriza să văd roboți îmbrăcați precum Lara Croft, Leon din Resident Evil sau chiar Rudy Roughknight din Wild Arms. Indiferent dacă este o franciză super cunoscută, precum Persona sau mai de nișă, precum Ape Escape, tot ceea ce a ajutat la imaginea brandului a fost inclus, iar unele surprize sunt desprinse parcă din PlayStation All-Stars Battle Royale.

Astfel, chiar dacă jocul se prezintă a fi un joc de familie, cu care să te bucuri alături de cei dragi și cei mici, referințele din acestea nu sunt pentru publicul general. Nu cred că există un părinte care ar juca un titlu precum Nioh sau Onimusha alături de cei mici. Însă, nu numai diferitele francize au ajuns să facă parte din titlu. Pe lângă personajele recunoscute vom întâlni și roboți echipați cu diferite accesorii de la Sony, precum Lightgun-ul de pe vremea PlayStation 3 sau carduri de memorie din perioada primului PlayStation. Speranța celor de la Team Asobi și a celor de la Sony, a fost că prin aceste referințe ar face jucătorii noi curioși despre francizele clasice care au clădit reputația companiei, și i-ar face pe jucătorii veterani să le reviziteze.

Despre nivele în general pot spune că sunt destul de scurte, dar lungimea lor nu este neapărat un lucru negativ. Majoritatea pot dura 5-10 minute maxim dacă treceți prin ele fără să faceți obiectivele secundare (adică să căutați roboții), sau 20-30 de minute dacă scormoniți fiecare centimetru și pixel din zonă. Fiecare nivel este o zonă nouă, iar nici unul nu se repetă.

Astfel, fiecare locație este unică, iar inamicii pe care îi vom întâmpina sunt în temă cu zona unde se află. De exemplu există o planetă unde vom parcurge misterele unui templu ce pare a fi egiptean, unde inamicii poartă coifuri faraonice. Când ajungem pe planeta cu băi termale japoneze vom întâlni aceiași inamici, dar de data aceasta ei vor purta armuri de samurai.

Câteva din nivele pot fi rezolvate cu abilitățile de bază ale lui Astro, dar majoritatea vor necesita anumite puteri speciale Pentru a da câteva exemple, protagonistul va avea puterea de a zbura orizontal sau vertical, de a încetini semnificativ timpul sau de a deveni o ghiulea indestructibilă. Aceste puteri sunt folosite în moduri memorabile și cu cap, deoarece se repetă de maxim 2 ori în tot jocul. Unele din acestea sunt folosite o singură dată, deoarece nu ar avea sens în alte nivele, iar o putere anume este folosită doar în secvența de credite de la sfârșit, ceea ce m-a întristat un pic deoarece a fost una din cele mai distractive puteri din tot titlul.

Dacă nivelurile principale par prea simple, Team Asobi a pregătit și câteva provocări extra pentru jucătorii veterani sau care își doresc mai mult de la joc. Pentru a putea obține toți roboții din joc, este necesar ca aceste provocări suplimentare să fie descoperite și completate. Vă pot spune că acestea nu sunt ușoare deloc. Din totalul de 17 provocări extra am reușit să parcurg numai două din prima încercare. Restul au necesitat câte 5-6, deoarece nivelul de dificultate este ridicat iar Astro moare și din cea mai mică greșeală efectuată, iar precizia de care trebuie să dai dovadă pentru a le completa este deseori la pixel.

Ultima provocare, denumită corect Grand Master Challenge, combină toate elementele grele de platforming a jocului într-un nivel ce își are locul alături de cele din primul Crash Bandicoot sau  clasicele de pe Nintendo Entertainment System precum Battletoads sau Ghosts and Goblins. Pentru a putea accesa acest ultim nivel, este nevoie ca toți 300 de roboți să fie salvați, iar pentru a putea termina povestea principală a jocului este nevoie de doar 200. În schimb, luptele cu boșii de galaxie, jucătorul necesită un număr de roboți ce variază pentru fiecare în parte.

Dacă nivelele sunt destul de simple, iar provocările extra sunt grele, boșii sunt undeva între.  Fiecare boss are o mecanică aparte ce trebuie abordată. Deși sunt memorabili ca și design și luptă, acești oponenți puternici pot fi ușor frustranți. Șeful celei de-a treia galaxii mi-a dat câteva bătăi de cap și a fost lupta la care am murit cel mai des, din cauza faptului că nu era clar tot timpul care este poziționarea corectă a lui Astro pentru a nu fi lovit de către coada șarpelui. După înfrângerea fiecărui boss, vom obține acces la un nivel special, unde Astro se va transforma într-unul dintre personajele memorabile deținute de Sony și va aduce un omagiu acestora.

Dintre toți, cel mai interesant este bătălia cu extraterestrul de la urmă, deoarece acesta ne va duce într-o călătorie prin istoria PlayStation. Din păcate nu vă pot da mai multe detalii, dar dacă ar fi să recomand un singur lucru din tot jocul, ar fi această luptă.

Până acum am vorbit numai despre aspectele pozitive ale jocului, dar ca orice software interactiv are și câteva aspecte negative. Titlul incorporează aproape toate funcțiile controller-ului DualSense, iar acestea pot fi adeseori enervante. Ca de exemplu, la începutul fiecărui nivel vom „ateriza” pe planetă cu ajutorul controller-ului. Acesta poate fi controlat nu din joysticks, ci din mișcarea fizică a DualSense-ului dintr-o parte în alta.

Multe din acțiunile lui Astro vor activa motoarele rumble din controller, ceea ce va produce vibrații în acesta dar și sunet destul de puternic. Funcția de haptic feedback este interesantă, dar atunci când este folosită pentru a emula forța aerului atunci când Astro se propulsează, devine ușor iritantă. Pentru jucătorii care sunt părinți, ce au de obicei o oră seara să se joace, este frustrant ca DualSense-ul să vibreze și să facă zgomot, deoarece ar putea să trezească pe toată lumea. Microfonul din controller este și el incorporat în joc, deoarece sunt secțiuni care vor necesita ca jucătorul să sufle în controller pentru a crea vânt în joc.

Astfel, consider Astro Bot ca fiind unul din cele mai bune titluri ale anului, datorită simplicității de care dă dovadă. Jocul este ușor de parcurs, dar greu de terminat 100% iar omagiul pe care acesta îl aduce istoriei PlayStation-ului și a partenerilor care au ajutat la construirea reputației brandului este ceva nemaiîntâlnit. În piața actuală de jocuri serioase și creații live-service, Astro Bot este o gură de aer proaspăt ce ne reamintește de timpurile de odinioară când jocurile nu erau complicate iar scopul era de a furniza jucătorului câteva ore de distracție.

Mulțumim PlayStation România pentru oportunitatea de a face o recenzie acestui titlu clasic.

Jucat pe: PS5
Lansare: 6 Septembrie 2024
Developer: Team Asobi
Publisher: Sony Interactive Entertainment