Call of Duty: Modern Warfare 4 – Review

O revenire spectaculoasă

Call of Duty a știut mereu să se reinventeze. Și-a început viața ca o serie de shootere destul de generice cu acțiunea plasată în timpul celui de-al doilea război mondial. Iar pentru primele două jocuri strategia a mers bine, dar în 2006 s-a produs o schimbare ce-avea să schimbe fața francizei. Call of Duty 3 a fost lansat în exclusivitate pe console, fără o versiune de PC. Iar cu ăsta s-a încercat o formulă nouă cu vehicule controlabile, o campanie single-player care s-a concentrat doar pe conflictele din Normandia, și meciuri online cu până la 24 de jucători.

Dar la vremea aia deja aveam prea multe shootere din al doilea război mondial, iar în spatele cortinelor lucrurile începeau să devină plictisitoare. Cei de la Infinity Ward, creatorii primelor două jocuri, erau deja sătui de acest eveniment, mai ales că o bună parte dintre ei lucraseră înainte la Medal of Honor. Așa că pentru cei doi ani de dezvoltare pe care i-au avut la dispoziție un lucru era clar: Call of Duty trebuia să lase WW2 în urmă și să treacă la ceva nou. Doar că ideea de shooter modern nu era atât de clară pe atunci și a fost nevoie de un tech demo făcut pe sub mână pentru a-i convine pe Activision că asta este mutarea corectă. Iar așa a luat naștere Call of Duty 4: Modern Warfare. Franciza a ajuns pe noi culmi după succesul înregistrat de acest joc, iar numele de Call of Duty căpăta o nouă complexitate.

Seria Modern Warfare a devenit un punct de cotitură pentru franciză, iar succesul pe care l-au adus jocurile cu această titulatură nu a mai fost atins de prea multe ori. Țin minte cât de inovator a fost COD4 când eram puștan și cum brusc, toate jocurile FPS de pe piață îl copiau într-un fel sau altul pe ăsta. Trecut-au anii și seria Modern Warfare a revenit în 2019 cu un reboot complet – singura asemănare cu vechile jocuri era cea de nume, și câteva personaje care seamnănă cât de cât cu cele din primele jocuri.

Revenirea pe platformele moderne a marcat încă un moment de reinventare pentru serie, iar Modern Warfare a devenit serialul cu spinoi și conspirații militare care și-a dorit să fie de la bun început. Doar că Modern Warfare III nu a reușit să se ridice la nivelul așteptărilor, iar asta a mai omorât oleacă din extaz. După care am primit Black Ops 7-le de anul trecut, joc căruia i-am dat nota 4 în recenzia pentru GRIND. Și părea că e prima dată în mulți ani în care franciza va intra în picaj, urmând să moară încet. Dar după un joc de nota 4, a venit jocul cu numărul patru din a doua serie Modern Warfare… și ăsta. Ei bine, este de departe cel mai bun Call of Duty lansat în ultimul deceniu.

Firul narativ continuă acțiunea primelor trei jocuri și ni-l prezintă pe Captain Price în mijlocul unui conflict deschis cu o grupare paramilitară extrem de periculoasă. Însă asta este doar una dintre cele două direcții pe care le urmează povestea jocului. Cea de-a doua direcție narativă ne prezintă un conflict nou care ne poartă într-o locație neexplorată până acum de franciză: Coreea. Iar conflictul este între cele două state vecine, dar atât de diferite. Coreea de Nord trece printr-o schimbare de regim, iar asta pune în pericol liniștea din restul peninsulei. Invazia începe la câteva zile după, iar acum Coreea de Sud trebuie să-și recâștige teritoriile pierdute în fața adversarilor din Nord. Per total, ai cam opt ore de gameplay într-un playtrough, însă durata asta poate varia destul de mult în funcție de cât de mult timp pierzi în misiunea open-world de pe la jumătatea jocului.

Adiția asta am văzut-o prima dată în excelentul Black Ops 6, iar aici revine cu o abordare cel puțin la fel de interesantă. Ai trei misiuni principale pe care trebuie să le îndeplinești cât ești aici, dar fiecare vine cu un set de cerințe specifice. Este modul jocului de a-ți spune să ieși la explorat, mai ales că harta este presărată cu cache-uri de arme ascunse, diferite secrete pe care trebuie să le descoperi, și o mulțime de adversari care să te țină ocupat pe drumurile dintre locații. Mi se pare un twist foarte tare pentru un joc FPS de acest fel, mai ales că ești încurajat să stai să completezi tot ce are harta de oferit, iar din partea mea reprezintă unul dintre punctele tari ale poveștii din Modern Warfare 4. Combină elemente din jocuri precum Far Cry și Skyrim în ceva care se simte detașat de jocul principal, și cumva mai bun decât ce ne oferă materialul de bază.

Spre final, cele două direcții narative se unesc și ajungem la o confruntare dintre rău și oleacă mai rău, pentru că forțele binelui sunt într-o zonă foarte gri în povestea lui Modern Warfare 4. Însă modul în care este pusă acțiunea în scenă, și actorii precum Mads Mikkelsen care au adus la viață personajele, fac din această lansare una foarte solidă atunci când vorbim despre storytelling și prezentarea acestuia.

Pe partea de gameplay nu avem schimbări masive, iar cea mai importantă modificare este legată de pace-ul jocului. În lansările precedente personajele se mișcau mult prea arcade, astfel că tot gameplay-ul a fost încetinit oleacă aici. Iar pentru un shooter care se vrea accesibil, mi se pare o schimbare perfectă. Și dacă tot am atins subiectul accesibilității, mi se pare că Modern Warfare 4 este primul Call of Duty în mult timp în care armele chiar au recul și nu trag ca niște puști cu laser. Sistemul de accesorizare este stufos ca de obicei și îți permite să faci tot felul de combinații. Iar asta se traduce cel mai bine în multiplayer, acolo unde am găsit cea mai echilibrată experiență în mult timp.

Din nefericire, componenta multiplayer clasică este în continuare guvernată de un sistem de matchmaking bazat pe skill, care cică te aruncă în arenă cu jucători la fel de buni (sau de slabi) ca și tine. Aici am petrecut cel mai mult timp, iar selecția de hărți și arme mi se pare destul de variată cât să am mereu ceva nou de făcut. În plus, au reintrodus modul Shipment 24/7 pe celebra hartă din Call of Duty 4, un loc numai bun să faci Level Up și să-ți crești nivelul armelor. Însă cel mai mare focus pe zona de multiplayer online a picat pe modul de joc DMZ. Acesta combină elemente de extraction-shooter cu un soi de campanie, ceea ce-ți asigură ore bune de gameplay.

Ești aruncat pe o hartă imensă – solo sau cu squad de până la trei oameni – iar aici ești liber să faci ce dorești. Ai misiuni numite DMZ Orders, dar și evenimente random pe hartă, iar toate acestea îți oferă XP și echipamente. Însă scopul nu este doar să colecționezi chestii și să supraviețuiești în timpul ăsta… ar fi prea simplu nu? Așa că ai boți care te aleargă pe hartă, dar provocarea crește atunci când iei în considerare ceilalți jucători. Astfel că fuga până la un punct de extracție care îți permite să salvezi în Stash tot ce ai adunat într-o rundă devine mult mai periculoasă. Ideea din spate este bună, execuția la fel, și chiar dacă nu-s mare fan al jocurilor astea de tip ”extraction”, pot aprecia ce au făcut cei de la Infinity Ward aici. Se potrivește cu jocul și-i conferă o dinamică interesantă.

De obicei, când ajungeam la departamentul grafică și optimizare lucrurile stăteau bine în ograda Call of Duty. Dar nu știu ce au făcut cu lansarea de anul acesta, pentru că Modern Warfare 4 este oricum, numai nu bine optimizat. Pe lângă dimensiunea nejustificat de mare, ca de obicei, jocul rulează mult mai prost decât te-ai aștepta. Ray tracing-ul este implementat aiurea, ceea ce cauzează tot felul de situații stupide. Spre exemplu, dacă activez iluminarea avansată nu pot rula DLSS sau Ray Reconstruction, în timp ce soluțiile alternative de la AMD funcționează. Iar asta nu merge în anul 2026 cu bugetul Microsoft în spate. Este o rușine pentru serie, și o chestie care nu are voie să se mai întâmple deoarece privează majoritatea jucătorilor de ceea ce ar trebui să fie experiența optimă de jucat Call of Duty. Nu vă pot spune cum este experiența pe consolă deoarece am jucat pe PC, dar raportat la cum merge aici fără ray tracing, mă aștept ca lucrurile să fie ok. Din păcate, versiunea de PC a făcut destule rele cât să țină la distanță unii gameri care au judecat lansarea după cum a mers în primele zile – ori la peste o săptămână de la lansare.

Dacă ignori problemele tehnice, Call of Duty Modern Warfare 4 arată în mare fel. Locațiile sunt construite frumos, ești purtat prin orașe mari precum Paris și poți vedea puncte de interes legendare precum Turnul Eiffel, iar personajele aproape că sparg bariera foto realismului în anumite secvențe cinematice. Auditiv stăm cel puțin la fel de bine: luptele cu arme, explozibili și tot felul de motoare de vehicule militare fac o grămadă de gălăgie și bubuituri, ceea ce te introduce în atmosfera de război, iar sound design-ul din momentele de narațiune este foarte bine executat. Muzica se potrivește ca o mănușă, vocile la fel, iar performanța actorilor vocali este ireproșabilă.

Call of Duty Modern Warfare 4 este o adevărată capodoperă, iar de amorul artei o să trec cu vederea neajunsurile de natură tehnică și vă încurajez să dezactivați Ray Tracing-ul și să faceți la fel. Pur și simplu nu pot lăsa ceva atât de stupid precum foametea corporatistă (colaborarea aparent exclusivă cu AMD) să strice un joc atât de bun. Din partea mea primește o mare bilă albă și sunt foarte fericit că după dezamăgirea de anul trecut, pot spune în sfârșit: Call of Duty s-a întors!

▶ Pornește video (YouTube)Deschide pe YouTube

Jucat pe: PC
Lansare: 23 octombrie 2026
Developer: Infinity Ward, Beenox, Digital Legends, Activision Shanghai, Raven Software, Treyarch, Sledgehammer Games, High Moon Studios
Publisher: Activision

Call of Duty Modern Warfare 4 este o adevărată capodoperă, iar de amorul artei o să trec cu vederea neajunsurile de natură tehnică.

✅ Gameplay-ul;
✅ DMZ;
✅ Cea mai bună campanie din franciză;

❌ Optimizarea.