Atomfall – Review

După ani buni în care s-au jucat de-a lunetiștii prin diverse teatre de război, cei de la Rebellion Developments revin în forță — de data asta cu o aventură britanică condimentată cu radiații și istorie alternativă. Ne teleportăm într-o perioadă în care The Beatles lansau piesa “Help!”, doar că de data asta, ajutorul vine prea târziu… și cu un contor Geiger în fundal.

Umbrele de la Windscale

Te trezești brusc, cu capul pulsând de durere, într-o cameră rece, îmbibată cu miros de mucegai și umezeală stătută. Salteaua pe care zaci e jilavă, iar aerul greu îți apasă pieptul. Încerci să te ridici, dar un zgomot puternic te face să tresari. Deschizi ochii — imaginea e încețoșată la început, dar încetul cu încetul, se conturează în fața ta o siluetă galbenă. Poate e lumina zilei filtrată printr-o crăpătură? Nici vorbă — îți dai seama că te afli într-un buncăr. Iar silueta nu e o halucinație, ci un om de știință îmbrăcat într-un costum antiradiații. Fața îi este ascunsă de o mască de gaze, iar vocea, când îți vorbește, e tremurată:

— E… e cineva acolo? Am nevoie urgent de ajutor!

Te ridici, amețit, cu capul gata să explodeze, încercând să înțelegi ce se întâmplă. Fiecare pas e un efort, dar te apropii de el. Omul te privește speriat și întreabă, cu voce stinsă:

— Ce cauți aici? Am crezut că nu mai e nimeni în zonă… Unde e Dr. Powell?

Nu știi ce să-i răspunzi. Încă încerci să-ți aduni gândurile, dar ceva îți distrage atenția — costumul galben al bărbatului începe să capete nuanțe de roșu închis. Privirea îți cade pe o pată care se lărgește alarmant în zona abdomenului. E rănit grav. Sângerează. Îl privești uimit, dar el își ridică o mână tremurătoare, oprindu-te:

— Nu… nu-mi pierde timpul. Ascultă-mă bine. E mai important să știi asta cât încă sunt lucid…

Rostirea lui e greoaie, sacadată de durere. Îți fixează privirea prin lentilele aburite ale măștii.

— Ești într-o zonă de carantină… aproape de centrala atomică din Windscale. Acolo a început totul. Ceva… ceva a scăpat de sub control.

Înghite în sec, apoi continuă, cu voce mai slabă:

— Singura cale de a ajunge acolo e printr-un loc numit Interchange. Vei avea nevoie de cardul meu de acces. Fără el, nu poți trece de porțile de securitate. Sunt oameni care te pot ajuta să scapi de aici, dar… nu o vor face gratuit.

Scoate cu greu un card murdar de sânge dintr-un buzunar interior și ți-l întinde cu o mână tremurândă.

— Ia-l… și ai grijă de el. Acum… te rog… ajută-mă. Am nevoie de pansament. Sângerez prea mult…

Ochii i se închid pentru o clipă, iar vocea i se stinge aproape într-un șoaptă:

— În camerele alăturate… sunt cârpe, alcool… poți face un pansament improvizat. Te rog…

Așa începe aventura în Atomfall – noul titlu post-apocaliptic, cu pedigree britanic, proaspăt lansat de Rebellion Developments.

Fallout in Țara Speranței și a Gloriei?

Încep cu o glumă (nevinovată): dacă Fallout 3 și S.T.A.L.K.E.R. 2 ar avea un copil, probabil s-ar numi Atomfall. Până și „fall”-ul din titlu e acolo, ca o punte subtilă între cele două universuri. Nu, nu e vorba de o copie sau de o plagiere, ci de un titlu care se inspiră clar din aceste serii post-apocaliptice, dar vine cu o identitate distinctă și o atmosferă proprie. Ca să fiu sincer, nu aș recomanda Fallout, S.T.A.L.K.E.R. 2 sau Atomfall ca alternative unele la celelalte, ci mai degrabă ca un trio solid, fiecare cu propria poveste, lume și vibe.

De cum am primit codul de review de la Fireshine Games, am dat drumul la Steam și m-am aruncat în joc. N-aș spune că-l așteptam cu hype maxim, dar recunosc că eram curios, mai ales pentru că acțiunea are loc în Marea Britanie — un loc de care sunt atașat și care mereu mi-a plăcut pentru escapadele de tip city break. Încă din primele minute, Atomfall m-a câștigat printr-un detaliu esențial: respectă timpul jucătorului. După un cinematic scurt, te trezești direct în mijlocul acțiunii — la propriu, cu spirtul și cârpa în mână, improvizând un bandaj. Nu ți se oferă multe explicații. Ești doar tu, un personaj misterios numit „Omul de Știință”, și primul task care deschide povestea (și sticla de spirt).

Ai parte și de un mini-tutorial care implică cafteala cu un individ dubios, de parcă ar fi evadat dintr-un circ radioactiv, moment în care aflii că știi să dai cu piciorul dar și perversa de pe „Ocna Town”. Comparativ cu introducerea epică din Fallout 3 sau chiar Fallout 4, aici lucrurile sunt mult mai directe — sau, cum ar zice britanicul, straightforward. Ieșirea din buncăr nu e condiționată de zeci de minute de dialog sau setup narativ, ci se întâmplă după doar 5-10 minute. Rapid, simplu și eficient.

Teoretic, ar fi trebuit să-l ajut pe domnul în costum galben să nu moară. Practic, am uitat complet de el și, cu prima ocazie, am ieșit să explorez zona. Spoiler alert: jocul ține cont de ce faci. Dacă uiți de Omul de Știință și te întorci mai târziu în buncăr… ei bine, ai parte de o surpriză neplăcută. Mwhaha.

Odată ajuns afară, în aerul curat dar ușor iradiat, primul lucru care îți sare în ochi e clasica cabină telefonică roșie, tipic britanică (nu lipsește nici autobuzul roșu supraetajat). Da, aceea în care toată lumea vrea să-și facă poze, numai că miroase suspect și e clar overated. Totuși, telefonul sună. Dacă ridici receptorul, o voce groasă și sinistră îți spune: „Oberon trebuie să moară.” Cine e Oberon? N-am idee, dar probabil vom afla pe parcurs. Sau nu. Dar aventura continuă.

Zona se numește Slatten Dale și, deși nu e imensă, are suficient conținut ca să te țină ocupat: o gară părăsită, un elicopter prăbușit, un sătuc cu parfum de whiskey scoțian și mai multe cascade care merită inspectate. Apropo, nu uita să verifici ce se ascunde în spatele acestora. O să-mi mulțumești mai târziu… pe Discord.

Estetic vorbind, Atomfall arată bine — chiar surprinzător de bine. Jocul are un aer pitoresc, iar vibe-ul britanic e redat cu atenție la detalii. Kudos echipei de artiști de la Rebellion! Fiecare punct de interes are un farmec aparte, și dacă vrei să înțelegi mai bine lumea și scopul tău în ea, îți recomand să explorezi tot ce vezi și să colectezi toate scrisorile lăsate în urmă. Acestea oferă context, deblochează misiuni secundare și, mai important, te ghidează — pentru că jocul nu îți oferă markere sau direcții precise pe hartă. Nu. E genul old-school. Găsești o notiță cu o destinație sau coordonate, și de acolo… Good hunting, stalker!. Pardon, am vrut să spun good luck, lad!

S-ar putea să ți se pară confuz la început, dar odată ce te obișnuiești cu sistemul, jocul devine surprinzător de captivant. Așa m-a prins și pe mine, chiar dacă inițial nu i-am dat prea multe șanse. După două ore de joacă, îți vine greu să mai lași mouse-ul sau controller-ul din mână…

Un aspect care mi-a displăcut, totuși, sunt texturile — uneori arată de parcă-s din 2005. Într-o captură pe care o atașez în articol, veți vedea exact ce spun. Menționez că jocul a rulat la rezoluție 2K cu toate setările pe High. Nu e un capăt de lume, dar merită un mic polish, mai ales că, per ansamblu, jocul arată chiar bine. Sper că un viitor update va rezolva problema texturilor.

Dacă ești un jucător curios și explorezi fiecare colțișor, jocul te răsplătește. De exemplu, atunci când ieși dintr-o peșteră pe care o găsești chiar la început, poți descoperi un detector de metale într-o baltă, lângă un corp neînsuflețit — care îți deblochează o nouă mecanică: poți găsi cutii metalice cu secrete, ascunse în anumite locații cheie de pe hartă. Looting-ul clasic e și el prezent: metal, super-glue, bandaje, alcool, muniție… ba chiar și ceai britanic care-ți scade tensiunea și te calmează. Da, ai citit bine. Sistemul de HUD e simplu: ai o bară de viață și un „puls” care funcționează pe post de stamina. Dacă exagerezi cu alergatul sau luptele, pulsul crește, iar acțiunile tale devin mai lente, mai imprecise — similar cu mecanica din Sniper Elite: Resistance.

În timpul explorării vei întâlni și NPC-uri care îți oferă informații, bunuri sau oportunități de comerț. Dialogul e bazat pe alegeri emoționale — poți minți, fi sincer, nesigur sau ferm. Interacțiunile nu sunt foarte elaborate, dar adaugă un strat de profunzime prin descrierea emoțiilor. Dacă vrei să fii băiatul rău, poți. Te apropii de NCP-uri și apeși tasta „C” pentru ai pune la pâmânt definitv, doar că această acțiune vine și cu anumite consecințe…

Zonele sunt periculoase. Voi reveni la Fallout, mai exact la o referință din serial, în care personajul principal spune că afară din Vault, tot ce vezi încearcă să te omoare. Ei bine, așa e și în Atomfall unde aproape totul încearcă să te lase fără răsuflare. La un moment dat, m-am apropiat de un copac ce avea o chestie mov strălucitoare. Părea un fruct sau chiar un cristal. Când am ajuns prea aproape, am fost atacat de roiuri de albine ucigașe. Am fugit de am rupt pământul și iarba. În altă situație, căutam un obiect metalic într-o casă dărăpănată, când am auzit un fluierat. M-am uitat pe fereastră și am văzut o bandă de tâlhari. M-am ascuns într-un colț și am așteptat ca aceștia să plece. Tensiunea era reală…

Totuși, AI-ul e cam dezechilibrat. Patrulele sunt bine gândite și te țin în priză, dar în luptă directă pot deveni uneori ridicoli. Într-un caz, răufăcătorii au intrat pe geam, iar eu i-am lovit cu bâta de cricket, rând pe rând, fără prea mult efort. La final am numărat vreo 12 corpuri… Ori sunt eu prea bun la combat, ori animațiile de cățărat pe geam le creează un dezavantaj față de jucător și astfel aceștia devin vulnerabili la orice tip de atac.

Armele sunt diverse. De la cuțite de bucătărie și bastoane folosite de poliția anilor ’60, până la clasicul shotgun sau armă semiautomată de vânătoare. Partea proastă e că mai toate sunt ruginite la început, dar își fac treaba dacă știi să ții cursorul de la mouse pe capul inamicilor. Există și cocktailuri Molotov sau chiar grenade. Nu duci lipsă de nimic, important e să le găsești. Cea mai de preț resursă rămâne muniția, care e destul de greu de găsit, lucru ce te motivează să o folosești cu prudență. Inventarul personal e destul de generos, poți căra 4 arme în același timp, dar ai și spațiu în rucsac pentru bandaje, ceiuț, patiserie și alte obiecte necesare pentru supraviețuirea în zonă.

Există și o pagină de abilități pe care le deblochezi atunci consumi anumite băuturi radioactive. Jocul nu oferă progresia clasică pe nivele a personajului ci ai nevoie de acele băuturi care țin locul punctelor de skill. Acestea din urmă sunt diverse, de la abilități de bătaie cu arme de foc, la posibilitatea de a deveni mai eficient atunci când de furișezi prin spatele unui inamic, fără ca acesta să-ți simtă prezența.

Fără să dau spoilere legate de poveste, pot spune că Atomfall e o experiență cu mult potențial. E suficient de misterios, atmosferic și surprinzător de bine construit pentru un joc cu buget modest. Dacă aștepți ceva diferit, cu iz de ceai, radiații și paranoia britanică, Atomfall s-ar putea să fie fix aventura post-apocaliptică de care aveai nevoie.

Optimizare la 50 de grade

În decembrie 2024 am luat una dintre cele mai bune decizii gameristice din ultimii ani: am făcut, în sfârșit, upgrade la desktop. Nu, nu mi-am schimbat wallpaper-ul (bună gluma), ci am trecut la un procesor și o placă video de generație aproape nouă, ca să pot juca titlurile actuale și pe PC, nu doar pe consolă. Nu zic că PS5-ul sau Xbox Series X nu-și fac treaba, dar experiența pe un PC decent, care știe să ruleze un joc în 2K, detalii High și minim 60 fps… e pur și simplu, altă viață – o viață de gamer adevărat (sic).

Poate ați observat că nici n-am menționat PS5 Pro-ul. Asta pentru că nu sunt convins să dau aproape 1000 de euro pe o consolă pe care deja o am într-o formă puțin mai modestă (PS5 Standard).

Upgrade-ul a venit la fix pentru că mi-a permis să testez Atomfall pe PC, cu setări ridicate și fără artificii de genul DLSS, FSR, MBR, CRBL și altele din alfabetul optimizării moderne. Și ghici ce? Atomfall nici măcar nu are DLSS sau FSR. Yuhuu! Încă se mai poate. Și merge bine — chiar foarte bine.

Pe un combo format din Ryzen 7 5700X3D și Radeon RX 7900 GRE, jocul rulează fără efort cu peste 60 de cadre pe secundă la setări High, în rasterizare clasică, fără upscalere. N-am întâlnit bug-uri, framedrop-uri, texture popping sau alte „surprize”. Dacă ați citit ce-am scris despre Avowed și cât eram de supărat pe optimizarea aia, aici e fix invers: Rebellion chiar au făcut o treabă excelentă.

Dacă aveți un PC decent, vă recomand cu încredere să încercați Atomfall fie pe Steam, fie prin Xbox app. Se vede mult mai bine decât pe consolă — și dacă nu vă conving eu, sigur o vor face băieții de la Digital Foundry.

Apropo, titlul paragrafului nu e doar de efect: procesorul meu stă cuminte la 50 de grade în timpul sesiunilor de joc, semn că placa video duce greul, dar și ea se menține sub 60. Deci da, performanță bună și temperaturi decente. Dacă vreți să vă încălziți camera la iarnă, Atomfall nu e cel mai bun exemplu.

Concluzie

Suntem abia la final de martie și deja pot spune, cu entuziasm, că 2025 se conturează a fi un an solid pentru gaming. N-au trecut nici trei luni și avem deja o listă respectabilă de titluri care ne țin ocupați — ca să nu mai vorbim de backlog-ul pe care-l tot cărăm din anii trecuți.

Atomfall își face loc cu ușurință printre jocurile notabile ale acestui început de an, alături de Kingdom Come: Deliverance 2, Avowed, Split Fiction și chiar Assassin’s Creed: Shadows. Mai mult, începând de astăzi, 27 martie, Atomfall este disponibil în biblioteca PC Game Pass, așa că nu aveți nicio scuză să nu-i dați o șansă. Vă costă doar 40 de lei.

Nu are cel mai bun AI și nici cele mai fine texturi — dacă ne apucăm să-l disecăm la rece. Dar privit ca ansamblu, Atomfall reușește ce și-a propus: să fie un titlu survival post-apocaliptic solid, captivant, cu atmosferă unică și suficient de bine construit cât să vă țină ocupați câteva zeci de ore. Nici măcar nu e un joc foarte lung — îl puteți finaliza în 15-20 de ore. Un bonus clar pentru cei care, ca mine, nu mai au timpul de altădată pentru sesiuni epice de gaming.

Acestea fiind zise, mă duc să-i fac un ceai britanic Omului de Știință și să mai bag o rundă de Atomfall. Cheers, lads!

▶ Pornește video (YouTube)Deschide pe YouTube

Jucat pe: PC (Steam)
Lansare: 27 Martie 2025
Developer: Rebellion Developments
Publisher: Rebellion Developments

Atomfall reușește ce și-a propus: să fie un titlu survival post-apocaliptic solid, captivant, cu atmosferă unică și suficient de bine construit cât să vă țină ocupați câteva zeci de ore.