Fiți cuminți și nu enervați un android
Sper că ați dus lipsa unei recenzii de metroidvania, fiindcă tocmai am scos una caldă din cuptor. De data asta o să vă port într-o călătorie în lumea sci-fi din AWAKEN: Astral Blade. Contrar așteptărilor, nu mi-a căzut cu tronc jocul datorită protagonistei. Mai mult a fost vorba de gameplay-ul pe care l-am văzut când abia anunțau jocul. Acum pot să vă spun dacă doar avea potențial și a eșuat. Sau dacă e ceva de capul lui.
Titlul este dezvoltat de Dark Pigeon Games, un studio de dimensiuni mici din China. Ei fac parte și din China Hero Project. Aceasta este o inițiativă a celor de la PlayStation care vrea să sprijine echipe talentate prin mentorat în diverse domenii.
Pot și intui de ce oamenii au fost acceptați în program. Am vorbi cu ei pe parcursul acestui an. Și de fiecare dată când îi întrebam de sănătate și cum merg lucrurile, mereu îmi ziceau că optimizează și ajustează. Nu vreau să sun foarte părtinitor. Dar respect genul ăsta de dedicare.
Jocul a fost preluat ulterior de ESDigital Games, care l-au publicat.
Faceți cunoștință cu Tania. Aka ce se întâmplă dacă le combini pe 2B și Eve
Sunt sigur că ați auzit de 2B din NieR: Automata și de Eve din Stellar Blade. Fata noastră bionică, Tania, pare să fie o combinație interesantă dintre cele două. Atât doar că nu au sexualizat-o la maxim. La voi mă uit, cei care interesați de jiggle physics.
Tania sau CR-104 este una dintre Bionics create de Dr. Herveus și Orson Research Center drept următorul pas în evoluția umană. Ea vede în bunul doctor o figură paternă și chiar i se adresează drept “Tată” mai mereu. Această manifestare a emoțiilor și atașamentului este ceva aparte chiar și printre celelalte Bionics.
Povestea ei începe atunci când Dr. Herveus o trimite să cerceteze pădurile tropicale de pe Horace Islands. Această locație este plină de energie Karpas care transformă flora și fauna în mutanți agresivi. Iar ei vor să-i dea de capăt. Evident, lucrurile nu merg bine și o serie de evenimente dau startul acțiunii.
Cam atât vă pot spune despre direcția narativă din Astral Blade. Nu pot da mai mult din casă fără să vă dezvălui elemente cheie și să vă stric experiența.
Nu pot spune nici că povestea aduce originalitate sau ceva absolut unic. E vorba despre clasica joacă a umanității de-a Dumnezeu și dorința sa de a crea forme avansate de viață. Dar ce poveste ar mai fi de spus dacă toate ar merge brici?
Cu excepția câtorva evenimente aparte, Tania nu este o protagonistă atât de interesantă. Același lucru este valabil și pentru celelalte personaje. Ar putea fi și din vina traducerii în engleză și modul în care actorii le-au jucat. Acestea par să vorbească extraordinar de mult și să o ia pe ocolite. Folosesc propoziții lungi explică mai mult decât este cazul. Și pur și simplu n-am simțit emoția din spate. Mai exact, n-am simțit nicio emoție din modul în care au fost interpretate.
Este și mai ciudat că nu toate replicile Taniei sunt dublate. În schimb, sunt personaje mult mai nesemnificative care au mai multe de zis. Sau am mai întâlnit situații în care celelalte personaje vorbesc în timpul scenelor cinematice, iar cuvintele ei doar apar în caseta de text. Ai crede că vor să investească mai mult în personajul lor principal.
În schimb, o să le ofer credit fiindcă n-au prezentat-o ca pe o protagonistă obiectificată de parcă e o păpușă pentru adulți. Costumele pe care le poate purta sunt cumsecade. Nu se mișcă lasciv. Nu are niște proporții exagerate. Iar reacțiile ei din timpul luptei nu sunt umplute cu gemete de zici că e sezonul de împerechere. Îmi place. Îmi place că oamenii au învățat să creeze personaje feminine puternice. Nu doar jucării pentru băiețași.
La fel de mult apreciez că misiunile secundare nu te trimit după cai verzi pe pereți. Le vei găsi obiectivele fiind pur și simplu curios și explorând. Și dați-mi voie să vă avertizez, chiar aveți ce explora. Dezvoltatorii au reușit să creeze o lumea vastă și interconectată. Iar regiunile sunt un mix interesant de organic și anorganic.
Jocul include și două finaluri – le puteți vedea pe ambele în aceeași sesiune. Unul este cel standard, pe care toată lumea îl deblochează. Cel de-al doilea este cel adevărat și aveți ceva de muncit pentru el. Până la urmă vă interesează să aflați cum se termină povestea, nu? Atunci va trebui să strângeți câteva obiecte, să vă întâlniți cu niște NPC-uri și să vă luptați cu niște boși opționali. Dar merită.
La final de zi, povestea și personajele sunt relativ ok. Nu e ceva memorabil. Dar lumea pe care au creat-o merită explorată. Inclusiv multiplele secrete pe care le-au ascuns în joc.
E ilegal ca un metroidvania să aibă un gameplay atât de bine pus la punct
Gameplay-ul este de departe elementul definitoriu al jocului. Am impresia că au aruncat un ochi la ce a mers și ce nu în celelalte jocuri metroidvania. S-au întrebat ce poate fi îmbunătățit. Iar apoi s-au pus pe treabă.
Ca de obicei, m-am jucat folosind un controller DualSense 4. În cazul de față avea și sens, deoarece jocul a fost creat pentru PlayStation și PC.
Primul aspect de care mă voi lega este combatul. Tania are inițial acces la o sabie, cu posibilitatea de a debloca o coasă și săgeți mai încolo. Fiecare armă are trei mișcări principale, plus câteva trucuri. Una dintre mișcări este o secvență de trei lovituri și o mișcare de finalizare. Alta este o secvență de două lovituri și o finalizare care o aruncă pe Tania înainte. Iar ultima este o secvență de două lovituri în aer și o finalizare care te readuce pe pământ.
Trucurile pe care le-am menționat țin de modul în care poți alterna între arme fluid. Primești un semnal vizual și audio atunci când termini un combo. Iar dacă apeși un trigger asociat altei arme, vei realiza un atac puternic și o vei folosi pe aceasta. Poți continua acest ciclu la nesfârșit, atâta timp cât nu te încurci în butoane. Sau poți doar să te ții de o armă care îți place. Alegerea îți aparține.
Am încercat ambele stiluri de joc. Dar trebuie să admit că mi-a plăcut mai mult coasa. Enginery Sword este faină dacă vă place flexibilitatea când atacați. Prin asta mă refer dacă vreți să strecurați blocaje sau să parați atacuri printre propriile lovituri. În plus, este o armă utilă dacă vreți să aplicați efecte negative.
Pe de altă parte, Cardinal Scythe este sfântă când vine vorba de damage. Se mișcă mai încet. Și trebuie să fii mai atent la tiparele de atac ale oponenților. Dar n-are egal când vine vorba să vă executați inamicii.
Gleaming Darts îți oferă șansa să lupți la distanță. Aș zice că se potrivesc mai bine cu un stil conservativ. De exemplu, dacă nu îți place să fii în apropierea adversarului mereu. Dar va trebui să ții minte că ai muniție limitată. Mai bine zis, este limitată până aplici niște upgrade-uri.
Gameplay-ul este de departe elementul definitoriu al jocului. Am impresia că au aruncat un ochi la ce a mers și ce nu în celelalte jocuri metroidvania. S-au întrebat ce poate fi îmbunătățit. Iar apoi s-au pus pe treabă.
Ca de obicei, m-am jucat folosind un controller DualSense 4. În cazul de față avea și sens, deoarece jocul a fost creat pentru PlayStation și PC.
Primul aspect de care mă voi lega este combatul. Tania are inițial acces la o sabie, cu posibilitatea de a debloca o coasă și săgeți mai încolo. Fiecare armă are trei mișcări principale, plus câteva trucuri. Una dintre mișcări este o secvență de trei lovituri și o mișcare de finalizare. Alta este o secvență de două lovituri și o finalizare care o aruncă pe Tania înainte. Iar ultima este o secvență de două lovituri în aer și o finalizare care te readuce pe pământ.
Trucurile pe care le-am menționat țin de modul în care poți alterna între arme fluid. Primești un semnal vizual și audio atunci când termini un combo. Iar dacă apeși un trigger asociat altei arme, vei realiza un atac puternic și o vei folosi pe aceasta. Poți continua acest ciclu la nesfârșit, atâta timp cât nu te încurci în butoane. Sau poți doar să te ții de o armă care îți place. Alegerea îți aparține.
Am încercat ambele stiluri de joc. Dar trebuie să admit că mi-a plăcut mai mult coasa. Enginery Sword este faină dacă vă place flexibilitatea când atacați. Prin asta mă refer dacă vreți să strecurați blocaje sau să parați atacuri printre propriile lovituri. În plus, este o armă utilă dacă vreți să aplicați efecte negative.
Pe de altă parte, Cardinal Scythe este sfântă când vine vorba de damage. Se mișcă mai încet. Și trebuie să fii mai atent la tiparele de atac ale oponenților. Dar n-are egal când vine vorba să vă executați inamicii.
Gleaming Darts îți oferă șansa să lupți la distanță. Aș zice că se potrivesc mai bine cu un stil conservativ. De exemplu, dacă nu îți place să fii în apropierea adversarului mereu. Dar va trebui să ții minte că ai muniție limitată. Mai bine zis, este limitată până aplici niște upgrade-uri.
Ca fapt divers, fiecare armă poate fi îmbunătățită. După cum am menționat, sabia va putea aplica efecte negative rapid. Coasa va trimite proiectile care țintesc automat inamicii. Iar săgețile vor avea mai multă muniție și șanse mai mari la lovituri critice.
Nu mi-a plăcut doar cât de ușor poți comuta între arme și multiplele moduri în care poți aborda lupta. Am apreciat și rolul activ jucat de arme când vine vorba de navigat platforma. De exemplu, să zicem că ești în aer și ai nevoie de încă puțin ca să te apuci de marginea unei platforme. Dar deja ți-a folosit săriturile și dash-urile. Atunci poți folosi atacuri ale coasei între fiecare săritură și dash. Acestea te vor ajuta să acoperi distanța.
Drept bonus, combatul a fost creat și ca să strângi mai multe resurse. O să-mi spuneți “Duuuh. De aia iau inamicii la palme. Ca să strâng ce pică de la ei”. Adevărul este că poți obține și mai multe datorită unui skill activ. În esență, acesta îți oferă mai multe resurse dacă ții apăsat pe butonul pentru mișcarea de finalizare atunci când un dușman este aproape să moară. Mi se pare util din cel puțin două motive.
Primul, pentru că obții mai multe resurse pentru upgrade-uri natural și nu ai de făcut atât de mult grind. Al doilea, fiindcă te încurajează să folosești combo-uri și să nu ai lupte plictisitoare. Cele două îți vor intra în reflex foarte ușor.
Dacă tot vorbim despre sărit și dash, avem o serie de opțiuni ca să traversăm jocul. Favorita mea care e deblocată încă de la început este abilitatea de sprint dacă ții apăsat pe butonul de dash. Salvează atât de mult timp faptul că poți face sprint de la început. Mai primești și abilități clasice precum sărituri duble, te poți cățăra pe pereți, te poți lansa în aer etc. La ele se adaugă câteva mai originale, precum faptul că poți sări la distanțe mai mari atunci când deblochezi abilitatea de rush (în esență, un sprint mult mai rapid). Sau faptul că poți trece prin portaluri sau diferite bariere.
Se simte de parcă dezvoltatorii încearcă să ne spună “N-ai timp de pierdut, prietene. Ai monștri de ucis. Ia de-aici și aleargă cât te țin plămânii”. Viteza e numele jocului, atât în luptă, cât și atunci când explorezi.
Îmbunătățirile pentru arme și aceste abilități nu sunt singurele pe care le poți cumpăra. Mai ai la dispoziție și un set de skill-uri Active și Pasive. Celea Pasive cresc anumite atribute precum damage-ul, șansa pentru lovituri critice etc. Cele Active adaugă noi abilități în mix. Lucruri precum paratul sau contraatacurile, încetinirea inamicilor atunci când eschivezi sau parezi perfect, scuturi, iar lista poate continua.
Ultimele îmbunătățiri de pe listă sunt lista de Iteme. Știți deja că îmi place să fac paralele cu Hollow Knight, fiindcă e un exemplu arhicunoscut. În aceste caz, Itemele sunt echivalentul Charm-urilor. Nu voi trece prin toate 33. Dar le poți separa în general în ofensive, defensive, și cele pentru strâns resurse. Sugestia mea este să experimentați cu ele pe măsură ce vă luptați cu noi boși. De exemplu, n-am putut să tai prin unii ca prin brânză doar cu damage. Așa că mi-am orientat strategia spre o luptă de anduranță. Și am echipat Iteme defensive ca să nu mă mai melestească atât de grav.
Dacă tot continui să vorbesc despre strâns resurse, vreau să vă demonstrez cât de mult n-au vrut oamenii ăștia să ne batem capul cu grind-ul. Pregătiți-vă de puțină matematică. În primul rând, țineți minte că buteți apăsa acel buton când un inamic e pe moarte lângă voi? Acela vă oferă cu 50% mai multe Aether – moneda din joc. În al doilea rând, aveți două skill-uri pasive care vă oferă un bonus de 15%. În al treilea rând, există trei Iteme care oferă un bonus de 160%. Și dacă asta nu era suficient, evenimentul de Crăciun îți permite să strângi un bonus permanent de 30%. Dacă le adunăm pe toate, ajungem la un bonus de 255% pe care îl poți obține doar jucând și deblocând upgrade-uri. Dacă asta nu e generos, atunci nu știu ce e.
Să nu mai menționez că puteți cumpăra un costum drept DLC care vă mai dă încă 10% bonus la Aether. De parcă 255% nu era de ajuns, nu?
Ca să terminăm cu detaliile pe partea de personaj, vei găsi Flask Flower Fruits, Corollas și Rainbos Fruits. Primele cresc eficiența poțiunilor de vitalitate. Următoarele cresc numărul de poțiuni pe care le poți căra. Inițial începi cu trei și poți ajunge la maxim șapte. Iar ultimele pur și simplu adaugă +5 la bara de HP.
Singura îmbunătățire pe care o pot recomanda aici este să aplice efecte sonore atunci când folosești poțiunile. Luptele cu boșii au un ritm alert. Și e greu să-ți dai seama dacă ai folosit o poțiune. Și e posibil să fii făcut una cu pământul când îți dai seama că nu.
Aș zice că sunt aproximativ câte cinci tipuri de inamici per biom. Mi se pare un număr potrivit, considerând cât de repede vei trece prin regiuni și cât de hack’n’slash e combatul. Nu vei avea timp să te plictisești. N-aveți idee de câte ore îmi spuneam “Îmi place la nebunie” în timp ce curățam mobii.
Cu toate acestea, adevăratul spectacol apare atunci când dai piept cu boșii. Fiecare are propriile trucuri pe care trebuie să le dejoci. Fiecare îți dă de lucru și te încurajează să le înveți tiparele. Și fiecare verifică dacă ai suficient damage sau dacă ar trebui să mai explorezi. Să fiu sincer, sunt și un fel de tutorial live care te ajută să te obișnuiești cu mișcările din arsenal. Apropo, sfat prietenesc: fiți mereu pregătiți pentru două runde de măcel. Boșilor ăstora nu le place deloc să se dea bătuți.
Vei mai ajunge și încuiat în unele camere și forțat să lupți pentru a scăpa. Dacă sunteți familiar cu modelul pe care îl folosesc jocurile Devil May Cry, probabil o să vă placă ce se întâmplă și în Astral Blade. Primești mai mult Aether în funcție de cât de rapid te miști și cât de multe lovituri dai până ești întrerupt.
Un detaliu pe care îl apreciez legat de luptele cu boșii și cele din aceste camere este că toate poțiunile și HP-ul ți se refac după ce ai câștigat. Nu trebuie să te temi că ai prea puțină viață și că primul inamic care suflă spre tine te omoară.
Vei mai întâlni și scene de urmărire și puzzle-uri cu platforme. În caz de nu era evidentă prima parte, tu ești cel urmărit. Aspectul cel mai important pe care vreau să-l aduc în vedere este cât de inteligent au plasat checkpoint-uri pentru ambele. Din nou, oamenii ăștia chiar nu vor să ne piardă timpul cu ceva ce am făcut deja. Acest lucru se traduce direct în mai mult timp ca să treci de secvența următoarea. Și dacă partea de platformă nu e iubirea vieții tale, le poți da cu skip direct și să te teleportezi la finalul lor pentru răsplată. Nu ești pedepsit deloc. Nu îți este blocat vreun achievement sau altceva.
Al doilea cel mai important lucru este cum te încurajează să folosești toate abilitățile pentru a ajunge la linia de finish. E vorba despre detaliile minuscule cum ar fi să folosești armele ca să stai mult timp în aer.
Navigatul Horace Islands e posibil să devină confuz. Din fericire, ai săgeți formate din Aether care te ghidează spre următorul obiectiv. Primești bănuți și știi și încotro trebuie să mergi. Poți cere mai mult?
Răspunsul este, da. Și vei și primi. Poți găsi pisici pe care le trimiți înapoi la o statuetă. Când ai strâns cinci pisici deblochezi un radar. Mai precis, o pisică va începe să miaune dacă intri într-o cameră unde mai ai secrete de găsit. La opt pisici te poți teleporta la orice checkpoint de pe hartă de oriunde. Iar la douăsprezece pisici poți dezvălui toate secretele de pe hartă. Nu va fi greu să găsești mâțele. Dar nici nu vor fi toate într-un loc, ca să îți strice distracția de a explora.
Dacă tot vorbim de checkpoints, ele sunt marcate de flori de lămâiță care înfloresc atunci când le accesezi prima dată. Aici poți manageria tot ce ține de Tania. Iar mai târziu vei putea comuta între ele, înainte să deblochezi opțiunea de fast travel de la pisici. Ele sunt suficient de bine împrăștiate. Și nu va trebui să te temi că mori și nu ai niciunul prin apropiere. În plus, Tania mereu se întinde pe jos și se dezactivează atunci când le folosește. Iar când se reactivează, se întinde de parcă s-a trezit după un somn bun.
Referitor la fast travel, țin să menționez că poți vedea pinurile și să te miști liber pe hartă. Chiar mă miră de ce mai multe jocuri metroidvania nu fac asta. Unele dintre ele nu-ți arată deloc pinurile. Iar unele te poartă de la checkpoint la checkpoint, fără să te poți mișca pe acel ecran. Din fericire, n-a fost cazul pentru Astral Blade.
Da, ați auzit bine. N-ați scăpat de mine și mențiunile mele despre pinuri pentru hartă. O să fiu scurt și la obiect de data asta. Ai cinci tipuri diferite. Și le poți folosi nelimitat pe fiecare.
Poți alege între trei dificultăți inițiale pentru prima sesiune de joc: Story, Normal și Hardcore. O poți alege pe cea care ți se potrivește. Doar să ții minte că vei debloca un nou costum dacă termini jocul pe orice dificultate. Plus un alt costum dacă termini pe Hardcore și o nouă dificultate: Expert. Eu am ales direct Hardcore pentru că iubesc durerea. Iar durerea mă iubește și ea.
Mai sunt și alte costume pe care le poți obține jucând. Ele nu schimbă doar cum arată Tania. Ci și cum arată armele. Din nou, apreciez că arată decent.
Dacă este să le punem pe toate cap la cap, n-aș avea ce să zic de rău legat de gameplay nici dacă aș vrea. Atât de bine l-au executat.
O lume în care organicul, sinteticul, și magia se combină armonios
Mediile sunt fain construite pentru a evoca frumusețea și pericolul din Horace Islands. Te vei întâlni cu plante și animale care au suferit mutații provocate de energia Karpas – un tip de energie extraterestră care influențează zona și locuitorii săi. Vei avea șansa să vizitezi și zone interioare cu tematică sci-fi și unde soldați, roboți și mutanți te vor vâna. Nu în cele din urmă, te vei întâlni cu ființe celeste și vei explora zone pline de magie. Culorile deschise și contrastul ridicat completează imaginea unei lumi plină de speranță și primejdii.
Muzica se adaptează în funcție de regiunea în care te afli. Combină tobe africane, mandoline, sunete de flaut și de cor în regiunile sălbatice. Și abordează un stil synthwave atunci când te afli în interiorul laboratoarelor de cercetare, pentru a spori vibe-ul futurist.
Una dintre problemele de pe partea audio ține de actori. Sună de parcă aceștia exagerează cu accentele și emoțiile. Iar asta se întâmplă în situația fericită în care au replici. Deja am menționat că Tania vorbește mai puțin decât niște anonimi celebri din joc. Iar uneori este un dezechilibru ciudat între a-i citi replicile, în timp ce altă persoană vorbește liber.
Mai este și problema legată de sunetul care se taie complet când un boss este introdus sau când au o secvență de dialog. Nu știu dacă este intenționat, dar strică din imersiune. Ar fi fost drăguț dacă măcar aveam ceva muzică de fundal.
Verdict Final
AWAKEN: Astral Blade are probabil cel mai bine executat gameplay dintre toate jocurile metroidvania pe care am pus mâna anul acesta. Combatul este receptiv, fluid și satisfăcător. Luptele cu boșii nimeresc echilibrul în ceea ce privește provocarea și răsplata primită. Partea de explorare este foarte bine ajustată și ne sunt oferite multiple abilități ca să traversăm universul jocului. Nu există așa ceva precum grind inutil și îți sunt oferite suficiente ustensile pentru a strânge monezi doar jucând normal. Iar lumea jocului este prezentată minunat la nivel de direcție vizuală și audio.
Singurele elemente care trag jocul în jos țin de lipsa unei povești interesante, deciziile ciudate cu vocile personajelor, liniile rostite extreme de forțat de personaje și cele câteva probleme pe partea audio.
Primește un 8.5/10 din partea mea. Și s-ar putea duce chiar până la 9/10 dacă nu țineți mult la poveste. E un joc fain. E o experiență faină. Și te încurajez să-l iei dacă ții la jocurile care te pun pe tine, jucătorul, pe primul loc.
Îl puteți găsi la 17 € pe timp de Steam Sales. Îl puteți lua la prețul întreg de 20 €. Sau să îl luați din PlayStation Store la $25. În ceea ce mă privește, oricare dintre prețuri e mai mult decât cinstit pentru tot ce are de oferit. Am petrecut deja 28,5 ore doar terminând totul în modul Hardcore. Și probabil mă voi distra de minune pe modul Expert.
Urați-mi noroc și să ne auzim cu bine la un nou review.
Jucat pe: PC
Lansat: 22 octombrie 2024
Developer: Dark Pigeon Games
Publisher: ESDigital Games

Recenzie de Constantin Dumitru