Dead as Disco – Review

Saturday Night Fever

Dead as Disco nu e un rhythm game. Cel puțin, nu în sensul în care ne-am obișnuit, în care trebuie să călărești beat-ul sau să nimerești note ca să termini nivelul. Mai degrabă, e un brawler ce împrumută sistemul de luptă freeflow din seria Arkham și îi adaugă o componentă muzicală, în care ritmul cu care împarți pumni și picioare se așează pe cadența percuției iar secțiunile piesei dictează schimbarea arenelor. 

Partea bună e că asta îți permite să creativ, să faci alegeri tactice de moment, cam ca în Hi-fi Rush, cu abilități de crowd control și finishere pe care le introduci în cascada generală de lovituri și parry-uri. În același timp, cue-urile vizuale devin mult mai importante decât elementele din piesă, iar aspectul muzical devine secundar. Cu alte cuvinte, un rhythm game mai de vară, în care ești mereu in the pocket fără prea mare efort, ceea ce te lasă să înlănțui figuri de dans cu combo-uri de pumni și picioare în arene psihedelice ce marchează secțiunile din piesă precum segmentele unui videoclip.

Te trezești în pantofii de dans ai lui Charlie Disco, care, spre deosebire de genul care i-a dat numele, s-a întors din morți pentru un ultim hit. Îți începi seara într-un club dărăpănat ce funcționează drept hub, și după ce te familiarizezi cu barul, numit Encore, găsești ușa care duce către primul nivel.

Modul Story e alcătuit dintr-o serie de bossfight-uri montate precum videoclipuri muzicale. Animații construite pe elemente din piesă, tot felul de efecte de stroboscop și fundaluri schimbătoare, fac prima parcurgere a celor câteva niveluri disponibile în Early Access să fie satisfăcătoare și acaparantă. Îmbinarea animațiilor de mână cu 3D și tranzițiile in-engine sunt foarte bine integrate și surprinzătoare pentru un titlu care e, până la urmă, indie. Sigur, asta însumează mai puțin de o oră de conținut propriu-zis, însă e mai mult un aperitiv, o demonstrație creativă a temelor și personajelor care împestrițează ringul de dans.

Fiecare boss (patru până acum) e un fost membru al trupei lui Charlie și se desfășoară în arene psihedelice, încărcate de motive muzicale și fundaluri pestrițe. Inițierea unui dialog cu aceștia se desfășoară precum o nuvelă vizuală, iar uneori e necesară pentru deblocarea unor colectibile.

Sub premisa că încerci să rezolvi misteriul propriei crime, există o brumă de poveste, însă modul fragmentat în care e prezentată și lipsa unei superstructuri narative (practic, ești aruncat direct în hub și ulterior în niveluri, fără un preambul care să te introducă în lumea jocului) reduce din valoarea de producție și diminuează, după părerea mea, impactul fiecărui personaj și al conflictului central. 

Dex, Hemlock, Prophet și Aurora au fiecare un nivel care tranziționează între mai multe faze, în care trebuie să contrezi abilități și să te ferești de rotația lor de atacuri. Boșii, spre deosebire de mobii obișnuiți, au și o bară de stagger și, deși în general îți oferă ferestre mai mici de reacție, sunt previzibili, căci fazele lor urmează în principiu secțiunile din piesă.

Inamicii de rând vin și ei în mai multe forme. Precum în Arkham, avem de învins uneori soldați cu scut care contrează loviturile din față, mobi care trag de la distanță și atacuri care nu pot fi parate. Indicatorii de pe ecran însă fac menținerea unui combo mult mai ușor decât în jocurile cu Batman, și vei ajunge mult mai lejer la combo-uri de peste 300 de lovituri aici.

Ca bonus, în momentele dintre valurile de inamici, ca să menții combo-ul, poți să te rupi în figuri de dans pe care le deblochezi și din care poți aloca până la 4 butoanelor de pe d-pad. Piruete, un șpagat care l-ar face pe Van Damme să-și mănânce ficații de ciudă și scheme de breakdance și cam o duzină de alte showstoppere îți pot înflori stilul de joc și umfla scorul în același timp.

Toate astea se leagă sub un sistem de scoring (obligatoriu în jocurile de ritm) care îți arată cum te descurci global sau comparativ cu prietenii din listă. E mult mai motivant să încerci să obții un scor cât mai bun atunci când concurezi în timp real cu câteva zeci de mii de alți jucători.

B-Sides

În rest, Dead as Disco îți propune o serie de provocări în modul Infinite, care deblochează elemente cosmetice fie pentru Charlie, fie pentru Encore. Piesele incluse aparțin de j-pop, metal, trap și synthpop și deși nu sunt foarte numeroase, au toate trăsăturile de care are nevoie gameplay loop-ul: snare roll-uri în ritmul cărora se desfășoară combo-ul rapid de pumni, kick-uri clare și puternice pe care să conectezi lovituri grele și contraste puternice în secțiuni care să justifice schimbări de environment. Cireașa de pe tort e probabil și cea mai cunoscută piesă din soundtrack, Maniac din Flashdance.

Obiectivele acestor provocări variază de la a supraviețui până la sfârșitul unei piese la a utiliza anumite abilități de câteva ori, iar pentru orice efort ești recompensat cu fani, care reprezintă valuta internă a jocului. Poți investi fani în renovarea localului, combo-uri noi, dezvoltarea abilităților lui Charlie sau cosmetice. Inițial, majoritatea acestora sunt ascunse, fiind nevoie de îndeplinirea cu succes a anumitor niveluri din Challenge Mode pentru a deveni accesibile.

Dacă oferta jukebox-ului intern ți se pare insuficientă, poți să îți adaugi propria muzică, cu mențiunea că, momentan, e imperfectă cuantizarea și trebuie să introduci manual BPM-ul atunci când o încarci. Ni se promite un detection mai bun într-un update viitor, însă chiar și așa îți poți face o idee despre cât de bine se mulează jocul pe muzică.

Breakbeat-ul, DnB-ul și în general muzica sincopată parcă funcționează (sau se simte) mai bine decât ceva four on the floor, dar cam toate genurile pe care le-am încercat au influențat forma luptelor. Și deși ai fi tentat să încarci formaturi cât mai fidele, nu am remarcat la nicio piesă vreo diferență notabilă între FLAC și un mp3 la 320kbps în afară de timpii de încărcare. Sincronizarea urmează în general percuția, dar nu e nevoie să nimerești manual fiecare notă ca să continui combo-ul.

Exit Music (For a Videogame)

Cum ziceam mai sus, Dead as Disco nu e un joc de ritm. Dacă vă așteptați la următorul Beat Saber, Ragnarock sau Just Dance, veți fi dezamăgiți de cât de puțin vă e provocată urechea și reflexul. 

În schimb, e un brawler mai mult decât decent care, chiar și în această formă incipientă, oferă un cadru în care să legați fluid combo-uri și figuri, să gestionați finishing moves-uri și să reacționați la diverse quick time event-uri integrate.

Excelează în art direction, animații și efecte, iar deblocarea arborilor de talente și consumabilelor te motivează să încerci diversele moduri și provocări timp de câteva ore bune. Dacă ne ghidăm după roadmap-ul prezentat, în următoarele câteva luni vom face cunoștință nu doar cu piese, arene și costume noi, ci și evenimente sezoniere și un format de update-uri aproape la fel de bogat ca în cazul jocurilor live service, însă fără coșmarul microtranzacțiilor (costumele de plajă introduse în ultimul update, de pildă, pot fi deblocate doar cu resurse din joc).

În prezent, skill ceiling-ul și dificultatea mi se par insuficiente. Momentan, avem doar două niveluri de dificultate, iar dacă în primele câteva ore de joc făceam greșeli care mă costau întreruperea combo-ului, odată ce te familiarizezi cu mecanicile, indicatorii și ritmul general al lucrurilor, e greu să mai faci greșeli. De regulă, atât jucătorii de brawlere cât și fanii jocurilor de ritm caută o curbă de dificultate din ce în ce mai abruptă, iar pe măsură ce acumulezi muscle memory și o înțelegere a șaboanelor, cauți variații mai agresive și imprevizibile care să te provoace.

În acest sens, Dead as Disco, în forma actuală, se plafonează după câteva ore. Sper din tot sufletul ca bucățile de poveste care lipsesc, alături de o curbă de dificultate mai extinsă, să adreseze această lacună.

Până acolo, avem o fundație colorată, promițătoare și relaxantă, care își găsește locul într-o nișă accesibilă a jocurilor cu teme muzicale. Rămâne de văzut cât de longeviv și complex are să devină, însă dacă activitatea curentă e un indicator, vă așteaptă o comunitate de câteva zeci de mii de oameni care caută înlănțuirea de combo-uri perfectă pentru a ajunge în vârful leaderboard-ului.

▶ Pornește video (YouTube)Deschide pe YouTube

Jucat pe: PC (Steam)
Lansare: 5 Mai 2026
Developer: Brain Jar Games
Publisher: Brain Jar Games

✅ Sistem de luptă comod și antrenant;
✅ Niveluri care îmbină animația de mână cu engine-ul jocului și motion graphics ca să producă un fel de videoclipuri muzicale;
✅ Posibilitatea de a-ți importa propria muzică;

❌ Skill ceiling scăzut momentan (cu mențiunea că următorul update, de pe 3 August, promite să adreseze această problemă);
❌ Narativa e încă incompletă și superficială;
❌ Cuantizarea e imperfectă în cazul unor piese importate.