Dreams of Another – Review

Ce faci când visul devine (un pic prea) viu?

Dreams of Another este o experiență ce pare preluată direct dintr-un vis fragmentat, jucabilă și interactivă, dar la fel de enigmatică pe cât de fascinantă. De la creatorii jocurilor PixelJunk, sub direcția artistului multimedia Baiyon, acest titlu încearcă să răstoarne convențiile shooter-ului, transformând armele în instrumente de creație, iar distrugerea, într-un act de revelație.

Din punct de vedere tehnic și conceptual, Dreams of Another șerpuiește între lumea abstractă și cea simbolică, între arta digitală și emoția umană. În acest review voi explora ce funcționează, ce nu, și ce experiență rămâne după ce ecranul se închide.

Scopul inversat, distrugerea creează

Una dintre cele mai memorabile idei din Dreams of Another este inversarea radicală a mecanicii de bază. În loc să împuști pentru a distruge, în acest joc tu construiești prin împușcare. Piesele fragmentate din spațiul înconjurător, sub forma unui nor cristalizat, cu particule dispersate, devin obiecte, structuri, personaje sau decoruri sub ochii tăi. E ca și cum ai picta cu gloanțe, prin intermediul unei arme care recuperează haosul și-l transformă în formă.

Această filosofie stă la baza acestui motto al jocului: „No Creation Without Destruction”. Distrugerea nu e finală, ci etapa prin care ceva nou poate lua viață.

Mecanica functionează bine, dar nu e lipsită de momente de confuzie. Pe hartă, lumea inițială apare ca o masă abstractă de particule, iar tu trebuie să „descoperi” formele corecte. Această perspectivă aduce un element de explorare, dar uneori tranzitia de la abstract la concret poate părea arbitrară sau neclară, în sensul că nu înțelegi imediat de ce unele elemente se conturează, sau ce legătură au cu povestea.

Când totul funcționează, e magic. Un zid apare din nimic, o bancă începe să-ți valideze existența, un personaj nefiresc îți dă replici filozofice. Dar când se simte că jocul doar „aruncă” elemente la întâmplare, experiența poate părea că se destramă, exact cum universul jocului la un moment dat poate să redevină un cumul de particule.

Atmosfera, stilul vizual și muzica dau curs unui vis care respiră

Unde Dreams of Another strălucește sunt vizualul și ambianța pe care le creează. Jocul folosește tehnologie de point cloud rendering. Lumea apare ca o colecție de particule luminoase care se adună într-o formă sub ochii tăi. Este o alegere estetică riscantă, dar care, dacă ai răbdare, devine hipnotică.

În versiunea PS VR2, efectul e amplificat. Trecerea între perspectivă third person și first person (în VR) face ca particulele să pară că pulsează în jurul tău, conturând și destrămând lumea în același timp.

Dialogurile nu sunt grandioase. Ele sunt scurte, ciudate, uneori contradictorii, dar exact asta pare să fie intenția. Uși care vorbesc, obiecte care își exprimă gândurile, totul pe un ton metaforic ce-ți stimulează creierul. Nu trebuie să înțelegi totul din prima. Jocul te invită să reflectezi, să interpretezi și să accepți orice semnificație rezonează cu tine.

Muzica e parte integrantă din experiență. E ambientală, uneori minimalistă, alteori copleșitoare. Potrivit descrierii oficiale, soundtrack-ul e realizat de directorul jocului însuși.

Povestea este precum o oglindă fragmentată

Narațiunea din Dreams of Another nu urmărește un fir linear clasic. E mai degrabă un puzzle poetic. Personajele centrale sunt The Man in Pajamas și The Wandering Soldier, iar jocul te poartă prin vise, fragmente de memorie și peisaje mentale. Scopul nu e neapărat să explici totul, ci să simți conexiuni între fragmente.

Atmosfera e mai mult contemplativă decât dramatică. Nu te aștepta la bătălii intense (în sens clasic), ci la confruntări simbolice, momente de introspecție și, din când în când, o mașinărie mentală care își aruncă formele în aer ca particule. Unele scene se încheie abrupt, revenind la ecranul principal sau teleportându-te în alt spațiu, semn că jocul nu-și dorește să fie predictibil.

Această abordare funcționează pentru cei care acceptă că narațiunea poate fi fragmentară, dar pentru jucătorii care vor o poveste clară până la final, pot apărea momente de frustrare: de ce apare un obiect? Ce legătură are cu personajul? Ce sens are această replică? Iar, jocul nu îți oferă mereu răspunsuri.

Ce rămâne după ce ai terminat jocul?

După ce ai terminat „Dreams of Another”, rămâi cu un amestec de emoții și imagini ciudate care persistă: scena cu o bancă care-și pune întrebări, uși care-ți vorbesc, un soldat vag, visuri contorsionate. Jocul nu îți spune totul, dar îți lasă fragmente de gânduri să aduni.

Este posibil să-l rejoci, căutând alte sensuri, să privești dialoguri pe care le-ai ratat sau să experimentezi altfel anumite secvențe. Acest tip de rejucabilitate nu va fi pentru toată lumea, dar pentru fanii jocurilor artistice, este un teren fertil pentru reflecție.

Din punct de vedere al impactului, Dreams of Another este un exemplu că industria indie și experimentele artistice pot încă fi relevante. Nu trebuie mereu să vină cu shotgun-uri și explozii, ci cu intimitate, sensibilitate, poezie.

Mai ne trebuie vreo concluzie?

Dreams of Another nu este un joc comod. Nu îți oferă toate răspunsurile, nu speră să te țină mereu în suspans și nu se pliază pe așteptările convenționale ale gamerilor de acțiune. Dar dacă intri cu mintea deschisă și ești dispus să permiți jocului să îți vorbească prin simboluri și imagini, poți avea o experiență rară, poetică și memorabilă.

Este un proiect curajos și adesea inspirat, cu momente de frumusețe pură, dar și momente în care ambiția sa devine piedică. Ritmul, claritatea și repetitivitatea pot împinge unele voci să spună: „Mă simt mai pierdut decât visătorul.”. Totuși, pentru cei dispuși să viseze și să descifreze, Dreams of Another merită explorat.

▶ Pornește video (YouTube)Deschide pe YouTube

✅ Atmosferă istorică autentică și detalii pixel art remarcabile;
✅ Sistem de deducție satisfăcător și decizii care contează;
✅ Vocile germane și dialogurile dau viață personajelor.

❌ Ritm lent care uneori te face să verifici ceasul;
❌ Posibile confuzii când vinovații nu sunt clari sau informația nu e completă.