EA SPORTS FC™ 27 – Review

Another one

Nu sunt fan fotbal. Nici măcar nu pot să pretind că urmăresc fenomenul suficient cât să mă enervez duminică seara pentru că un anumit antrenor a schimbat un anumit jucător într-un anumit minut. Dar, din când în când, nu vine rău să vedem ce mai fac ăștia cu fotbalul în gaming. FIFA, acum EA Sports FC, este una dintre seriile alea care există aproape independent de restul industriei. În fiecare an apare unul nou, în fiecare an oamenii spun că este același joc, în fiecare an alți oameni petrec sute sau mii de ore în Ultimate Team și, evident, în fiecare an EA încearcă să ne explice de ce de data aceasta chiar s-a schimbat ceva. EA Sports FC 27 nu rupe tradiția asta, dar trebuie să recunosc că, venind la el fără atașamentul acela aproape religios față de serie, diferențele sunt mai ușor de observat decât mă așteptam.

Nu este o revoluție și nici nu cred că putea să fie. Există o limită până la care poți reinventa un joc în care 22 de oameni aleargă după o minge fără să ajungi să inventezi alt sport din greșeală. Ce poate face EA este să schimbe ritmul, modul în care se comportă jucătorii, inteligența celor controlați de AI, sistemele din Career Mode și tot ambalajul din jurul meciului propriu-zis. Iar aici FC 27 chiar încearcă ceva mai mult decât un simplu „am schimbat meniul, am actualizat loturile, ne vedem la anul”. Este în continuare evident un produs anual, uneori chiar dureros de evident, dar jocul de fotbal propriu-zis este surprinzător de plăcut atunci când sistemele lui nu decid să se bată cap în cap.

Ce aduce nou FC 27

Prima schimbare pe care o simți este ritmul. FC 27 îți permite să alegi între Competitive Gameplay și Authentic Gameplay, iar diferența nu este doar de un nume într-un meniu. Authentic este mai lent, mai calculat și încearcă să semene ceva mai mult cu un meci de fotbal decât cu doi oameni care au băut câte trei energizante și încearcă să ajungă de la o poartă la alta în șapte secunde. Mingea are ceva mai multă greutate, mijlocul terenului contează mai mult și jocul te împinge să gândești puțin înainte să încerci aceeași pasă printre fundași pentru a cincizecea oară. Competitive rămâne alternativa mai rapidă și mai previzibilă pentru oamenii care vor să intre online și să afle cine știe mai bine ce mecanică poate fi exploatată săptămâna aceasta. EA a construit intenționat cele două stiluri în jurul unor filosofii diferite, Authentic fiind experiența mai măsurată, iar Competitive cea concentrată pe viteză și responsiveness.

Apărarea este și ea mult mai manuală, iar asta este probabil una dintre schimbările apreciate cel mai mult. Jocul nu mai vrea ca AI-ul să facă toată munca în timp ce tu controlezi un jucător aflat undeva prin apropiere și speri că restul echipei rezolvă problema. Fundașii controlați de AI păstrează poziția și încearcă să limiteze spațiile, dar momentul efectiv al deposedării rămâne mai mult în mâna ta. Când funcționează, este mult mai satisfăcător. Simți că ai o contribuție reală la oprirea unui atac și nu că ai asistat la o animație pe care jocul a decis singur să o pornească. Deposedările au și mai multă forță, iar duelurile fizice arată ceva mai natural. Nu înseamnă că totul este perfect. Uneori este suficient ca fundașul să atingă adversarul și mingea parcă simte că trebuie să-și schimbe proprietarul imediat, dar prefer oricând asta în locul unei apărări în care consola joacă jumătate din meci pentru mine. Schimbarea spre o apărare mai manuală este una dintre direcțiile declarate explicit de EA pentru ediția aceasta.

Passing-ul este probabil locul în care FC 27 devine cel mai contradictoriu. În teorie ai mai mult control, pasele în adâncime, centrările și construcția atacului sunt gândite pentru mai multă precizie, iar noile alergări curbate ale coechipierilor pot crea faze foarte mișto. Când totul se leagă, chiar ai senzația că ai construit o acțiune și nu că ai apăsat trei butoane până când cineva a rămas singur cu portarul. Doar că uneori jocul decide că persoana către care ai vrut evident să trimiți mingea nu este persoana către care ai vrut să trimiți mingea. Și atunci apare momentul acela clasic de FIFA în care te uiți la ecran și îi explici unui joc video că NU ACOLO AM DAT PASA. Probabil țipi la televizor. Mai ales pasele scurte pot produce rezultate dubioase, iar alergările noi ale atacanților au și ele momente în care arată foarte inteligent până când jucătorul pleacă într-o direcție în care nu ai absolut nicio intenție să-l urmezi cu mingea. Este unul dintre aspectele asupra cărora recenziile și jucătorii s-au întâlnit destul de mult, sistemul oferă teoretic mai mult control, dar AI-ul și selecția țintei pot submina exact controlul pe care jocul spune că ți-l oferă. Cu un picior iți dă și cu celălalt iți ia, ca să nu o zic pe aia cu mana că nu merge la fotbal.

Tacticile sunt însă foarte reușite. Poți modifica mult mai clar felul în care echipa se comportă atunci când are mingea și atunci când nu o are, iar rolurile individuale fac ca jucătorii să nu mai fie doar niște omuleți puși într-o diagramă 4-3-3. Poți cere unui jucător să intre spre centru, să păstreze lățimea terenului, să ajute defensiv sau să se comporte diferit în funcție de fază. Chiar și pentru cineva care nu stă să studieze scheme de joc la micul dejun, sistemul explică suficient de bine de ce ai face schimbările respective încât să începi să te joci cu ele. Și tocmai aici mi se pare că FC 27 reușește ceva, poți să intri și să dai pur și simplu un meci, dar dacă vrei să sapi puțin mai adânc există suficientă complexitate cât să nu simți că toate echipele sunt aceleași, doar cu tricouri diferite.

Career Mode primește probabil unele dintre cele mai interesante schimbări pentru cei care preferă să stea departe de nebunia Ultimate Team. Transferurile sunt mai elaborate, alte cluburi pot intra peste tine într-o negociere, există plata în rate, bonusuri de performanță, comisioane și mai multe variabile care fac negocierea să semene puțin mai mult cu administrarea unui club (FC MANAGER 27 maybe?) și mai puțin cu „îți dau 70 de milioane, da sau nu?”. Dynamic OVR face și el ca rating-ul jucătorilor să fluctueze în funcție de formă, moral, fitness și alte elemente, lucru care dă sezonului ceva mai multă viață. Pe hârtie este exact genul de sistem pe care îl vrei într-un Career Mode. În practică, încă există probleme în transferuri, scouting și managementul pe termen lung care pot transforma administrarea echipei într-o luptă cu jocul mai degrabă decât cu celelalte cluburi. Dar măcar există senzația că EA a pus mâna pe Career Mode și a făcut ceva cu el anul acesta, în loc să-l lase într-un colț pentru oamenii care încă refuză să cumpere carduri.

Și apoi avem The Grounds. Pentru că aparent cineva de la EA s-a uitat la NBA 2K și a spus: „Știți ce lipsește jocului nostru de fotbal? Să alergăm cu un avatar printr-un hub.” Este un spațiu online împărțit în zone inspirate de Marea Britanie, Franța și Argentina, unde poți întâlni alți jucători, intra în meciuri, încerca activități și mini-jocuri și progresa cu personajul creat. Ideea nu este rea și are ceva din FIFA Street îngropat acolo, mai ales în meciurile mici și în activitățile ceva mai arcade. Problema este că devine foarte repede evident că un meniu ar fi putut să facă o parte din aceleași lucruri în aproximativ trei secunde. Este genul de funcție care poate să devină interesantă dacă EA chiar o dezvoltă în anii următori sau poate să ajungă încă un spațiu virtual enorm prin care alergăm ca să ajungem la activitatea pe care înainte o selectam apăsând X.

Cum arată fotbalul în 27?

Vizual, seria a ajuns de ceva timp în punctul în care este greu să mai ai acel salt de la „arată bine” la „Sfinte Cristiano, uită-te la asta”. FC 27 arată foarte bine pe PlayStation 5 Pro, dar nu este genul de joc pe care îl pornești ca să le demonstrezi musafirilor de ce ai cumpărat o consolă atât de scumpă. Diferența o fac detaliile. Modelele jucătorilor importanți sunt excelente, materialele echipamentelor, iarba, iluminarea nocturnă și mai ales prezentarea stadioanelor contribuie la senzația de meci televizat. Fotbalul real este atât de prezent în cultura vizuală încât jocurile astea au o misiune destul de ingrată, nu trebuie doar să arate bine, trebuie să arate exact cum te aștepți să arate fotbalul atunci când îl vezi pe televizor doar că na, controlat de tine.

Animațiile sunt probabil mai importante decât numărul efectiv de poligoane. Jucătorii se împing, se dezechilibrează, încearcă să-și păstreze poziția, schimbă direcția și intră în contact într-un mod ceva mai puțin robotic. Nu tot timpul, evident. FIFA a avut dintotdeauna talentul unic de a trece într-o jumătate de secundă de la „uite ce animație incredibil de realistă” la doi oameni care par că au fost lipiți unul de altul ca într-un body horror din anii 80. Dar per total mișcarea este convingătoare, iar stilurile diferite ale fotbaliștilor chiar încep să se simtă diferit în joc. Un jucător rapid și agil nu mai pare doar aceeași marionetă cu statistica Speed dată la 92, iar cei mai puternici fizic chiar pot crea spațiu prin corp și poziționare. Este o diferență mică luată separat, dar adunată peste sute de faze face jocul să arate mai natural.

Prezentarea dinaintea și din timpul meciurilor rămâne una dintre zonele în care EA este foarte greu de bătut. Cadre cu stadionul, publicul, bannerele, rivalitățile și reacțiile tribunei construiesc foarte bine ideea de eveniment. Uneori EA se entuziasmează puțin prea tare și te aruncă prin niște tranziții cinematografice care fac un meci de campionat să pară că urmează briefing-ul unei misiuni din „Battlefield” dar măcar spectacolul există. Și cum eu nu vin la joc din perspectiva omului care a văzut aceleași animații în ultimele 600 de ore de Ultimate Team, încă pot să spun că, privit pur și simplu ca joc sportiv, FC 27 se prezintă excelent.

Huiduitul din tribune sau de pe canapea

Nu poți să vorbești despre EA Sports FC fără să ajungi, inevitabil, la Ultimate Team. Este elefantul din cameră, doar că elefantul are carduri colorate, efecte holografice și îți cere din când în când cardul bancar. Sistemul de bază rămâne același, construiești echipe folosind jucători obținuți din pachete și alte recompense, iar peste el se adaugă constant sisteme care încearcă să te țină conectat. FC 27 introduce Gallery, unde colecția ta de carduri poate fi organizată și folosită pentru recompense, iar Squad Building Challenges sunt ceva mai rapide și mai puțin enervante. Dar nu schimbă discuția fundamentală. Ultimate Team rămâne un sistem construit în jurul unei bucle de recompense extrem de agresive și al posibilității de a cheltui bani reali. Pentru unii este motivul principal pentru care cumpără jocul. Pentru mine este exact partea din el de care pot să mă lipsesc liniștit.

Și discuția a devenit anul acesta și mai interesantă pentru că PEGI a acordat jocului rating 16+, în contextul mecanicilor cu „loot boxes”. Discuția despre cât de apropiată este structura Ultimate Team de gambling există de ani întregi și nu o să o rezolv eu aici, dar nici nu trebuie să fii profesor în psihologie comportamentală ca să observi că pachetele alea sunt construite exact în jurul acelui „poate următorul este cel bun”. Chiar și cei de la Eurogamer remarcă aceeași tensiune dintre jocul de fotbal foarte bun de dedesubt și modul în care Ultimate Team îl învelește într-un sistem de monetizare care continuă să provoace controverse.

Pe lângă asta sunt și probleme mult mai banale, dar poate mai enervante în timpul unui meci. Cum am zis, passing-ul poate să devină inconsistent, uneori apeși un buton și reacția vine prea târziu sau pare că nu vine deloc, player switching-ul nu este mereu prietenul tău, iar AI-ul poate să facă lucruri care distrug o fază construită foarte frumos. Aici apare și problema eternă a unui joc competitiv, unde se termină greșeala mea și unde începe jocul să facă o prostie? Dacă adversarul mă bate pentru că a construit o fază mai bună, perfect. Dacă mă bate pentru că fundașul pe care încerc să-l selectez decide să fugă două secunde în altă direcție, atunci experiența se schimbă foarte rapid din „fotbal” în „mă cert activ cu televizorul”.

The Grounds are și el propriile probleme tehnice. Alte recenzii au raportat scăderi de framerate, animații ciudate, lag și deconectări, iar asta nu este exact fundația ideală pentru un mod social construit în jurul ideii că trebuie să stai conectat alături de alți oameni. Nu spun că modul nu are potențial, pentru că îl are, dar momentan pare puțin ca atunci când cineva construiește un mall întreg doar ca să-ți vândă aceeași cafea pe care înainte o luai de la o gheretă.

Playlistul contează cel mai mult

Dacă există un lucru pe care jocurile FIFA l-au făcut aproape întotdeauna bine, acela este muzica. Și aici FC 27 nu face excepție. Soundtrack-ul oficial are 120 de piese din 36 de țări iar selecția merge de la Interpol, The Strokes, The Neighbourhood și Royal Blood până la Little Simz, Chase & Status și o grămadă de artiști pe care probabil nu i-aș fi căutat niciodată de bunăvoie, dar pe care ajung să-i ascult pentru că îi aud de cincizeci de ori în meniu. Este una dintre tradițiile pe care seria chiar merită să le păstreze. FIFA a avut de-a lungul anilor capacitatea ciudată de a transforma o piesă pe care nu o știai într-un lucru care, peste cinci ani, îți amintește instantaneu de un anumit meniu și un anumit sezon. (Saint Motel cu My Type in Fifa 15 parcă? Parcă. Cine citește asta să scrie jos în comentarii)

În timpul meciurilor, sunetul stadionului este probabil și mai important. Publicul reacționează bine la ritmul partidei, scandările și zgomotul tribunei se modifică în funcție de situație, iar atmosfera unui meci strâns este complet diferită de cea a unui 3-0 în care jumătate din public probabil se gândește deja ce au de mâncare acasă când ajung înapoi. Citisem o recenzie de la SB Nation parcă care evidenția tocmai detaliile astea, fanii oaspeți pot ajunge să domine sonor un stadion, tribunele se golesc atunci când echipa gazdă este umilită, iar tricourile și bannerele contribuie la autenticitatea vizuală și sonoră.

Comentariul rămâne bun, chiar dacă inevitabil începi să auzi repetițiile dacă joci suficient. Dar sunetul mingii, contactul la deposedări, vuietul stadionului după un gol și micile detalii din prezentare fac suficient cât să vândă momentul sau iluzia fotbalului adevărat. Și pentru un joc sportiv cred că asta înseamnă totul nu? Golul nu trebuie doar să intre în poartă, trebuie să simți că s-a întâmplat ceva. Când tribuna explodează, controlerul reacționează și tot stadionul se schimbă pentru câteva secunde, FC 27 încă știe foarte bine cum să creeze momentul ăla. Nu e ca și cum n-au avut ani să lucreze la asta.

Șut și portarul o scoate peste

EA Sports FC 27 este într-un loc ciudat. Este foarte simplu să-l privești de la distanță și să spui că este încă un FIFA cu alt număr, mai ales dacă ai cumpărat fiecare ediție din ultimii zece ani și poți să identifici animația exactă care exista și în FC 25. Dar dacă te uiți efectiv la schimbările făcute anul acesta, există suficient de multe încât să nu pot să-l reduc la un simplu update de loturi. Ritmul mai calculat din Authentic Gameplay, apărarea mai manuală, sistemul tactic mai bun, Career Mode-ul ceva mai serios și diferențele dintre jucători fac ca fotbalul propriu-zis să fie, în multe momente, foarte bun.

În același timp, toate problemele clasice sunt tot aici undeva. Passing-ul care decide uneori să aibă propria opinie, AI-ul care poate transforma o fază bună într-o comedie, monetizarea din Ultimate Team, hub-ul The Grounds care pare să existe uneori pentru că NBA 2K are și el unul și senzația generală că EA încearcă permanent să construiască încă zece sisteme în jurul lucrului pe care oamenii l-au cumpărat de fapt acela fiind fotbalul. Dar aici este și partea amuzantă. Tocmai fotbalul este bun.

Nu sunt fan și probabil nu o să mă trezesc mâine studiind clasamentul din Premier League în timp ce îmi beau Monster-ul matinal dar am jucat suficient FC 27 cât să înțeleg de ce oamenii pot să dispară în seria asta pentru sute de ore. Când meciul curge, când pasele ajung unde trebuie, când reușești să citești o fază și să recuperezi manual mingea sau când construiești un atac care chiar arată ca ceva ce ar putea exista pe un teren real, este foarte satisfăcător. Ne-am obișnuit deja să auzim fraza tipică pe care o folosim prea des și noi și ChatGPT sau alte LLM-uri „Nu reinventează X și probabil nici nu încearcă să o facă” dar jocul ăsta chiar nu reinventează nimic. Doar că este una dintre acele ediții în care EA pare că a mutat câteva lucruri importante în direcția corectă. Problema este că, fiind EA Sports FC, imediat după lucrurile pozitive te invită probabil să deschizi un pachet.

Mulțumim Golin Romania pentru oportunitatea de a juca EA SPORTS FC™ 27.

▶ Pornește video (YouTube)Deschide pe YouTube

Jucat pe: PlayStation 5 pro
Lansare: 25 septembrie 2026
Developer:  EA România, EA CANADA
Publisher: Electronic Arts

EA Sports FC 27 nu reinventează seria, dar îmbunătățește formula printr-un gameplay mai satisfăcător, tactici mai complexe și un Career Mode mai bun. Problemele de gameplay și monetizarea agresivă din Ultimate Team rămân, însă fotbalul propriu-zis este suficient de bun încât să merite un meci în plus.

✅ Gameplay autentic;
✅ Muzica;
✅ Animațiile;

❌ Nimic cu adevărat nou;
❌ Ultimate Team;
❌Hub-ul central.