Elden Ring Nightreign – Review

Când se lasă noaptea, Elden Ring Nightreign ne bântuie visele cu o voce baritonală, ușor înfundată, care repetă obsesiv: git guuud…

Armored Core, Demon’s Souls, Dark Souls, Bloodborne, Elden Ring — spui numele astea și ți se face pielea de găină. Nu cred că există gamer adevărat care să nu fi butonat măcar unul dintre aceste titluri și să nu se fi lăudat în cercul de prieteni cu „ce șmecher a fost” și „cât de bun e el”.

Bine, mai sunt și cei care dau ochii peste cap la poveștile astea (cum sunt eu) și găsesc scuze de genul: „eu n-am timp, bro, de jocurile astea” sau „prefer să nu mă enervez și să sparg televizorul”.

Indiferent în ce tabără te afli, n-ai cum să spui pas unui joc care poartă semnătura FromSoftware și care poate fi jucat în co-op. Ai nevoie doar de puțin curaj, doi prieteni pricepuți, un PS5, o pereche de căști cu microfon și un abonament PS Plus. Hmm… parcă sunt cam multe, acum că le-am înșirat, dar dacă tot ai reușit să le aduni pe toate, ar fi păcat să nu bagi o sesiune de Elden Ring Nightreign, nu-i așa?

De data asta, avem un review mai… atipic, cred. Pentru că vorbim despre un joc care se joacă în trei, am decis să facem o trio-recenzie și să ne dăm fiecare cu părerea. Ce-a ieșit? Vă lăsăm pe voi să descoperiți în rândurile de mai jos.

Leo „Leondor” Luția

N-am fost și nici nu cred că voi fi vreodată un jucător hard-core. Aleg mereu o experiență single player relaxantă, cu o poveste captivantă, în defavoarea unui joc multiplayer, unde șansele de a câștiga sunt mai mici decât ecranul de la Nintendo Switch Lite. Nu e vorba că sunt leneș sau că mă dau bătut repede, ci pur și simplu nu mai am timpul și răbdarea necesare ca să-mi mănânc nervii cu astfel de titluri.

Ei bine, dragii moșului, sunt multe jocuri chinuitoare pe piață, dar Elden Ring: Nightreign nu se află pe această listă…

Long story short: când s-a lansat Elden Ring în 2022, nu am fost prea interesat de el. Dar după ce au început să apară notele – și mai ales după cât hype s-a creat prin anturajul în care mă învârt – am zis că nu se mai poate: trebuie să-l încerc. M-am dus într-o pauză de muncă până la Altex-ul de lângă birou și am căzut în păcat. Spre surprinderea mea, jocul m-a prins la maximum și am înțeles destul de repede de ce toată industria îl lăuda. În continuare, mi se pare unul dintre cele mai bune titluri lansate în ultimii 20 de ani. E greu, dar nu într-atât încât să devină frustrant. Șmecheria celor de la FromSoftware a fost să creeze un joc echilibrat din toate punctele de vedere, astfel încât până și un gamer comod, precum subsemnatul, să se simtă recompensat atunci când reușește o combinație și-l doboară pe boss.

Acum că v-am dat puțin context, propun să vorbim și despre elefantul din cameră: Elden Ring: Nightreign, sau, mai pe scurt – Elden Ring Online.

Recunosc că inițial am fost cam reticent față de Nightreign… Nu știam dacă să-l joc sau să ofer codul unui alt coleg de la revistă, mult mai curajos și îndemânatic decât mine. După câteva discuții cu Tudor și câteva trailere pe YouTube, am zis: „Firar să fie, hai să-l iau!”. Dar cu o condiție: să nu-l joc singur, ci cu bodyguarzi. Așa că mi-am summonat cei mai buffed prieteni în ale controllerului: Tudor-Codrin „Tazhunter” Enea și Silviu „Shogun Daddy” Tănase, și astfel m-am simțit destul de motivat și „safe” să mă întorc în Limveld pentru a doua oară.

Zis și făcut. Am băgat câteva sesiuni zdravene de Nightreign de ne-au sărit capacele de la thumbstick-urile DualSense-ului de PlayStation 5. Am râs, am țipat, am vorbit în șoaptă, aproape că am și plâns atunci când boss-ul mai avea nevoie de un singur hit ca să-l batem. Dar per total, ne-am distrat pe cinste.

Vă spuneam la început că nu sunt cel mai mare fan al jocurilor multiplayer, dar în cazul lui Nightreign, fix acest element de colaborare îl face marfă. În doar câteva ore de butonat cu băieții, am trecut prin aproape toate stările emoționale. Puține jocuri mai reușesc să facă asta, cel puțin în cazul meu. Fiecare rundă s-a simțit de parcă ne jucam un titlu nou.

Cu toate acestea, nu e un joc extrem de complex. Fundația pe care a fost construit e relativ simplă: ai o bucată de hartă din Elden Ring, suficient de mare, cu multe puncte de interes și mini-activități care să te pregătească pentru lăsarea serii. Restul e transpirație, skill și apăsatul de butoane la momentul potrivit.

Jocul e optimizat binișor pe PS5, dar se putea și mai bine. Spun asta pentru că l-am testat și pe PC și am rămas surprins cât de bine se simte în 60 FPS constante, fără frame drops sau lag. Din punct de vedere vizual, pare cam același joc ca cel din 2022, poate cu mici îmbunătățiri. Deși sunt un jucător amator de Elden Ring, ce am remarcat la Nightreign este faptul că te miști foarte, foarte repede. De multe ori ratam anumite puncte în care trebuia să fac o acțiune, pentru că se simțea ca și cum aș fi alunecat pe gheață. Nu e neapărat un lucru rău, doar că va trebui să vă obișnuiți cu asta.

Sesiunile nu sunt foarte lungi, mai ales dacă sunteți ca noi și v-o luați pe coajă destul de repede, dar la final de zi sunt distractive. E genul de joc la care, după o sesiune, îți suni prietenul și mai povestești cu el încă o oră despre peripețiile și stângăciile din joc.

E un titlu pe care îl recomand tuturor fanilor Elden Ring, Bloodborne, Dark Souls, Lies of P și altor jocuri consacrate ale genului. Desigur, nu totul e roz în Nightreign, pentru că jocul are mult albastru și mov. Glumesc.

Acum, pe bune: are și unele aspecte de care nu sunt super încântat, cum ar fi lipsa unui mod de joc în doi sau a unui voice-chat dedicat. Mi-ar fi plăcut să existe și un lobby comun în care să te vezi cu ceilalți jucători, dar să sperăm că dezvoltatorii vor ține cont de părerile fanilor și vor aduce îmbunătățiri.

Până atunci, dacă sunteți în căutarea unei experiențe soulslike online sau vă era dor de o provocare marca Elden Ring, atunci Nightreign poate fi exact ce căutați. Git gud!

Tudor „Tazhunter” Enea

Nu am știut ce să cred când a fost anunțat Nightreign. Un remix al diferitelor elemente din Elden Ring, online, cu o abordare în stilul Fortnite. Inițial am fost sceptic, deoarece sunt genul de persoană care joacă numai titluri single player cu povești complexe. Dar entuziasmul general stârnit de acest spin-off a fost contagios și am zis să-l încerc alături de Leo și de Silviu. Echipa noastră legendară a reușit o performanță demnă de toată lauda: să mănânce bătaie de la boss-ul din prima noapte!

Lăsând glumele la o parte, Nightreign ne dovedește că echipa de la FromSoft știe foarte bine cum să-și reîmprospăteze rețeta. Acest joc adiacent seriei principale este un colaj inspirat din toate francizele lor (mai puțin Armored Core) construit pe fundația solidă din Elden Ring și gândit ca o adevărată scrisoare de dragoste către proprietățile intelectuale din portofoliul dezvoltatorului. Inamici și boși cunoscuți reapar în contexte neașteptate, iar luptele sunt exact cum ni le amintim: grele și tensionate. Gaping Dragon va îngrozi începătorii prin înfățișarea sa deformată, Smelter Demon este la fel de exasperant ca în Dark Souls 2, iar Nameless King continuă să dea coșmaruri tuturor. Marea mea teamă a fost să nu fiu nevoit să-l înfrunt pe nenorocitul menționat anterior în același timp cu Malenia, dar dezvoltatorii și-au dat seama că această bătălie ar fi fost prea mult.

Surpriza cea mare a fost modul în care FromSoftware au reușit să transpună cel mai de succes soulslike într-un format de tip Fortnite. Meciurile sunt rapide (aproximativ 45 de minute), o furtună de foc se formează la marginea hărții și îi obligă pe jucători să îi găsească ochiul, iar sistemul de îmbunătățire a personajelor este ușor de înțeles și de operat. Există opt clase, fiecare cu abilități și pasive proprii. Deși fiecare rol are arme recomandate, jocul ne încurajează să experimentăm. Vrei un mag care invocă vrăji din mâna stângă și-i lovește pe inamici cu ditamai barosul din mâna dreaptă? Sau un arcaș care preferă să folosească o suliță pentru a-și răpune dușmanii de la depărtare? Poate un viking care folosește miracole pentru a-și tămădui coechipierii? Indiferent ce vă doriți, Nightreign vă oferă libertatea să vă construiți propriul stil!

Totuși, pe lângă aceste aspecte reușite, există și câteva minusuri. În primul rând, Nightreign este conceput să fie jucat într-o echipă de trei. Dacă nu ai norocul să ai doi prieteni care să te însoțească prin Limveld, aventura devine considerabil mai dificilă. Nu imposibilă, dar foarte, foarte grea. Chiar dacă personajul tău este îmbunătățit, unele confruntări sunt gândite special pentru echipe care pot colabora și comunica. De exemplu, Gladius – un inamic inspirat de Cerber, care în a doua fază se rupe în trei câini/lupi. Fiecare necesită atenția UNUI jucător, iar de ești singur, șansele să devii o jucărie de ros sunt mari. Un al doilea neajuns este lipsa unui voice-chat integrat. Asta face coordonarea extrem de dificilă atunci când joci cu necunoscuți, iar comunicarea limitată poate transforma o experiență promițătoare într-una frustrantă.

Silviu „ShogunDaddy” Tănase

Mă uitam înainte de lansare la jocul ăsta, la conceptul lui, și cumva, în capul meu, nu avea cum să funcționeze. Chiar și acum, după ce l-am jucat, tot cumva refuz să cred că funcționează. Dar în același timp știu și înțeleg că nu am dreptate. Nici nu am cum să am dreptate când am jucat Elden Ring într-o variantă multiplayer care combină elemente cunoscute din alte jocuri multiplayer, precum Fortnite sau alte battle royale-uri, și cu toate astea mi s-a părut extrem de distractiv. Am înțeles undeva, în adâncul meu, că au reușit să obțină ceva bizar, dar care funcționează neașteptat de bine.

Esența lui Elden Ring, a jocurilor „soulslike” de la FromSoftware, e clar acolo: inamicii, atmosfera sumbră, tărâmul vast și misterios, inclusiv personajele care, în ciuda faptului că sunt oarecum predeterminate prin clase, respectă întru totul universul deja creat și îl reîmprospătează cu ceva neașteptat. Cu exact elementul care lipsea din jocul original în acest format, adică, nu joci cu prieteni chemați sub formă spectrală doar ca să învingi un boss. Sunteți toți cot la cot, direct implicați în măcel, în loot, în explorare și, cel mai important, în lupta comună pentru a supraviețui încă o zi.

Din cauza refuzului meu vehement de a înțelege de ce acest joc funcționează atât de bine sau de ce are o natură atât de captivantă, îmi e greu să clasific succesul lui sau să-l încadrez într-o categorie clară. Mă simt într-un fel precum nativii de pe continentul american care nu puteau procesa apariția pe mare a navelor spaniole, la descoperirea Americii. Simt că mă aflu în fața unui joc multiplayer care scrie viitorul în timp real și care a reușit cumva să injecteze mai multă viață într-un joc deja de succes. Nu mă refer doar la faptul că reutilizează conținut deja existent din Elden Ring, ci la modul în care, din pâinea aproape uscată de ieri și câteva ingrediente noi, oamenii ăștia au reușit să ne servească o pizza nu doar proaspătă ci și delicioasă.

Știu că până acum am fost destul de vag și general, însă consider ferm că Elden Ring Nightreign trebuie încercat. Oricâte cuvinte și recenzii ai citi despre el, nu vei înțelege pe deplin ce anume îl face atât de special și care sunt acele mici schimbări esențiale până nu-l testezi personal. De la viteza accelerata a personajelor și abilitățile noi și dinamice, până la modul unic în care traversezi lumea, fără „fall damage” de exemplu, în continuă micșorare din Limveld, toate aceste mici detalii transformă experiența „soulslike” într-o aventură cu totul nouă, proaspătă și captivantă. Iar faptul că ideal este să joci împreună cu prietenii, să existe cooperare autentică și o misiune comună clară de supraviețuire într-un tărâm contradictoriu, foarte frumos vizual dar și „spooky” în același timp, și neiertător, plin de tot felul de inamici, face ca Nightreign să fie unul dintre cele mai distractive jocuri multiplayer apărute în ultimii ani.

Iar dacă nu ai rabadare să citești tot, aici ai rezumatul, concluzia mea cel puțin: ce mi se pare cu adevărat neașteptat la Nightreign este felul în care reușește să transforme fiecare sesiune de joc într-o poveste nouă, trăită împreună cu prietenii. Nu există două expediții care să semene între ele, harta se schimbă subtil, întâlnirile cu inamicii sunt imprevizibile, iar alegerile făcute la secundă pot decide soarta întregii echipe. Uneori, supraviețuirea nu ține doar de skill sau strategie, ci și de momentele de haos, de care am avut parte în fiecare meci pe care l-am jucat, când totul se prăbușește și nu-ți rămâne decât să râzi, să strigi și să mai bagi un „run”. Nightreign te forțează să gândești altfel despre colaborare și risc, transformând fiecare meci într-un mic experiment de supraviețuire colectivă, unde fiecare victorie e cu adevărat câștigată, iar fiecare eșec rămâne ceva de povestit între prieteni.

Jucat pe: PS5
Lansare: 29 Mai 2025
Developer:  FromSoftware
Publisher: FromSoftware, Bandai Namco