Endzone 2 – Review

Unde se sfârșește Zona?
Avem parte de un an plin de surprize plăcute în materie de gaming. Să joci un joc de strategie lansat recent este ceva rar, având în vedere că genurile cele mai populare în ziua de azi sunt shooterele, jocurile sportive și RPG-urile cu elemente de acțiune.
Așa cum am mai spus și în alte recenzii, am crescut într-o casă în care jocurile de strategie erau „daily play” pe calculatorul familiei, și încă mai sunt și astăzi! Asta, desigur, dacă reușesc să pun mâna pe ceva nou și bun… Din păcate, odată cu trecerea timpului, lumea a început să uite de RTS-uri, strategii și de clasicele point-and-click adventure games, pe care le jucai în weekend sau după școală, ca să-ți „resetezi” creierul. Tot mai puține titluri din genurile menționate mai văd lumina zilei în ultimii ani.
Totuși, există o excepție care merită menționată: Tempest Rising – un RTS fenomenal, dar care, din păcate, nu a beneficiat de popularitatea pe care o merita.
Dar să nu uităm că suntem aici pentru a vorbi despre Endzone 2! Așadar, întrebarea întrebătoare este: „O fi Endzone 2 un joc bun care reușește să readucă genul RTS în lumina monitoarelor, în 2025?”

De ceva timp știam de primul titlu Endzone, de la niște rude pasionate care-l jucau pe Steam. Mari fani ai seriei Fallout și, în general, ai jocurilor cu tematică post-apocaliptică și survival, era clar că nu puteau rata un astfel de titlu.
Pe mine, însă, m-a ocolit cumva primul joc. Deși știam de el, n-am fost convins că e genul meu – nu părea, la prima vedere, un city builder în adevăratul sens al cuvântului. Aveam și reținerea să nu fie un nou Frostpunk, varianta celor de la 11 Bit Studios.
Jocul, de altfel, a fost bine primit și apreciat. Totuși, cu un accent masiv pe survival și un nivel ridicat de dificultate, plin de decizii grele și momente tensionate în care o alegere neinspirată putea duce la excluderea ta din comunitate, Endzone părea mai degrabă un titlu stresant pentru cineva care căuta o experiență relaxantă și liniștită.

Acum, odată cu oportunitatea de a pune mâna pe Endzone 2, pot spune cu mâna pe inimă că am judecat cartea după copertă. Endzone 2 este un joc surprinzător de relaxant și, spre deosebire de majoritatea titlurilor post-apocaliptice, alege să pună accentul pe partea luminoasă a sfârșitului lumii: reconstrucția, refacerea și reechilibrarea unei comunități care vrea să trăiască în armonie și să supraviețuiască fără haos.
Văzând această abordare încă din primele minute ale tutorialului, am zis: „Stai așa… hai să instalez și primul joc din serie, ca să pot face o comparație ca la carte între cele două.” Cu puțin feedback de la cunoscuți și o privire aruncată pe Steam, mi-am făcut rapid o idee: jocul a fost, în mare parte, un succes în zona de strategie. Surprinzător, dezvoltatorii au reușit chiar să lanseze versiuni fizice pentru consolele last-gen și current-gen, care includ atât jocul, cât și expansion-ul.
Din ce am citit și discutat cu alți jucători, primul Endzone este mai simplu și destul de diferit față de continuare. Dacă ne uităm pe Steam, comunitatea era împărțită în două: unii preferau originalul, alții noul joc, cel puțin până la ieșirea din Early Access, când Endzone 2 încă nu avea implementate anumite elemente importante, cum ar fi raidurile (raiderii).

Odată cu lansarea versiunii 1.0, speranța este că noul update va reuși să aducă comunitatea la un loc, mai ales că dezvoltatorii au confirmat deja planuri pentru actualizări viitoare.
Și, dacă tot vorbim despre versiunea 1.0, merită menționat unul dintre cele mai interesante elemente noi: posibilitatea de a explora harta cu ajutorul noului bus (sau „vechiul bus”, dacă ne raportăm la primul joc), care în trecut era o bază statică. Acum, bus-ul poate fi amplasat oriunde pe hartă, îți permite să explorezi ruine, să accesezi misiuni diverse și să descoperi loot aleatoriu, toate acestea contribuind la o experiență mai dinamică și mai imprevizibilă.
Orice mecanică ce crește rejucabilitatea unui joc este întotdeauna un plus. Totuși, trebuie menționat un neajuns: vizibilitatea în timpul expedițiilor este destul de slab optimizată, ceea ce poate deveni frustrant. Din fericire, e genul de problemă care se poate remedia ușor printr-un patch viitor.
Ce reușește să compenseze acest inconvenient este sistemul de quest-uri, bine construit și suficient de captivant încât să te țină prins în joc și să te facă să treci peste micile imperfecțiuni.

Ca orice studio german specializat în jocuri de strategie, Gentlymad Studios nu a uitat de accentul pus pe managementul resurselor și planificarea strategică, ambele fiind considerabil îmbunătățite față de primul titlu. Noul sistem zonal (complet diferit de harta vastă din jocul original) te obligă să fii mult mai atent la modul în care te extinzi și la ce resurse trimiți în regiunile explorabile.
Reiterez: gradul de rejucabilitate este uriaș. Ai la dispoziție trei moduri de joc distincte:
Tutorial Mode
Classic Survival Mode
Goal-Oriented Mode
Fiecare vine cu setări personalizabile pentru obiectivele de câștig, precum și un sistem de dificultate ajustabil, potrivit atât pentru jucătorii casual, cât și pentru cei hardcore. Mediul dinamic și mereu schimbător contribuie la păstrarea prospețimii gameplay-ului, dar nu totul e perfect.
Generarea aleatorie a hărților lasă uneori de dorit: anumite zone par amplasate fără logică sau coerență, ceea ce poate afecta negativ experiența de joc. Ar fi nevoie de un sistem mai bine calibrat pentru configurarea condițiilor de start.
Aș vrea să pot spune și ceva despre povestea jocului…

Din păcate, se pare că tot mai multe studiouri aleg să nu includă un story mode clasic în astfel de jocuri. Și, cum era de așteptat, nici Endzone 2 nu face excepție.
Dacă ar fi să dau un exemplu pozitiv din 2025, aș menționa Tempest Rising, care bifează acest aspect cu succes. Însă e, mai degrabă, o excepție decât o regulă. Și, da, e cumva de înțeles: fiind vorba de un studio indie, cu o echipă restrânsă, un story mode ar presupune costuri și resurse suplimentare. Poate totuși într-un expansion… sau de ce nu, într-un al treilea titlu?
Motivul pentru care aduc în discuție lipsa unei povești e unul personal: am preferat dintotdeauna jocurile single player. Asta nu înseamnă, însă, că nu mi-aș putea imagina un mod co-op, în care să joci alături de un prieten, ceva în genul misiunilor cooperative adăugate recent în Stronghold Crusader DE. Fără PvP, fără competiție, doar colaborare în supraviețuire și city building. Poate, cine știe… într-un viitor expansion?

Și, dacă tot mi-am spus oful legat de ce mi-aș dori, hai să vorbim și despre punctele forte ale jocului.
Am doar cuvinte de laudă pentru grafică. Spre deosebire de primul titlu, Endzone 2 arată mult, mult mai bine! Chiar surprinzător de bine, mai ales în comparație cu alte jocuri indie de strategie de pe piață. Mi-am luat câteva minute doar ca să dau zoom și să analizez în detaliu obiectele din mediu, texturile, micile detalii de pe asset-uri sunt de top. Sunt convins că screenshot-urile din articol vor arăta excelent.
Evident, dacă e mai pretențios grafic decât primul joc, apare întrebarea firească: cum stă cu optimizarea?

Am făcut un mic experiment înainte să scriu această recenzie. Am plecat la munte cu laptopul meu în rucsac – un model cu placă video nVidia 1060 și doar 4 GB de VRAM. Înainte de plecare, am verificat dacă jocul rulează cât de cât decent. La lansare, am primit un avertisment că sunt necesari cel puțin 6 GB VRAM, dar, surpriză! titlul a rulat lejer pe setări medium-high, chiar și pe această configurație modestă.
Așa că m-am bucurat liniștit de o bere rece și o sesiune de city building în foișorul montan, cu aer curat și liniște – fix ce trebuia.
Este puțin dificil să faci un review complet obiectiv și să păstrezi un ton echilibrat atunci când analizezi un astfel de joc. Poate te întrebi: e Endzone 2 un joc bun sau nu?
Dar poate întrebarea corectă ar fi alta: îți plac jocurile de strategie, gen Anno, The Settlers etc.? Dacă răspunsul este „da”, atunci e foarte probabil ca și Endzone 2 să ți se pară un joc reușit. Este, fără îndoială, o surpriză plăcută venită dintr-o nișă de gaming tot mai rar abordată. Vine cu multe îmbunătățiri față de primul titlu, promite și mai mult conținut în viitor, iar dezvoltatorii sunt activi și deschiși la feedback din partea comunității.

Așadar, dacă simți nevoia unui city builder relaxant, în care să investești zeci sau chiar sute de ore, Endzone 2 merită cu siguranță o șansă. Iar dacă te prinde, îți recomand să le oferi direct feedback dezvoltatorilor, sunt pe drumul cel bun și deschiși la sugestii.
Ca notă de încheiere, îi acord un 7.6, cu mențiunea că această notă reflectă nu doar starea actuală a jocului, ci și potențialul imens pe care îl are în viitor.
Jucat pe: PC
Lansare: 26 Iulie 2025
Developer: Gentlymad Studios
Publisher: Assemble Entertainment
din 10 · Bun
Endzone 2 este o recomandare solidă pentru fanii genului city builder, cu mult potențial și care nu necesită resurse mari pentru a fi jucat.




