Experiența mea la The Art of the Game

De curând, am pășit în Hanul Gabroveni, acel loc vechi din București cu arcade și cărămizi istorice…

…Nu am fost pentru o simplă plimbare turistică. Am mers la The Art of the Game (TAG), prima expoziție culturală de amploare dedicată jocurilor video și artelor conexe, organizată de ARCUB. Și nu pot să spun decât: WOW! (Da, chiar așa, WOW! Am mai zis-o.)

De obicei, jocurile video sunt văzute ca distracție, escapism și timp pierdut. Dar TAG m-a făcut să le privesc și puțin altfel: ca pe un limbaj artistic, o resursă educațională și socială, un spațiu în care creativii și comunitățile se conectează. Și, pe lângă aceste reflecții mai serioase, m-am și simțit înapoi copil în fața unei console retro.

Ce e The Art of the Game?

Conform organizatorilor, The Art of the Game este un demers curatorial menit să îndrume publicul către o explorare interdisciplinară a jocurilor video: nu doar jocul ca produs de divertisment, ci jocul ca formă artistică, socială și educativă.

Expoziția poate fi văzută prin prisma a patru experiențe, fiecare gândită pentru a oferi o perspectivă diferită a lumii jocurilor: DISCOVER – PLAY – LEARN – IMMERSE.

Dacă sunteți deja curioși, expoziția e deschisă până pe 1 martie 2026, la ARCUB – Hanul Gabroveni, iar programul de vizitare este: miercuri-vineri între 12:00 și 21:00, sâmbătă-duminică între 11:00 și 21:00.

Un tur cu răsuciri de joystick

Hanul Gabroveni este un spațiu istoric; piatră, arce, cărămidă, un farmec “old-school”; care contrastează frumos cu lumini moderne, ecrane și instalații digitale. Nu e genul de galerie alb-sterilă. E, mai degrabă, un atelier creativ transformat temporar într-un hub de gaming cultural.

Când am intrat, am simțit instant energia: zone luminoase, panouri, instalații, console la care poți să te oprești, dar și colțuri de contemplare. Este clar că organizatorii au vrut să creeze un spațiu viu, nu un muzeu rece.

Secțiunile în acțiune

La DISCOVER, am zăbovit în rama ilustrațiilor și benzilor desenate, admirând cât de mult a evoluat arta jocurilor. Nu e vorba doar de imagini pixelate, sunt viziuni moderne, concept art și ilustrații care ar putea sta în galerii de artă “clasice”.

În zona PLAY, am jucat. Da, am cedat tentației. Consolele retro m-au teleportat în copilărie: jocuri clasice, joystick-uri și momentul acela de “cine câștigă?”. Apoi, jocurile indie mai recente m-au surprins prin creativitate, poveste și un design care arată că gaming-ul nu e doar pentru “gamers”, ci pentru oricine vrea să experimenteze.

Secțiunea LEARN a fost una dintre preferatele mele: afișe explicative, schițe de concept art, explicații despre sound design și cum se construiesc lumile interactive. Aici nu doar te uiți, ci și înveți. Mi s-a părut fascinant, de exemplu, să descopăr “cu ce părți din creier” lucrează echipa de dezvoltare când creează un joc.

IMMERSE e probabil partea “wow” la superlativ: proiecte experimentale VR și instalații  audio- video care te fac să te simți “în joc”, nu doar spectator. Aici am explorat un spațiu care semăna cu un portal: lumini, sunete, oglinzi, totul combinat pentru a-ți stimula simțurile.

Momente memorabile și mici revelații

Am dat de un colț cu viniluri. Da, viniluri! O parte din Colecția Otaku (20 de discuri originale) mi-a atras atenția. Este o modalitate genială de a lega muzica clasică de gaming, prin cultura nostalgiei. Într-un alt colț, un joc uriaș de Miss PAC-MAN, celebrând 45 de ani de la apariția originalului, m-a făcut să zâmbesc nostalgic și să mă simt puțin vinovat că jocurile nu sunt doar “pierdere de timp”, ci parte din istorie.

Experiența VR m-a captivat. Era o senzație ciudată și frumoasă: când te conectezi la sistem, nu mai ești tu în Hanul Gabroveni, ci un avatar într-o lume creată de alții. Mi s-a părut magic și puțin intimidant, recunosc.

Conversația cu Elvira Lupșa: curatorul din spatele conceptului TAG

Am avut onoarea să stau de vorbă cu Elvira Lupșa, curatoarea expoziției (și nu doar “curatoare”, ci un fel de arhitect cultural al acestui proiect). Am vrut să știu ce a inspirat-o, ce provocări a întâmpinat și cu ce speră că vor pleca vizitatorii în gând după experiența TAG.

Iată ce mi-a povestit Elvira în scurta noastră discuție pe marginea proiectului:

GRIND: Ce ne poți spune despre tine în relație cu arta curatorială, dar și tot ceea ce cuprinde ea?

ELVIRA: Despre mine, despre mine, ce să știe lumea? Cred că ce e relevant este că m-am dedicat în ultimii 15 ani încercării de a crea context pentru lucruri pe care le consider valoroase, mai ales în zona de arte vizuale, dar nu numai.

GRIND: Cum a apărut ideea expoziției “The Art of the Game” și care a fost motivația personală sau profesională din spatele acestui proiect?

ELVIRA: Am gândit acest proiect pentru a deschide mai mult un dialog despre jocuri video, artele care inspiră jocurile video și artele care sunt inspirate de jocuri video. Ideea expoziției a apărut din dorința de a explora sferele unde publicul tânăr se întâlnește și merge în mod natural și organic, fără a fi tras de mânecă “hai, vino, că e interesant”. Și de acolo mi-am amintit cât de mult îmi plăceau jocurile video și ce mult mi-au oferit de lungul timpului.

În același timp, am avut oportunitatea de a găsi în ARCUB și Directorul Centrului, Mihaela Păun, un producător dornic să organizeze un eveniment cultural despre gaming și așa s-a născut TAG.

GRIND: Ce criterii ați folosit în selecția artiștilor și a lucrărilor expuse, având în vedere granița tot mai fluidă dintre arta digitală și designul de jocuri video? Cine ți-a fost alături în acest proiect?

ELVIRA: O întrebare foarte bună. Am abordat și am discutat cu multe entități, artiști, creatori, m-am consultat foarte mult și cu Alexandru Ciubotariu și Georgiana Toea și cu asitenta mea în acest proiect: Claudia Ursu. Bogdan Otaku a fost de asemenea printre consultanții creativi de bază, pentru a face ca TAG să aibă atât de mult conținut original. Alexandru și Georgiana au fost co-curatori asociați pe anumite subiecte. Alexandru e artist, Georgiana este community builder și EDU Manager la AMC, care e un studio de dezvoltare de jocuri. Deci pe subiecte unde am vrut să mă asigur că ajung la tot ce se întâmplă interesant în acea zonă, am lucrat cu ei.

A fost un outreach cât s-a putut de mare. A fost inclusiv un open call de conținut prin RGDA, făcut pentru sala “Romanian Creators in Video Games” gândită cu Georgiana. Deci criteriul a fost un fel de “hartă și teritoriu” ca să încercăm să descoperim și să înțeleg ce putem arăta din ce se întâmplă în zona României.

GRIND: Cum vedeți rolul jocurilor video ca formă de expresie artistică contemporană. Pot ele fi considerate o extensie legitimă a artei vizuale?

ELVIRA: Adună împreună absolut toate formele de arte posibile, inclusiv partea performativă existentă acum în zona asta de twitching și de streaming.  De fapt, această expunere a jocului ca un moment spectaculos și a jucătorului ca un om care este privit de public. Deci clar, jocurile video sunt o artă contemporană.

GRIND: Ce reacții ați observat din partea publicului, mai ales din partea celor care poate nu se identifică drept “gameri” și cum a influențat acest dialog modul în care expoziția este percepută?

ELVIRA: Acesta ar fi publicul meu ideal pentru mine, cei care nu se identifică ca gameri, tocmai că vreau să le arăt că gaming-ul, nu numai gaming-ul ca act de a se juca, dar și jocurile video ca toteme culturale, sunt mult, mult mai mult decât ce comunică mass media.

Ideea de pierdere de timp, de adicție, de partea asta de psihologie toxică, care, din păcate, e foarte prezentă, mai ales în jocurile de mobil. Am menționat-o prin omisie, în sensul că nu e inclus niciun joc de mobil în expoziție, în afară de seria Monument Valley care acum se poate juca pe toate platformele.

E cumva și o contra-narativă, o altă narativă despre ce înseamnă jocurile video, că nu înseamnă doar toxicitate și manipulare pentru a lua banii oamenilor și a copiilor, că nu înseamnă o pierdere de timp și că nu sunt doar cu teme violente și, cum să spun, o implozie de stimul constant. Există mii de jocuri acum.

E foarte important să facem o diferență între pasiune și obsesie. Adică mi se pare că, nu numai pentru jocuri video, dar pentru orice facem în viață, fiindcă consumerismul ne duce către obsesie, că ăsta este marketingul. O pasiune înseamnă să poți să accepți că nu apare la timp X joc și să te întrebi, poate cu curiozitate, despre alt joc, dacă ai acel timp de joacă. Să ai o deschidere.

GRIND: Privind spre viitor, credeți că muzeele și galeriile ar trebui să integreze mai activ mediul jocurilor video în programele lor curatoriale? Ce ar însemna asta pentru scena artistică românească?

ELVIRA: De o mie de ori, da. În România, un muzeu de jocuri este o idee care a început să circule în spațiul public și sper sincer că se va concretiza. Știu că sunt  inițiative ambițioase, dar aici trebuie lucrurile privite realist. Un muzeu înseamnă enorm, niște costuri gigantice de locație, implementare, colecție, costuri de prezervare, adică odată ce promiți că prezervi niște obiecte sau lucrări digitale, înseamnă costuri pe lung termen. Deci nu poți să ai un muzeu care nu are un buget serios anual.

Dar, într-adevăr, să începem prin a include în colecții permanente jocurile video în sine, ca titluri, dar și mecanici de jocuri video ca design.

Deci, nu numai jocurile video ca obiecte de sine stătătoare, dar și abordarea lor specifică care îmbină creație colaborativă, mecanici de participare și imersiune particulară ar trebui integrate în muzee și expoziții.

Reflecții finale: ce înseamnă The Art of the Game pentru mine (și poate pentru tine)

După vizită, am rămas cu câteva gânduri care merg mai departe decât simpla nostalgie a butoanelor de la joystick. TAG mi-a întărit convingerea că jocurile nu sunt “doar” divertisment, sunt creații artistice complexe. Ele combină grafica, muzica, povestea, designul și tehnologia într-un mod care nu are echivalent în alte medii.

Este un spațiu real de învățare. Nu vorbim doar despre “joc educativ”, ci despre educație pornind de la procesul real al dezvoltării jocurilor. Asta poate inspira viitori designeri, artiști sau programatori.

Mi s-a părut uimitor cum expoziția aduce laolaltă persoane foarte diferite; nu doar gameri, ci părinți curioși, educatori, artiști și profesioniști. Astfel a devenit un spațiu de dialog, nu doar de expunere.

Dacă TAG are succes, poate deschide drumul pentru mai multe astfel de expoziții. Poate chiar pentru instituțiile culturale să ia jocurile video mai în serios ca formă de artă. (Și, sincer, sper să se întâmple.)

Și, da, un pic de glumă la final: m-am gândit că ar fi amuzant dacă la plecare ar da vizitatorilor un “power-up” real, gen o insignă “I survived TAG și mi-am încărcat sufletul cu pixeli”.

Să nu uităm: program, bilete și “niveluri bonus”

• Program: Expoziția este deschisă între 8 noiembrie 2025 și 1 martie 2026.
• Ore: Miercuri–vineri 12:00–21:00; sâmbătă–duminică 11:00–21:00.
• Bilete: Se pot cumpăra via Entertix, pe site-ul ARCUB sau la casa de bilete din Hanul Gabroveni.
• Preț: Bilet întreg > 60 lei (în timpul săptămânii) / 75 lei (în weekend);
  Copii și adolescenți (3-17 ani) > 40 lei (în timpul săptămânii) / 55 lei (în weekend);
  Studenți/pensionari > 40 lei (în timpul săptămânii) / 55 lei (în weekend);
  Grup (adulți) de min. 4 persoane > 50 lei/adult – în timpul săptămânii / 65 lei – weekend;
  Grup (copii 3-18 ani) de min. 4 pers > 30 lei – în timpul săptămânii / 45 lei – în weekend;
  Grup (Studenți, pensionari) > 30 lei – în timpul săptămânii / 45 lei – în weekend.
• Parteneri: Proiectul este organizat și produs de Primăria Municipiului București prin ARCUB, parteneri: Romanian Game Developers Association (RGDA), Banca Transilvania, Nintendo, și mulți alții.
• Ateliere și evenimente: Au existat workshopuri de concept art (de exemplu între 6 și 10 octombrie, înainte de deschidere), unde participanții au lucrat cu profesioniști și au conceput piese de artă care au fost incluse în expoziție. De asemenea, s-au organizeat evenimente TAG EDU („Art & Game Dev Days”) cu sesiuni gratuite despre crearea de jocuri, design, producție, în noiembrie. În fiecare luni TAG realizează o serie de giveaways care au ca scop promovarea de jocuri indie, dar și de produse gaming-related.