Multiplayer-ul a fost super amuzant și, în același timp, nostalgic — reminiscent al unor vremuri mai simple…
Continuând trendul de revitalizare a nostalgiilor noastre digitale, Microsoft aduce din nou în prim-plan un joc din 2006. De data aceasta este vorba despre Gears of War: Reloaded, mai exact o versiune remasterizată a originalului, care urmează să apară anul acesta, pe 26 august (gratuit pentru cei care au deja Ultimate Edition). Am avut ocazia să particip la sesiunea de beta testing a modului multiplayer, de unde am putut trage primele concluzii pe care abia aștept să le împărtășesc cu voi. Așadar, haideți să vedem dacă această nouă versiune reușește să facă cinste originalului creat de Cliff Bleszinski și dacă gameplay-ul a trecut testul timpului.
Waiting in the Lobby
Gears of War: Reloaded primește o bilă albă din start pentru faptul că a păstrat sistemul de lobby între sesiuni. Întotdeauna am apreciat jocurile care beneficiază de această mecanică — un spațiu de respiro între meciuri, unde îți poți alege personajul, vota următoarea hartă sau pur și simplu socializa cu ceilalți. Ultimul joc în care mi-a plăcut cum a fost implementat acest sistem a fost varianta online din DOOM (2016).
Am reușit să găsesc meciuri relativ ușor și chiar am reușit să menținem același lobby pentru mai multe runde consecutive, lucru care mi-a permis să mă acomodez cu stilul și skill-ul oponenților. Conexiunea a fost foarte bună, fără probleme notabile de latency. Se pare că s-a mers pe aceeași metodă clasică de peer hosting, în care sesiunea este găzduită de un jucător aleator — ceea ce oferă acel binecunoscut „host advantage” (OGs will know). Cu toate astea, pot spune că nu s-a simțit deloc lag, iar gloanțele și-au atins ținta fără întârziere sau desincronizări frustrante.
Pentru cei care nu ați mai jucat Gears of War în multiplayer, trebuie să știți că aspectul definitoriu al gameplay-ului constă atât în brutalitatea confruntărilor, cât și în mișcările specifice seriei — precum crouch sprint sau cover control.
Hărțile sunt relativ mici, iar echipele CoG și Locust sunt formate din câte patru membri. Toți jucătorii încep cu aceleași arme la spawn, iar, asemenea sistemului din Halo, trebuie să te deplasezi prin hartă ca să găsești arme mai puternice și să-ți învingi inamicii.
No Lancer on Raven
În prima sesiune de beta testing a fost disponibil un singur mod de joc: Team Deathmatch, alături de trei hărți clasice — Gridlock, Raven Down și Gold Rush. Team Deathmatch presupune 10 respawn-uri per echipă. Odată ce acestea sunt epuizate, echipa mai are o șansă doar cu jucătorii rămași în viață. Prima echipă care elimină toate respawn-urile adversarilor și reușește apoi să doboare și ultimii supraviețuitori câștigă runda. Cine câștigă două runde, ia și meciul.
Durata unei partide variază între 10 și 15 minute, în funcție de nivelul de joc al echipelor. Este un format care se pretează atât pentru sesiuni scurte, cât și pentru maratoane mai serioase de multiplayer.
Experiența de joc propriu-zisă a fost pur și simplu excepțională: bălăcăreli în chat, echipe asimetrice, goană după armele speciale, wall bouncing, try-hards și mișcare „janky”, toate au contribuit la meciuri intense și savuroase. Fiecare rundă a meritat din plin. M-am simțit ca și cum m-aș fi întors în timp, undeva spre finalul anilor 2000, într-o eră în care nu erai deloc menajat și trebuia fie să devii mai bun, fie să înduri umilința unui melee kill. Am râs, am înjurat și am transpirat — reacții cât se poate de normale într-un meci de Team Deathmatch.
Spre surprinderea nimănui, mi-am luat bătaie ca-n codru în mod repetat, chiar dacă jucam cross-play cu utilizatori de Xbox. Am ajuns atât de disperat, încât am încercat să joc cu un controller, convins că poate ceilalți știu ceva ce mie îmi scapă. Desigur, a fost și mai rău — nu găseam sensibilitatea potrivită, iar reflexele mele erau departe de ce trebuie când trebuia să iau rapid un inamic în vizor. Așa că m-am întors la mouse și tastatură și am decis, simplu și clar: trebuie să git gud.
Feel the Pain
A doua sesiune de beta testing a adus în plus modul King of the Hill — un mod de joc bazat pe obiectiv, în care scopul este să controlezi o zonă de pe hartă pentru cât mai mult timp posibil. Meciurile din acest mod mi-au plăcut mai mult, pentru că am putut să adaug și o componentă tactică stilului meu de joc. În plus față de hărțile din prima sesiune, au fost introduse și Canals, Courtyard și War Machine fiind unele dintre cele mai iubite hărți de către fani.
M-am simțit ceva mai pregătit de data asta. Deși tot îmi luam bătaie în moduri rușinoase, măcar simțeam că am o șansă reală să câștig. Mi-a plăcut în mod special Courtyard, o hartă ceva mai mare, mai luminoasă și mai bogată în arme decât celelalte. Aici am avut unele dintre cele mai spectaculoase bătălii: runde câștigate la diferență de doar câteva puncte și momente de acțiune frenetică, mai ales când încercai să domini punctul de control în ultimele secunde ale rundei.
Satisfacția a fost clar influențată pozitiv de fluiditatea gameplay-ului, grație celor 60 de cadre pe secundă — un upgrade binevenit față de cele 30 fps de pe versiunile vechi. De asemenea, a fost redusă mișcarea haotică a camerei în timpul alergării (poți chiar să o dezactivezi complet), un detaliu care îi va bucura pe unii și, probabil, îi va deranja pe alții. În rest, totul a rămas fidel originalului: poți doborî un inamic cu o singură lovitură bine plasată de Gnasher, Torque Bow are același sunet satisfăcător când lansezi un proiectil, iar să-ți drujbezi adversarii cu Lancer-ul e în continuare o experiență pur Gears – adică foarte mișto.
Singura critică majoră pe care o pot aduce este lipsa unui feedback clar legat de damage-ul încasat de inamic. Nu există un hit marker sau vreo altă indicație vizuală care să-ți spună dacă adversarul e la un glonț distanță de moarte sau mai are jumătate de viață. Au fost câteva situații în care m-am avântat într-un 1v1 cu prea multă încredere, convins că voi câștiga ușor — doar ca să realizez cu stupoare că oponentul era mult mai rezistent decât presupusesem.
Rezultatul uneia dintre aceste bătălii îl puteți vedea în screenshoturi.
Cogs in a Machine
Făcând o paranteză separată de beta testing, trebuie să mărturisesc că m-a surprins decizia dezvoltatorilor de a remasteriza un singur joc din serie, în loc să includă mai multe — mai ales ținând cont că Microsoft realizase Master Chief Collection acum câțiva ani. Ar fi fost super meseriaș să includă, asemenea Halo, primele patru jocuri plus spin-off-ul (Judgment) — sau măcar trilogia inițială. Dar nu. The Coalition a decis că, pentru 40 de euro, e suficient doar primul titlu. Mare păcat, mai ales că Gears of War 2 are una dintre cele mai tari campanii din serie, iar Gears 3 oferă, fără îndoială, cel mai bun multiplayer.
Mai mult decât atât, primul Gears of War a avut deja parte de un remaster în 2015, sub forma Gears of War: Ultimate Edition, care aducea câteva modificări la nivel de gameplay și grafică. Dar, presupun că Microsoft s-a uitat peste gard, în ograda lui Sony, și a zis: „Dacă Naughty Dog poate scoate trei versiuni de The Last of Us, atunci putem și noi.” Probabil că este un mod convenabil de a pregăti terenul pentru Gears of War: E-Day, care urmează să apară anul viitor. Însă, sincer, pare mai degrabă că au ales calea ușoară, în loc să investească serios într-o colecție completă. Nu mă înțelegeți greșit — apreciez că avem ocazia să ne bucurăm de gloria primului joc la 60 de cadre pe secundă. Dar e greu să nu te gândești la ce ar fi putut fi.
Lăsând asta la o parte, multiplayer-ul a fost super amuzant și, în același timp, nostalgic — reminiscent al unor vremuri mai simple. M-am distrat copios în timpul petrecut în sesiunea de beta testing și pot spune că este un mod excelent de a-ți petrece o seară de joi, alături de o felie de pizza și o bere rece.
Venind în completarea campaniei single-player, varianta online întregește pachetul și reușește să ofere o experiență care chiar are potențial să vă țină prinși pentru mult timp.
Jucat pe: PC
Lansare: 26 August 2025
Developer: The Coalition
Publisher: Xbox Game Studios
Review scris de Mike