Halo: Infinite

Apărut în GRIND Ediția Definitivă, paginile 52–57.

JUCAT PE XBOX ONE · LANSARE 08 DECEMBRIE 2021 · PUB XBOX GAMES STUDIO · DEV 343 INDUSTRIES

YOUTUBE @DOSBOIAIDAN

XO PC XS/X Misiunile se schimbă. Master Chief rămâne același "

Timpul ne afectează pe toți în mod egal, dar parcă pe mine ceva mai mult de când m-am scufundat în oceanul retro. Am încercat să scriu acest review așa cum aș fi scris un articol în LEVEL acum 10 ani. Am vrut să mă bucur de întregul proces, de la joc la metaforele obraznice, capturile de ecran care includ comentarii hazlii și legendara căsuță tehnică.

Sper că mi-a ieșit." ► Aidan Într-una dintre secvențele introductive din Halo Infinite, Master Chief plutește în spațiu și privește tăcut către Inel. Un moment de respiro venit imediat după o luptă epică și o explozie colosală. Tăcerea este ușor dată la o parte de muzică, iar atmosfera se încarcă static, puțin câte puțin, pe măsură ce perspectiva ta de jucător începe să se confunde cu aceea a eroului din armură. A fost nevoie de un singur glonț să ajungi în această situație. Un foc de armă și voința unui Spartan. Lupta abia începe. Lupta evoluează. Misiunea se schimbă. Master Chief rămâne același.

Pentru că indiferent ce nume poartă - Sierra 117, John, Demonul - Master Chief este un erou total. Simbolul unei generații de jucători și protector al domeniului Xbox. O rămășiță dintr-un trecut glorios. Genul de personaj care nu are nevoie să fie reinventat pentru că a ieșit bine de la prima încercare.

Dacă s-ar atinge cineva de Chief, atunci ar știrbi moștenirea Halo și implicit esența consolelor Microsoft. Adică fix ce a făcut serialul. Sfinte Warthog, ecranizarea este atât de proastă încât jignește totul, de la materialul sursă la fani, actori, hârtia pe care este scris scenariul, ba chiar și pe micul grunt Glibnub, cel cu fanteziile despre brute dezblănite.

Oricum, Infinite, cel mai nou joc din serie, poate fi acuzat de multe greșeli. De exemplu, că riscă să fie ultimul Halo, la cum se mișcă 343 Industries în raport cu restul universului. Altcineva ar putea spune că doar un hard reset mai poate salva povestea. Eu acuz lipsa unui mod co-op local – element de căpătâi când vorbești despre cele mai faimoase FPS-uri de consolă. Însă Infinite a făcut și bine (când nu era prea ocupat să-și aducă partea frontală a bazinului deasupra gurii ca în legenda Meșterului Manson).

Fiindcă Halo Infinite nu se atinge de Master Chief. Dimpotrivă, jocul dublează atitudinea laconică și virilă a soldatului universal căruia nu-i pasă că îl strâng bocancii în timp ce salvează toate cele 11 dimensiuni, lumea și vreo câteva țestoase înecate cu pai de plastic. Așa începe, cu MC plutind în nimicnicia vidului rece. Doar că nu plutește ca peștele mort, ci se află în repaos. Î și trage sufletul după un mic incident violent. Tot ce îi trebuie este nițel plumb și un inel open world plin de inamici zemoși. Imediat ridic și mijlociul...

Verde de MJOLNIR, verde de canistră Warthog

Master Chief este verde. În armură și de ciudă. Pe vremuri, Halo era un first-person shooter liniar, cu un ritm specific, ce se deschidea la climax în zone spațioase – să le zicem arene, de dragul conversației. Aici se lăsa mereu cu lupte glorioase, vehicule aruncate în aer și televizoare sparte pe nivelul de dificultate Legendary.

Infinite, pe de altă parte, este un shooter semi-open world în care Sierra 117 nu se simte confortabil din primele 30 de minute. Din fericire, există un segment introductiv care stabilește regulile de gameplay și bate în cuie povestea. Un fel de tutorial, deși nu cred că un FPS old school ca Halo mai are nevoie de un manual de instrucțiuni. Îndrepți arma spre orice Banished îți iese în cale, apeși pe tragaci, încasezi la rândul tău câteva focuri, apoi sprintezi spre cover și aștepți sunetul dulce al scutului reîncărcat. O formulă universală ca rețeta de Coca Cola, ce refuză să îmbătrânească.

Numai că Infinite adaugă și o lingură de înghețată în băutura carbogazoasă (dacă nu ați încercat vreodată "Cola float" nu știți ce diabet pierdeți) – Grappleshot. Un cârlig balistic care se poate înfige în aproape orice suprafață și îi permite lui Hochmeister Johann să traverseze hărțile pe orizontală și verticală la fel ca Spider-Man. Grapple-ul există pur și simplu, nu are nevoie de o poveste pe fundal și dublează dinamismul luptelor din Halo. Vrei să pulverizezi melee un Elite în timp ce îl injectezi cu plasmă din zbor? Grappleshot spre lighioana nefericită și jbang un pumn augmentat energetic direct în mufă. În același timp, poate fi folosit și pentru a trage spre tine cam toate obiectele din jur: arme, recipiente explozive sau care au un efect util de stun + damage-skill deblocat din arborele de abilități. Credeți-mă că se simte fain și la locul lui. Inițial am privit cu suspiciune cârligul, de teamă că Halo o să devină un fel de Doom Eternal, cu elemente rigide de platforming. Nu mă înțelegeți greșit, mi-a plăcut la nebunie Eternal, dar țopăiala cu dash pe pereți și platforme a fost cea mai non-Doom idee posibilă, complet lipsită de fluiditate. Or asta m-a făcut să mă întorc la clasice (pe care le joc din anii '90) și la Doom 2016. Ahem, în orice caz, Halo Infinite face altfel lucrurile și implementează cea mai flexibilă și precisă mecanică de parkour via cârlig, fără restricții artificiale. Poți să te înfigi în orice vezi cu ochii prin casca armurii MJOLNIR și să ajungi acolo în forță.

Iar treaba asta se potrivește de minune cu inelul deschis explorării pe care MC trebuie să supraviețuiască. De fapt, inamicii încearcă să supraviețuiască, iar Master Chief trebuie să le demonstreze că uneori mai și pierzi când încerci să oprești un Power Hammer cu fața, ori să faci stop pe piept gloanțelor trase din pușca de asalt MA40 – ca să nu mai zic Am senzația aia de cimitir extraterestru Acolo trebuia să fie un diamant uriaș? Sunt eu prea mare sau ești tu prea mică? despre abilitățile upgradabile precum cover portabil, scut, scanner, ori gama consistentă de vehicule: ce include clasicele Banshee, Chopper, Ghost, Mongoose (iubirea mea agilă din Halo 3), Warthog și Scorpion, pe lângă niște modele noi interesante în felurile lor din punct de vedere tactic și strategic.

Pe scurt, în Halo Infinite primești așa: un Master Chief bad-ass cu vocea lui Steve Downes, un arsenal demențial, lupte vehiculare la sol și în aer, împreună cu o lume deschisă în care să te desfășori fără restricții, din Grappleshot în Grappleshot. But wait, there's more!

Cortana ta este o femeie bună?

O dată ce se termină capitolul introductiv și ajungi cu bocancii pe terra firma sintetică Zeta Halo, Infinite îți amintește că are și o poveste, cu personaje secundare, locații spectaculoase și antagoniști memorabili. Narativa continuă direct evenimentele din Halo 5 și aranjează terenul pentru încleștarea cu brutele Banished conduse de Atriox, la puțin timp după ce Cortana are o criză de personalitate și subjugă universul folosindu-se de tehnologia Forerunner. John este salvat de un pilot UNSC, care mai târziu devine frate de cruce și principalul sprijin în campanie, iar operațiunile încep să escaladeze în dificultate și importanță.

Misiunile principale au tendința să decurgă într-o ordine stabilită, însă explorarea inelului, obiectivele secundare și eliberarea bazelor aliate depind strict de inițiativa jucătorului, mai ales că reprezintă modalitatea prin care sunt deblocate noi arme și vehicule. Nu există un fel "corect" în care Halo Infinite trebuie parcurs, ci o serie de etape necesare pentru a lovi cât mai tare în Banished – cum ar fi eliminarea unor boși cheie. Hehe, dar John nu este singur.

Absența unui AI feminin care să îi ofere suport tactic lui Master Chief ar Spartan tânăr, caut Cortană... fi fost o crimă de neiertat, așa că în locul Cortanei există The Weapon, un fel de copie cu funcții la fel de avansate și voice acting de care ți se face dor când lipsește, în momentele de liniște. Nu-chiar-Cortana este partenera perfectă când luptele devin intense sau când ai nevoie de un sfat și tot ea consolidează chimia Spartan-AI pe care toți o știm de la Combat Evolved încoace. Jen Taylor face o treabă excelentă și demonstrează că Infinite a rămas îndrăgit de actorii implicați, spre deosebire de ciuma televizată, ptiu, ptiu!

Bineînțeles că povestea se complică până când o nouă amenințare iese la suprafață, într-un cerc complet Over the hills and far away... Băieți, este bun echipamentul ăsta pentru un începător la airsoft? asemănător cu instalația inelară. Acolo unde Ouroboros își mușcă din coadă se întâlnesc și acțiunile Cortanei cu trecutul lui John, lupta cu The Banished și misterul civilizației Forerunner. Nu vreau să stric din plăcerea componentei single-player, mai ales pentru cei care joacă Halo de pe vremea originalului Xbox. Viziunea 343 Industries nu se ridică la standardele stabilite de Bungie, dar nici nu trebuie dată la o parte. Este mai bună decât nimic. Chiar așa, oare când o să înțeleagă Microsoft că Xbox fără noi titluri Halo și Gears of War nu prea este Xbox?

FPS Consolidat

Știu că Halo Infinite este disponibil și pe PC și arată de un milion de ori mai bine decât pe Xbox One, unde l-am butonat eu. Totuși, când spui Halo, spui Xbox, și voi muri într-un meci de wrestling, uns cu ulei ca Macho Man Randy Savage, împotriva oricui spune că nu-i așa și că ar fi preferabil să fie jucat pe calculator. Toate cuvintele din propoziția „Halo este mai fain pe PC” sunt greșite, punct.

Păi cum altfel să simți plăcerea unei misiuni secundare în care vânezi ofițeri Banished dacă nu cu un gamepad în mână? Cum să te bucuri de o luptă Warthog vs. Chopper fără să fie parte din bucla televizor-consolă-canapea? Dacă debusolații de la 343 Industries făceau posibil și un mod local co-op, orice alt argument era inutil. Așa trebuie să aveți încredere în mine, că știu ce zic. Nu toate jocurile sunt automat fermecătoare cu mouse și tastatură. Uneori imaginea trebuie privită în ansamblu, iar ansamblul poartă sigla X.

Nu am fost niciodată un împătimit hardcore al multiplayer-ului competitiv, dar trebuie să recunosc că Halo Infinite a făcut o manevră șmecheră când a oferit gratuit componenta multi. Gratuit în sensul că poate fi descărcată și jucată separat, chiar și fără abonament Gold. Pe deasupra, dispune de crossplay, are o gârlă de conținut cosmetic, sezoane și – mai nou – toate modurile asociate cu seria, inclusiv Forge.

Este Infinite cel mai bun Halo din istoria francizei? Nici vorbă! Halo 3 rămâne tăticul lor și jocul care a pus punct industriei de gaming în 2007, an după care totul a început să se ducă ușurel, dar sigur, dracului. Pe de altă parte, Infinite este cel mai open-world Halo, iar asta contează pentru că deschide calea către un viitor la care avem dreptul să visăm. Sigur că nu vom avea vreodată parte de mai mult, căci Microsoft se împute de la cap cu decizii herp-derp de genul cumpărat Activision-Blizzard, în loc să-și vadă de consola care dă semne de sfârșeală și care tânjește după exclusivități AAA capabile să țină piept concurenței.

În prezent, Xbox este un aparat de închiriat jocuri. Pe vremuri era o consolă marfă, radicală, purta freză cu țepi, pantaloni cargo și tricou cu Slipknot. Avea personalitate și atitudine edgy. Jucați Halo Infinite pentru o mică doză de factor cool din vremuri mult mai simple. O să vă placă. ► Aidan

GRIND

► Cel mai open-world Halo de până acum ► Probabil ultimul Halo realizat de 343 ► Master Chief, gameplay și voice acting ► Fără couch co-op și fără o direcție clară în viitor

PE SCURT

Infinite este încercarea celor de la 343 Industries de a publica un Halo ca pe vremuri, capabil să spele greșelile din 4 și 5. Din fericire, au făcut mai mult bine decât rău, însă seria ar trebui predată către altcineva pentru un viitor sigur. Gen Master Chief Simulator Producător 343 Industries Distribuitor Xbox Game Studios Ofertant Cadou de Crăciun de la Rozi Online https://www.halowaypoint.com/

ALTERNATIVA HALO 3

Cel mai marfă Halo din istoria seriei și unul dintre jocurile reprezentative pentru anul de glorie 2007.

ABONEAZĂ-TE DOAR DACĂ EȘTI UN GAMER MARFĂ!

@Dosboiaidan Retro Gaming & Tech content creator. Ex-editor LEVEL, apoi Second Editor-in-Chief al revistei NIVELUL2.