Final Fantasy VII Remake

Apărut în GRIND II, paginile 48–53.

TESTAT PE PLAYSTATION 4 · LANSARE APRILIE 2020 · DEV SQUARE ENIX · PUB SQUARE ENIX

FANTEZIA FANTEZIILOR, NEBUNIA JUCĂTORILOR!

Cuplează orice tip de controller, trage-ți un pahar imens de cola alături și pornește în aventura care te așteaptă în remake-ul celui mai cunoscut joc din seria Final Fantasy!

Final Fantasy VII Remake a fost lansat în 2020 și este opera studioului Square Enix. Jocul încearcă să readucă la viață, printr-o grafică modernă și prin noi mecanici de gameplay, povestea spusă în originalul din 1997.

Și cum toată viața mea de gamer am visat la această fata morgana, un univers plin de eroi vânjoși care învârt din încheietură tăișuri ascuțite și imense născute din mintea creatorilor niponi, mi-am luat inima de 36 de ani în dinți și am decis să intru în pielea lui Cloud Strife pentru a încinge oțelul pe inamici de toate dimensiunile, formele și culorile.

The FINAL FANTASY VII Remake: Poveste

Povestea este unul dintre puținele elemente ale acestui remake ce a fost păstrat în mare parte intact… dar trebuie să îți mărturisesc faptul că nu am jucat originalul, așa că afirmațiile mele sunt bazate doar pe ceea ce am putut citi și viziona pe internet.

Știu însă un singur fapt: începutul este identic, pentru că na… cam atât am avut răbdare să urmăresc pe YouTube din evenimentele din original.

Iar totul începe cu un tren ce poartă la bord (sau, mă rog, deasupra sa) distrugerea și haosul pentru corporația Shinra! Într-un viitor distopic, o mare companie energetică a reușit să ofere industrializare la scară planetară exploatând însăși seva planetei – energia Mako.

Gruparea eco-teroristă AVALANCHE, în frunte cu musculosul Barret cu mitralieră în loc de braț, încearcă să oprească Shinra distrugându-le generatoarele. În opinia sa și a acoliților Jessie, Biggs, Wedge și Tifa, supraviețuirea planetei depinde de reducerea exploatării de energie Mako. Ceea ce înseamnă că nicio măsură nu este prea radicală pentru busola lor morală care indică nordul înspre ecologie.

Se adaugă în ecuația aceasta și mercenarul Cloud Strife, fost soldat de elită cu memorie scurtă, amintiri vagi și o sabie lungă care să compenseze pentru toate. El este eroul principal pe care tu o să-l controlezi și despre care nu prea o să afli mare lucru în prima jumătate a jocului. Dar în cele mai nepotrivite momente vor apărea mici episoade de schizofrenie care te vor face să pui la îndoială natura realității.

Cloud este un fel de supersoldat creat cu ajutorul unor gene ce aparțin unei ființe supernaturale numită Jenova, care pe deasupra a fost și îmbăiat în seva vieții, Mako. Buster Sword-ul completează perfect descrierea: o sabie ascuțită care îți reamintește permanent că mărimea contează și care l-ar face până și pe Donald Trump să exclame “‘yuuuuuge!”.

Pe parcursul misiunilor eco-teroriste, vei avea ocazia să controlezi și alte personaje din gruparea AVALANCHE. Câțiva bravi soldați or să cadă pe câmpul de bătălie, alții or să lupte mereu alături de tine, iar unele domnițe or să îți frângă inima. Toate gagicile vor trage de Cloud cel chipeș, dar ascultă la mine: nu pica în plasa lor, sunt doar amăgiri!!!

Tifa este foarte HOT: îmbrăcată sexi, iar cordeluțele sale de la ciorăpei te plesnesc în oooouaăaaauu! Aerith în schimb este un fel de mironosiță, aranjată, gingașă și cu un stil de fată cuminte pe care vrei să o tăvălești printre florile bisericii. Tipele astea două sunt perfecte pentru un calendar al anului alături de alte eroine bune de p…articipare la o ședință foto po…trivită gamerilor. Bineînțeles, în același album ar trebui să apară și “vrăjitoarele” noastre preferate din The Witcher: Ciri, Triss și Yennefer dar și “prospăturile din brain-dance-urile” jucătorilor din Cyberpunk 2077 Claire și Panam. Chiar, sunt curios, tu care crezi că ar merita să fie pe coperta anului 2023?

Să lăsăm pentru moment fanteziile hentai ale secolului și să ne întoarcem la luptele noastre de toată ziua. Ele vor fi duse cu tot felul de șefi și șefuleți din cadrul mega corporației Shinra. Iar ăl mai rău dintre toți este Sephiroth: un antierou care s-a aflat printre primii participanți la un experiment genetic prin care a devenit un supersoldat cu puteri paranormale. La transformarea sa au contribuit celule extraterestre primite de la Jenova: dulce, acrișor și ceva fermecător. Se zice că, pe când era bebeluș, Sephiroth avea un biberon plin cu seva vieții Mako, în care cineva i-a turnat dintr-o damigeană ură pentru umanitate.

Midgar este numele orașului unde se petrece majoritatea acțiunii din această primă parte din Remake. Același nume îl poartă și centrala care alimentează cu energie zona, exploatând energia Mako. Iar această utilizare a resurselor naturale va stârni sentimente de repulsie în rândul liderului Barret și al urmăritorilor săi eco-teroriști.

Well, iată un mic rezumat: nițică dramă personală, ceva amnezie, flirturi cât cuprinde, dezastre ecologice, apocalipsa pe aproape și multă cafteală pentru premiul întâi la categoria cel mai tare

SOLDAT.

The FINAL FANTASY VII Remake: GAMEPLAY & MECANICI

E musai un controller! Gameplay-ul e oribil și nu știu cum se simțea în ’97… dar cel de acum mi se pare gândit pentru jocurile din deceniul trecut și nicidecum pentru titlurile moderne. Poate că impresia pe care o am este influențată de jocuri precum cele din seria Assassin’s Creed sau Spider-Man, care ne-au obișnuit cu libertatea de mișcare și cu naturalețea prin care se manevrează eroii.

Înțeleg că acelea sunt jocuri open world iar Final Fantasy VII Remake este linear și centrat pe poveste, dar până și în The Last of Us ai sentimentul că ai putea merge cu Ellie pân’ la capătul lumii fără să te obosești prea mult.

Final Fantasy VII Remake are un sistem ce îți indică el pe unde trebuie să cobori sau să urci… iar cea mai glitchy mecanică mi se pare modul în care trebuie să te poziționezi în jurul obiectelor sau elementelor pe care urmează să le controlezi. Uneori ajungi să te învârți momente bune în jurul lor până când acestea se activează.

Jocul nu oferă combinații prea lungi și complicate pentru atacuri și evitarea loviturilor. Dar faptul că trebuie să mă tot opresc din luptă pentru a alege folosirea unui obiect din inventar sau a vreunei vrăji cam rupe din dinamica unei bătălii distractive.

Bineînțeles, eroii au armele lor individuale preferate. Iar pentru fiecare în parte va trebui să împarți puncte de upgrade și globuri numite “materia” (echivalentul gemelor din alte RPG-uri) pentru a le îmbunătăți abilitățile. Și aici am găsit ceva căruia din nou nu prea îi înțeleg logica: skill tree-ul este format din sisteme planetare ce orbitează și care reprezintă individual tipul de îmbunătățire dorit (mana, puncte de viață sau atac). Dar se simte uneori că e mai mare daraua decât ocaua, pierzând timp învârtindu-te prin planetarium când un sistem mai simplu putea oferi o imagine de ansamblu mult mai utilă.

În general, luptele sunt foarte distractive și spectaculoase când folosești mișcările speciale. Comutarea între eroi este simplă și la îndemâna oricui – dar când treaba se complică, schimbarea între personaje îți rupe ritmul. O luptă cu un boss prea puternic se poate transforma într-o luptă fără sfârșit și obositoare. Apropo de inamici, cei din categoria normală cad ca muștele… dar cei speciali necesită străduință în plus. Recomand comutarea nivelului de dificultate la easy pentru boși, nemeritând efortul de a te lupta cel puțin juma’ de oră la câte unul. Există oricând riscul de a pierde bătălia și de a relua totul de la cel mai recent punct de salvare. Pentru că boșii au de regulă un healthbar imens și multiple stagii de ofensivă. Nu-ți pune speranțele nici în misiuni secundare, pentru că acestea nu te vor ajuta să crești semnificativ în mușchi.

The FINAL FANTASY VII Remake: GRAFICĂ

Grafica nu rupe gura târgului, nu te aștepta la lumini și umbre gen ray tracing și nici la peisaje sau tablouri de Grigorescu. Nu vei avea parte de vreuna dintre ele. În schimb, e un deliciu să joci acest Remake doar ca să le vezi în toată splendoarea lor pe Tifa și Aerith… mânca-le-aș gurițele și chipurile lor de minunate ce sunt. Hai că am luat-o razna, dar am dreptate: designul și grafica de calitate o regăsim la personajele din joc, acestea fiind conturate foarte atent și cu gândul de a te atrage vizual indiferent de sex.

Mă bucur să văd că remake-ul acestui joc chiar aduce o grafică îmbunătățită semnificativ față de cea veche de peste 25 de ani. Iar asta pentru că dezvoltatorii de jocuri au abuzat în ultimii ani de etichetele “refacere” sau “remasterizare”, fără a face însă modificări vizibile care să justifice achiziția.

Un exemplu bun îl reprezintă prima parte a jocului The Last Of Us, care recent a primit o actualizare grafică bazată pe motorul folosit în cel de-al doilea titlu din serie. Nimic de zis de intenția bună a creatorilor, doar că au oferit deja a 3-a lansare a aceluiași joc, la doar câțiva ani după o altă așa-zisă remasterizare. Ca să nu mai vorbim de jocuri din seriile Mafia, Heroes of Might and Magic și Warcraft, care au avut parte de vâlvă nejustificat de mare și așteptări nerealiste… doar pentru relansarea unor titluri în care singurele diferențe grafice notabile erau câteva lumini și umbre în plus.

Remake-ul Final Fantasy VII este total diferit din acest punct de vedere.

Jocul este disponibil pe consolele PlayStation 4 și 5. Mai recent a fost lansată și versiunea de PC, care îi extinde disponibilitatea către platforme precum Steam și Epic. Prețul gravitează în jurul sumei de 150-200 de lei pentru variantele cu disc și carcasă, cu șanse destul de mari să se vândă cu 350 de lei pe platformele de distribuție digitală.

Eu m-am bucurat de el și îl recomand fără doar și poate, în ciuda tuturor bubelor de care m-am tot plâns. La urma urmei, este un joc distractiv care combină ore bune de lupte antrenante. Mai mult de atât, personajele sunt angrenate într-o poveste care te face să îți dorești să afli mai multe cu fiecare scenă în parte. Dialogurile sunt și ele amuzante, iar firul narativ nu te va plictisi niciodată pe parcursul evoluției acțiunii. Bogdan Menci