Remake?$
Apărut în GRIND II, paginile 72–77.
CONTINUĂ!
GRIND-UL
DERULEAZĂ!
ȘI ÎNTOARCE
REMAKE?$ REMAKE?$
Mai anticipez un motiv pentru care remake-urile și remasterizările sunt în floare, chiar dacă este și cel mai puțin plauzibil: lipsa de idei mai bune. De ce să riști să pui ceva nou pe masă când poți foarte simplu să scoți de la naftalină ceva ce a mers?
Seriile Silent Hill și Crysis sau jocurile Call of Duty Modern Warfare și Warcraft III sunt câteva dintre titlurile care au reajuns după ani și ani pe prima pagină a publicațiilor de jocuri. Reacțiile au fost mixte – pentru că, deși au reușit să atingă coarda sensibilă a jucătorilor veterani, uneori eticheta de High Definition nu este suficientă.
Nu vreau să fie un rant categoric împotriva remakeurilor, dar poate că a venit momentul ca studiourile să pună pe masă idei noi. Lansări precum It Takes Two sau Cuphead sunt mereu la colț pentru a ne arăta că există speranță pentru creativitatea din industrie.
Sunt puține titluri care au reușit cu adevărat să ne redea entuziasmul de altădată, pentru că scopul lor n-a fost niciodată acesta. Eu, unul, am devenit sceptic și prefer să dau o șansă unui joc original indie decât să cad din nou pradă proiecției nereușite a unui titan... sau ce-a mai rămas din el.
Gata cu remake-urile! Dar dați-mi un buzz când (re)apar Max Payne 1 și 2…
Pe scurt, oamenii au vândut nostalgie și hype, nu jocuri bine făcute. Iar asta i-a costat atât pe jucători, cât și pe dezvoltatori. Pentru că nu vom uita despre această înșelătorie prea curând. S-au jucat cu emoțiile oamenilor și le-au dat din nou speranța că se vor simți ca acum 20 de ani. N-a fost să fie. Poate că și noi avem așteptări prea mari, dar am ajuns la vârsta la care suntem și îngăduitori.
Când anunți o relansare modernă și actualizată a unui joc emblematic pentru industrie și pentru genul din care face parte, așteptările sunt foarte, FOARTE sus. Nu poți să nu livrezi. Dar uite cum multe studiouri continuă să facă exact asta, în timp ce noi le permitem să ne debiteze conturile cu $40 sau $50.
Nu spun că toți dezvoltatorii sunt leneși sau rău intenționați. Jocul meu preferat din toate timpurile, Mafia 1, a primit și el un remake. Dincolo de o grafică adusă în prezent, au fost incluse și niște elemente noi de poveste și gameplay – iar eu notez efortul cu un subiectiv, dar hotărât 10/10. Programatorii și-au înțeles foarte bine rolul: să șlefuiască ceva deja foarte bun, fără să strice. Dacă ar înțelege mai mulți asta, poate că lucrurile ar arăta altfel.
REMAKE?$ REMAKE?$
O campanie masivă de remake pentru jocurile generației 2000 ar genera două mari avantaje: readucerea publicului adult și nostalgic în fața PC-ului sau a consolei, dar și atragerea tinerilor jucători ca să găsească răspuns pentru întrebarea „de ce e tata brusc mult mai fericit să-mi cumpere o consolă next-gen?”
Dar dacă privim (inevitabil) și reversul medaliei, de foarte puține ori studiourile dezvoltatoare fac mișcarea asta din dragoste pentru joc și jucători. Aici intervine motivul #2: profitul. Ca să păstrez firul exemplelor, cu siguranță știi că Rockstar Games a scos deja pe piață remasterizări pentru GTA III, Vice City și San Andreas. Pardon, vorbim despre Grove Street Games și nu de Rockstar… pentru că diferența e majoră. Trei jocuri la preț de Triple A (aproximativ 60 de euro) n-ar fi fost neapărat problema, mai ales că toate trei au un statut legendar. Din trailerele de la final de 2021, aș fi crezut că avem de a face cu remake-uri care folosesc motorul de GTA V. Însă socoteala din imaginația nostalgică a jucătorului nu se potrivește cu realitatea de după dublu click: bug-urile, grafica și modelele lucrate mai neglijent decât operele unui copil de clasa a treia (care trebuia doar să țină pensula pe linie, nu să urmărească un tren călare pe motocicletă) au făcut ca lansarea să fie un dezastru. Sau mai exact, un mare port. Nu doar că tentativa a fost un eșec și a stârnit reacții dintre cele mai negative, dar gamerii au pus stânga-dreapta imagini în care compară jocul din 2002 cu încercarea de la final de 2021 și... 2002 prezintă mai multe detalii. Așadar, banii s-au luat, jocurile s-au livrat, dar așteptările și bucuria n-au fost incluse în pachet. Se încearcă acum corectarea situației prin update-uri intense.
Dacă ești fan Timothée Chalamet, probabil știi că joacă în rolul principal din Wonka – o nouă adaptare a romanului lui Roald Dahl, care se lansează în 2023. Dacă nu ești fan, cel mai probabil consideri deja că Johnny Depp l-a interpretat cel mai bine pe Willy Wonka. Și știi asta fără să fie nevoie să vizionezi din nou filmul. Dar dacă ești trecut de a doua tinerețe, atunci ăștia doi n-au nicio șansă în fața lui Gene Wilder.
Chiar dacă filmele se concentrează pe lucruri diferite, au în centru același personaj și același univers. Producătorii nu fac altceva decât să readucă pe ecran o poveste mai mult sau mai puțin similară, creată pentru o nouă generație.
Același lucru se întâmplă acum și în lumea jocurilor electronice. Dar dacă filmul are o scuză – industria cinematografică există de aproximativ 125 de ani, deci producătorii au o justificare mai evidentă pentru a readuce la viață povești deja spuse – industria de gaming apasă prea des pe butonul de remake deși are doar vreo 5 decenii de existență. De ce? Au rămas fără idei sau doar apelează la unul dintre cele mai puternice sentimente: nostalgia?
Un motiv întemeiat este viteza uriașă cu care a evoluat tehnologia. Sunt un om simplu, născut în ’94 într-un oraș de provincie. Asta înseamnă că am crescut cu Age of Empires II, Heroes of Might & Magic 3, Trilogia GTA (pentru că acum are un nume), Mafia 1 și NFS Underground 1 și 2. Cam astea „rupeau” în fața blocului. Iar noi ne bucuram literalmente ca niște copii pe monitoarele cu tub și HDD-urile de 60GB cu rotații suficient de lente încât să ajungem să fim chemați la masă înainte să se încarce jocul. La vremea aia nu ne trebuia mai mult și, onest vorbind, nu prea exista mai mult. Ani mai târziu, nu putem să nu ne întrebăm cum ar arăta Tommy Vercetti în 4K sau cum s-ar mișca Mazda RX-8 la o rată de refresh de 240Hz.
REMAKE?$ REMAKE?$
butonul de panică sau
$
de profit brother edition Luca Costea