Armored Core VI

Apărut în GRIND III, paginile 38–42.

JUCAT PE PC · LANSARE 25 AUGUST 2023 · PUB BANDAI NAMCO ENTERTAINMENT · DEV FROMSOFTWARE INC.

Nostalgia copilăriei și descoperirea unei legende

Sunt sigură că fiecare dintre noi, în vremurile când timpul parcă se scurgea alene și totul ni se părea grandios, ne imaginam niște eroi ai universului.

Ramura de salcie pe care o rupeai din arborele aflat în drumul către școală se transforma într-o armă formidabilă (asta se întâmplă când încerci Castlevania din fragedă pruncie), pădurea deasă pe care trebuia să o traversezi ca să ajungi la pajiștea luminoasă părea un inamic incontestabil în calea fericirii tale, iar copiii cu care te jucai îți erau companioni de nădejde atunci când misiunea era să îl deposedați de câteva cireșe din pom pe vecinul de la câteva case distanță. Orice lucru, fie el neînsemnat în ochii celor mari, putea fi folosit ca jucărie sau în exerciții de simulare a ceea ce tu ai văzut în filmele difuzate la televizor.

Copil fiind, unul dintre filmele la care mă uitam împreună cu tata a fost Robocop. Sigur, pentru o puștoaică de cinci-șase ani, poate fi considerat un film violent pentru standardele prezentului (și nu numai). Ori de câte ori îl vizionam, mă fascina tăria lui Alex Murphy. Aflat la un pas să fie ucis de o bandă de criminali, corpul îi este transformat într-o mașinărie nemaivăzută până atunci: un cyborg. Mai mult robot decât om, fără vreo amintire din existența ce i-a fost curmată, polițistul devine o unealtă a corporațiilor, care nu voiau altceva decât să stoarcă o sumă cât mai mare de bani de la un oraș afectat de sărăcie. Cu toate astea, spiritul lui Murphy revine în control și realizează că, deși și-a pierdut viața și familia, el este singurul capabil să se revolte împotriva acestor giganți însetați de putere. Este o poveste tragică, despre conducători malefici ai unor coloși organizaționali, care vor să corupă până și ultima sclipire a spiritului uman de a spera și lupta. Agentul Murphy e dovada vie că binele din noi încă se poate ridica din mocirla care amenință să ne copleșească.

În joaca mea de zi cu zi, îmi imaginam că dacă acest om, blestemat de soartă, este în stare să țină piept unor dușmani atât de aprigi, atunci niciun obstacol nu poate părea prea mare pentru mine. Așa că începusem să recreez fix acele momente care m-au impresionat, cu ajutorul unor pachete goale de țigări pe care le găseam de la petrecerile adulților.

Cu timpul, această atracție personală pentru roboți a devenit din ce în ce mai accentuată, odată ce am dat peste câteva serii animate japoneze (anime). Conceptul era puțin schimbat, nefiind vorba de cyborgs, ci de piloți antrenați să manevreze roboți giganți. Anime-urile mecha, deoarece așa se numește genul, au câteva puncte comune cu Robocop. Un erou care reușește să treacă peste toate provocările și să redea speranță celor oprimați. Asta pentru că abilitatea lui de a manipula aceste mașinării imense devine o super putere, ce poate rivaliza cu guverne și chiar creaturi din afara spațiului terestru, care amenință întreaga planetă.

Astăzi, genul mecha, atât în anime cât și în alte reprezentări media, nu mai este așa de popular ca în anii ‘80 sau ‘90. Cu excepții precum Aldnoah.Zero (serie, 2014), Promare (film, 2019), 86 (serie, 2021) și adaptarea pentru jocul NieR: Automata, NieR: Automata Ver1.1a (2023), nu multe mi-au atras atenția în ultima perioadă. Însă mereu aveam în gând o serie de jocuri video despre care lumea aproape uitase.

Atunci când aduci în discuție FromSoftware, pe buzele tuturor se citește un singur lucru: Dark Souls. După ce am terminat Bloodborne, undeva prin 2018, curiozitatea m-a împins să îmi pun o banală întrebare: oare ce a făcut echipa din Tokyo înainte să devină unul dintre cei mai respectați și admirați dezvoltatori de jocuri video de pe mapamond? La o simplă căutare, văd că primele jocuri lansate de aceștia sunt două serii despre care nu auzisem înainte.

În 1994 a fost lansat King’s Field, un RPG cu perspectivă first-person, unde puteai explora fiecare arie a unei temnițe imense, descoperind chei și portaluri care te ajutau să traversezi diferite niveluri. Inamicii care îți ieșeau în cale puteau fi doborâți cu atacuri melee și vrăji speciale. Părerile au fost împărțite: publicul l-a apreciat pentru elementele de RPG, însă dificultatea mărită și structura neconvențională i-au lăsat pe majoritatea jucătorilor cu un gust amar. Pentru cei care nu s-au împăcat bine cu viteza progresiei din Demon’s Souls, King’s Field nu îți arată pic de milă… ba din contră. Personajul tău se mișcă greoi, în vreme ce monștrii care te amenință au mișcări rapide și te omoară aproape instant. Vă sună cunoscut? Următorul din listă îmi părea a fi primul mare succes al echipei japoneze, dar spre deosebire de King’s Field, imaginile îmi dădeau senzația unui joc pe care nu l-aș fi asociat niciodată cu cei de la FromSoftware.

Armored Core, o serie de jocuri video nișată și prea puțin cunoscută de aproape un deceniu de la ultimul sequel lansat în 2013, mi-a captat instant atenția. Nu doar pentru că nu mai văzusem ceva similar până atunci, deși cunoscătorii genului probabil mi-ar recomanda Titanfall. Ci pentru multitudinea de elemente care te ajută să îți personalizezi mech-ul în funcție de preferințele, necesitățile și misiunea pe care trebuie să o duci la bun sfârșit.

Din păcate, deși există 15 jocuri Armored Core, niciunul nu îmi era accesibil fără a cumpăra un PlayStation 3, PlayStation Portable sau PlayStation Vita, iar multe dintre ele nu sunt disponibile decât în copii fizice. Asta, sau puteam să aleg calea unui emulator – unde calitatea gameplay-ului era afectată în așa fel încât nu m-aș fi putut bucura din plin de experiență. Dezamăgită, am decis să mă rezum doar la a citi despre acest titlu obscur, pentru că voiam să știu ce zace dincolo de luptele de roboți și explozii.

Acțiunea are loc într-o lume sumbră, unde corporațiile se află în continuu război una cu cealaltă, iar umanitatea de atunci este forțată să se retragă în subteran. După Marea Distrugere, supraviețuitorii încearcă să se refugieze pe planeta ce odată a fost prosperă. În tot acest timp, companiile Chrome și Murakumo Millennium își contestau controlul asupra teritoriului și resurselor aproape ruinate după un conflict militar nuclear.

Între acești coloși nesătui de putere, se află coaliția militară Ravens’ Nest. O forță neutră, al cărei rol este de a îndeplini sarcini dificile sau riscante din punct de vedere politic și strategic de la oricine este dispus să plătească prețul cel mai mare – de la guverne și până la organizații teroriste. Abilitățile unui mercenar Raven sunt legendare, în condițiile în care doar prezența unui singur membru în câmpul de bătaie garanta succesul.

Numele jocului video este dat de mech-ul cu care piloții Raven sunt capabili să-și înfrângă oponenții. O veritabilă armură în jurul unei cabine de pilotaj, în care acești soldați își petrec mare parte din existența instabilă de care au parte. Viața și moartea sunt concepte necunoscute pentru ei, unicul lor scop fiind acela de a duce la capăt cât mai multe ordine, într-un mod cât mai eficient și rapid posibil.

Cine va câștiga în final dominația mondială? Răspunsul depinde în mare măsură de partea cui decizi să te alături.

Feed the fire. Let the last cinders burn.

Discuțiile de final de 2022 legate de titlul care va câștiga premiul de jocul anului erau intense. God of War Ragnarok și Elden Ring, două lansări cu greutate, au fost pe lista de favorite și au primit toate nominalizările pentru premiul cel mare. Pe lângă ele, au existat și alte titluri de succes care au oferit experiențe de calitate pe parcursul anului. Dar un anunț la care nici nu mă gândeam că o să am vreodată ocazia să asist m-a lăsat cu gura căscată.

Armored Core se întoarce după o pauză îndelungată, cu forțe proaspete. Sunt convinsă că mulți dintre cei care citesc aceste rânduri nu știu exact la ce să se aștepte după trailer-ul difuzat la Game Awards. Iar veteranii, dincolo de entuziasmul și bucuria fără margini, au avut fel de fel de întrebări. Cum va fi gameplay-ul? Se vrea a fi o continuare sau un reboot? Ce aduce diferit Armored Core VI față de cele din urmă? Și mai ales, va fi acest joc influențat de Dark Souls?

Am încercat să nu privesc Fires of Rubicon ca pe o continuare a titlurilor trecute, ci mai degrabă ca pe un joc video cu totul nou, de sine stătător. Recunosc, modul în care acțiunea se desfășoară și se joacă arată foarte intimidant, poate chiar mai neprietenos față de seria Soulsborne. Dar hei, când treci prin iadul din Izalith, ororile din Nightmare of Mensis sau catacombele din Caelid, ce poate fi mai rău?

Totul începe pe planeta Rubicon 3, unde o nouă substanță, Coral, de culoare roșu aprins, a fost descoperită. Această sursă de energie pură este capabilă să ducă mai departe avansul tehnologic al umanității din punct de vedere al comunicării. Totuși, ceea ce promitea a aduce prosperitate și dezvoltare, s-a dovedit a fi o catastrofă. Rubicon 3, împreună cu stelele din jur, sunt scufundate în flăcări și furtuni distrugătoare. După secole, acest dezastru a lăsat corpul ceresc într-o stare contaminată, îngropat în cenușă.

În ciuda celor întâmplate, Coral continuă să fie o atracție tentantă pentru corporațiile extraterestre, care abia așteaptă să pună mâna pe o nouă sursă de putere. Motiv pentru locuitorii de pe Rubicon 3 de a se organiza pentru a opune rezistență în fața acestor amenințări.

Tot ce auzi pe fundal este vocea unui anume Handler “Walter”. Acest comandant, în fața căruia nu ești altceva decât un câine care trebuie să îndeplinească ordinele, activează controlul neuronal cu ajutorul substanței pentru care îți riști viața. Corpul tău este augmentat în așa fel încât să poată manipula cât mai eficient un Armored Core. În loc de nume, primești un cod de identificare, C4-621.

La prima privire, Fires of Rubicon nu pare să se îndepărteze de predecesori foarte mult. Perspectiva este third-person, ți se dă un mech pe care îl pilotezi și personalizezi. Pe parcurs, o să simți că ai nevoie de piese mai puternice, specifice pentru tipul de teren anticipat sau pentru confruntarea pe care urmează să o ai. Progresul se desfășoară destul de liniar și simplu. Iei misiuni, le termini, îți iei banii pe care îi investești în piese robotizate cât mai performante. Obiectivele tale sunt diverse, de la a omorî alți piloți, doborî mașinării imense și, ocazional, până la colaborări în echipă.

Lumea este vastă, dar nu ai răgaz să o explorezi. În fond, nu pentru asta te afli aici, ci doar să duci la bun sfârșit contractele cele mai profitabile pentru șeful tău, indiferent de partea cărei organizații se decide să prestezi servicii.

Mech-ul se deplasează fie pe membrele inferioare robotice, fie printr-un sistem de boost, care îți permite să jonglezi printre inamicii tereștri sau aerieni. Zburatul îți va consuma nivelul dintr-o bară asemănătoare celei de stamină, deci această acțiune trebuie calculată strategic. Dacă abuzezi, te poți afla în situația riscantă de a nu mai fi capabil să ajungi într-o zonă sigură.

Quick boost este similar cu dodge roll din Dark Souls, cu diferența că nu ai garanția de invincibilitate atunci când încerci să eviți un atac. Assault boost este varianta mai agresivă, unde efectiv plonjezi înainte cu viteză maximă.

Jocul îți pune la dispoziție un întreg arsenal de arme pe care le poți echipa. Două se pot folosi cu mâinile mecanizate, celelalte două se află pe umeri. Arma melee va fi întotdeauna pe stânga, cea automatizată pe dreapta. Cele de pe umeri sunt rachete, care pot fi coordonate în același timp cu armamentul pe care îl ai în mână, acțiune care este încurajată de joc, ca să poți elimina o țintă cât mai prompt. Ce mi se pare interesant este posibilitatea de a pune lock pe mai multe puncte, urmând ca rachetele să lovească toate obiectivele dorite în același timp.

Exceptând bara de stamină, aflată în mijlocul marginii de jos, mai există bara de AP (Armor Points), Repair și Scan. AP-ul este clasica bară de viață, Repair sunt kit-urile care te ajută să-ți refaci bara de AP, iar Scan îți oferă posibilitatea de a scana o zonă pentru a planifica strategia de atac în funcție de numărul de obstacole pe care trebuie să le distrugi.

Pentru cei care sunt fani Sekiro: Shadows Die Twice, am o veste bună pentru voi. Armored Core 6, sub direcția lui Masaru Yamamura, game designer pentru Bloodborne și Sekiro, introduce o mecanică nouă, stagger, similară cu bara de postură. Asta înseamnă că ești încurajat să ai un stil ofensiv de luptă. Când acest stagger ajunge în punctul maxim, adversarul tău e imobilizat și nu se poate mișca preț de câteva secunde. Timp în care orice lovitură are un damage multiplier mărit și poți provoca pagube serioase. Dacă nu profiți de această fereastră, stagger-ul se resetează și o iei de la capăt. Același lucru e valabil și pentru mech-ul tău. Când îți iei continuu da mage, bara proprie de stagger se umple și ești imobilizat.

Adevărata aventură începe în garaj, unde lucrurile se complică. Fiecare pușcă, tip de rachetă, grenadă sau sabie laser poate fi analizată în funcție de două valori importante. Attack Power, care este de la sine înțeleasă, și Impact Power, strâns legată de cât de mult stagger poți da. De aici rezultă un întreg șir de încercări pentru a avea un echilibru cât mai bun între cele două metrici.

ARMORED CORE INFO

Un Armored Core are, în total, 11 componente pe care le poți combina după bunul plac. Patru dintre ele sunt armele, apoi capul, nucleul central, brațele, picioarele, generatorul de energie, booster-ul și Fire Control System. Membrele, capul și nucleul vor determina rezistența corpului robotic, generatorul este sursa ta de energie, booster-ul îți va îmbunătăți viteza cu care te deplasezi. În final, Fire Control System îți sporește acuratețea în funcție de distanța de lansare a proiectilelor.

Dacă deja vi se pare copleșitoare toată lista de cifre de care trebuie să țineți cont atunci când vreți să încercați Fires of Rubicon, există o variantă mai simplă. Tot ce trebuie să rețineți este să nu depășiți valoarea maximă la greutate (Current Load) și energie (Current EN Load). Greutatea este influențată de modelul de picioare pe care îl preferi, precum și modul în care te deplasezi. Există patru tipuri de picioare: biped, articulație inversă (pentru agilitate sporită), tetrapod și șenile de tanc. Pentru energie, modelul de generator poate varia de la o putere de alimentare mai mare, dar viteza de recuperare a energiei este mai înceată și invers.

Toate acestea se pot procura pe bani grei și cu muncă asiduă, la propriu. Cele mai periculoase misiuni sunt și cele mai bănoase, la final fiind capabil să îți procuri componentele care îți vor garanta succesul. Aici, Armored Core 6 îți oferă un mic ajutor, prin faptul că îți permite să vezi build-urile altor jucători online și să le încerci, fără să te chinui să creezi un întreg mech de la zero.

I’ll give you a reason to exist. Let’s get to work.

Armored Core VI nu se simte ca un soulslike. Și asta mă bucură, pentru că îmi arată că dezvoltatorii vor să ofere o experiență cu totul nouă față de genul care i-a consacrat până acum, mai ales pentru gamerii care nu au auzit niciodată de această serie. Cu toate acestea, tocmai acest lucru poate fi o sabie cu două tăișuri. Fanii înrăiți Dark Souls se prea poate să vadă în Armored Core un joc sec, fără prea multă libertate de explorare.

Pentru mine, Fires of Rubicon va trezi nostalgia unei perioade în care imaginația mă ducea către linia orizontului, înfruntând roboți giganți și punând la cale o revoluție împotriva celor răi. Bineînțeles, cu nuanțele de rigoare. Asta pentru că nu știm ce ne pregătește adevărata poveste din spatele mormanului de cenușă care acoperă Rubicon 3. MĂdĂlina Coman