Elden Ring: Shadow of the Erdtree

Apărut în GRIND III, paginile 8–15.

JUCAT PE Playstation 5 · LANSARE 25 FEBRUARIE 2022 · PUB FROMSOFTWARE INC. · DEV FROMSOFTWARE INC.

Decăderea Divinității și lupta Defăimaților

Este marți, 28 februarie 2023. O zi ca oricare alta, plină cu sarcini cotidiene pentru locul de muncă, ceai de dimineață și scrollat pe Twitter. Prin șirul de postări, una dintre ele îmi atrage atenția.

Rise, Tarnished, and let us walk a new path together.

În acel moment, uit totul din jurul meu, pornesc consola și intru în Elden Ring. Și nu doar pentru că, după aproximativ 150 de ore de gameplay, încă nu am ajuns să mă plictisesc sau să simt nevoia să mă dedic unui alt joc. Ci pentru că am așteptat acest moment încă de când am citit numeroase articole și am ascultat podcasturi care încearcă să explice mitologia și povestea din Elden Ring. Asta în speranța că voi capta toate perspectivele despre rolul Defăimaților în masacrul pentru putere purtat de semizeii de pe acest tărâm vast.

Anunțul mult așteptat de comunitate nu vine singur, ci însoțit de artă dedicată, în spatele căreia există un mesaj criptic. Cine îl călărește pe Torrent în locul tău? Să fie oare Marika, Regina Eternă care guvernează peste Lands Between? Sau unul dintre copiii acesteia, un Empirean născut din același zeu? În același timp, vedem un Copac care este total schimbat față de cel din secvența cinematică de început. Pare ca și cum ar fi afectat pe interior, cu aur țâșnind din măruntaiele sale precum sângele dintr-un cadavru proaspăt.

Shadow of the Erdtree este numele viitorului conținut adițional, care este anunțat la un an după lansare, timp în care Elden Ring a căpătat premiul de cel mai bun joc video al anului 2022. Este al doilea titlu produs de FromSoftware care câștigă această distincție, primul fiind Sekiro: Shadows Die Twice (2019).

Legendele și succesorul

Orice fan știe că poveștile create de Hidetaka Miyazaki și echipa de dezvoltare de la Tokyo sunt făcute cu final deschis, interpretabil. În funcție de deznodământul (sau deznodămintele) la care reușești să ajungi și de secretele și personajele din universul fiecărui joc pe care le descoperi, ai ocazia să deslușești multiple fațete ale unei istorisiri complexe. Acesta este punctul lor forte, denumit de către comunitate SoulsBorne (alăturarea termenului Souls din Demon’s Souls și Dark Souls, împreună cu Borne, luat din Bloodborne). Firele narative ale fiecărui joc se întrepătrund armonios, ceea ce conferă actualitate acestor lumi, după mai bine de un deceniu.

Bloodborne a fost primul pe care am ajuns să-l încerc, cu toate că acel renume de joc ce-ți dă de furcă (în care trebuie să acorzi atenție nu doar bătăliilor, ci și mediului înconjurător, dialogurilor cu eroii care îți ies în cale și descrierilor fiecărui item pe care le citești) m-a intimidat. La câțiva ani de când am reușit să obțin toate achievements, încă intru cu plăcere, fără ca bucuria să îmi fie întinată, după sute de ore de jucat. Este o poveste care îmbină perfect setea de cunoaștere cu frica de necunoscut, precum și consecințele pe care ambiția pentru control le poate avea asupra destinului oamenilor.

Dark Souls a fost următorul pe listă, deși trebuie să recunosc: încă nu am reușit să iau toate DLC-urile și continuările la puricat cât să mă consider o cunoscătoare. Dincolo de tragediile care se petrec, există totuși speranță în Lordran. Chiar dacă Prima Flacără, acest element care aduce dualitate în Dark Souls, va pieri, fie că faci sacrificiul de a ține vie Flacăra sau o lași să dispară, viața își va continua ciclul. Totul ține de cât de cutezător și dispus ești să greșești. Până la urmă, ce ar fi curajul fără o doză de nesăbuință?

După aceste două titluri cu greutate, Elden Ring mi-a părut, fără dar și poate, un succesor spiritual pentru Dark Souls. Cu diferența că mediul în care acțiunea se desfășoară este mult mai vast și ai libertatea de a explora după bunul plac, fără a fi forțat să înfrângi inamicul principal al domeniului în care te afli.

Frunzele căzute își grăiesc istoria

Într-un timp demult apus, o stea parcurge cosmosul în necunoscut. Aceasta traversează cerul înstelat din Lands Between și se pogoară către aceste tărâmuri, sub forma unui meteorit. Corpul ceresc nu a ajuns aici din întâmplare, ci este trimis de către o entitate din spațiu, numită Voința Nemărginită. Această divinitate își exercită autoritatea prin alegerea unei ființe din afara ținutului, ca reprezentant al ordinii.

Marika, Empireană Numen, este campionul ales de Voința Nemărginită, devenind Regina Eternă. Astfel ia naștere Ordinea de Aur, un set de credințe care guvernează toate ființele care trăiesc pe acest pământ.

Există două concepte care stau la baza Ordinii de Aur. Legea regresiunii, care se referă la ciclul vieții, și legea cauzalității. Cea din urmă nu este nimic altceva decât ideea de cauză și efect, precum și relațiile care descind din acțiunile luate. Aceste două legi formează ceea ce lumea cunoaște ca fiind Elden Ring, o colecție de rune care definesc realitatea așa cum locuitorii acestui univers o cunosc. Și așa începe Epoca Erdtree, împreună cu Marika în rolul de conducător suprem.

Noaptea Cuțitelor Negre

După o îndelungată perioadă de pace, sub umbra acestui Copac al Vieții, care binecuvântează existența tuturor viețuitoarelor din Lands Between, aflăm că Elden Ring este nimicit. Realitatea, așa cum a fost cunoscută până în momentul distrugerii runei, devine coruptă. Ce este și mai confuz este că o vedem pe Marika cum îl mistuie sub puterea unui ciocan. Imaginea ei este înlocuită cu cea a unui bărbat necunoscut, care mânuind același instrument, încearcă să refacă ceea ce a fost sfărâmat.

Marika este de negăsit după toate acestea, iar una dintre odraslele ei, Godwyn cel de Aur, a fost omorât de către o bandă de asasini, cunoscută sub numele de Cuțitele Negre. Tot ce a mai rămas din Elden Ring este împărțit către copiii semizei ai Reginei Eterne. Ne sunt prezentați câțiva dintre aceștia și nu numai. Renna, vrăjitoarea spectrală. Morgott, unul dintre progeniturile blestemate, care stă de veghe la baza Copacului și încearcă să apere ceea ce a mai rămas din Ordinul de Aur. Mohg, geamănul lui Morgott, care se află în compania lui Miquella, cel ursit la o copilărie veșnică. Rykard, care se lasă consumat de un șarpe ancestral în cadrul unui ritual interzis. Malenia, geamăna lui Miquella, care este torturată de o degradare continuă a corpului încă de la naștere. Și generalul Radahn, un luptător legendar, stăpân pe magia gravitației.

Toți acești semizei se află într-o bătălie continuă, care nu provoacă altceva decât distrugere în masă. Voința Nemărginită ia decizia să-i abandoneze pe semizei și lasă toată speranța în mâinile Defăimaților. Aceste suflete, osândite să se întoarcă la viață după ce mor, au fost exilate de către Marika, fără a avea parte de grația Copacului Vieții. Totuși, unii dintre aceștia au reușit să beneficieze de recunoașterea divinității.

Acești Defăimați își unesc forțele și adună runele acestor semizei, cu năzuința de a aduce în fața Voinței Nemărginite un nou Lord. Printre aceștia se numără Hoarah Loux, Căpetenia din Badlands și conducătorul Defăimaților exilați. Strălucitul Golden Mask, cel care a cercetat fundamentele Ordinului de Aur. Fia, Însoțitoarea Morții, cea care rămâne alături de rămășițele lui Godwyn cel de Aur. Mâncătorul de Bălegar, un prizonier care nu vrea altceva decât să omoare și să-și bată joc atât fizic cât și spiritual de cei care îi ies în cale. Sir Gideon Ofnir, Atotștiutorul, cel care vrea să acumuleze cât mai multă cunoaștere pentru a deveni Lord. Și, în cele din urmă, tu, jucătorul. Un Defăimat fără nume sau origini, care poartă pe umeri imensa responsabilitate de a mântui această lume căzută în dizgrație și haos.

Sigur, îți pui o mulțime de întrebări după această introducere plină de informații și evenimente. Care a fost scopul uciderii lui Godwyn? Cine sunt Cuțitele Negre și în fața cui sunt loiale? Cine este acea figură masculină misterioasă, care încearcă să repare ceea ce Marika a distrus? Care este motivul Reginei de a distruge Elden Ring?

Salutări de dincolo de ceață

Înainte de această introducere plină de înțelesuri ascunse, ești înzestrat cu puterea de a alege clasa pe care o consideri cea mai potrivită pentru stilul propriu de joc. Există 10 clase diferite, fiecare cu puncte forte și slăbiciuni specifice. Totuși, nu ești privat pe viitor să alegi anumite arme sau abilități specifice altei clase. Sistemul este mai degrabă gândit să îți ofere un start cât mai bun în teritoriile din Lands Between.

Clasele pe care le-am ales sunt Samurai și Astrolog. Samuraiul are stats-uri specifice pentru acțiuni de melee rapide, bazate pe Dexteritate, în combinație cu Putere, Vigoare și Anduranță suficiente cât să încasezi niște lovituri fără ca sufletul să-ți părăsească trupul. Din nefericire, mi-a fost destul de greu să avansez pe clasa aceasta, așa că mi-am propus să încerc o alta pe care majoritatea celor din comunitatea SoulsBorne o recomandau pentru cei care nu au un spirit atât de curajos.

Astrologul a fost a doua clasă pe care am încercat-o și alături de care am continuat, în cele din urmă. Focusul aici este pe magie și are ca stat principal Inteligența. Se pot folosi vrăji ofensive sau defensive, cu condiția să fie purtat un toiag magic.

După ce îți creezi personajul după chipul și asemănarea ta, ești gata să te aventurezi. Te trezești într-o încăpere întunecoasă și rece, care duce către Capela Anticipării. În stânga peisajului, cu trunchiul înălțându-se către cer, este Copacul de Aur menționat în legende. Nu ești sigur ce anume trebuie să faci, dar cobori scările și te îndrepți către drumul care îți iese în cale. În aer se simte o apăsare, accentuată de dansul frunzelor aurii.

În curtea clădirii, o statuie de dimensiuni impresionante a Reginei Marika, ce pare a fi răstignită, tronează și impune admirație. În acel moment, țâșnește în aer o creatură asemeni unui păianjen imens, care se repede asupra ta cu o viteză năucitoare.

Moartea este iminentă, dar la fel ca în orice joc FromSoftware care se respectă, ești menit să pierzi bătălia cu primul inamic. Te trezești într-o peșteră, însă ești încă năucit de impactul căzăturii. Tot ce auzi este nechezatul slab al unui cal, alături de o voce suavă, feminină, care constată că norocul este de partea ta, de vreme ce te afli aici.

După ce personajul tău își revine în simțiri, ai ocazia să intri în contact cu o mână de inamici și să dovedești că ești demn de acel noroc care pare să te însoțească. În cele din urmă, ajungi la suprafață. În Limgrave, prima zonă din Lands Between, îl întâlnești pe primul NPC, Varré. Cu un grai aproape batjocoritor, omul mascat îți mărturisește că ai pornit pe picior greșit. Fără puterea runelor, ghidarea unei Fecioare și o invitație la Masa Rotundă a Defăimaților, ești sortit pieirii.

Și totuși, există o cale pentru tine. Razele aurii care ți se aștern înaintea ochilor îți vor servi drept cale, cunoscută sub denumirea de Ghidarea Harului. Numai astfel îți poți îndeplini menirea de a duce la bun sfârșit povara pe care orice Defăimat este obligat să o dovedească înaintea Voinței Nemărginite.

După o mică incursiune în Limgrave, precum și niște bătălii zdravene de la câțiva soldați, ești revizitat de vocea din peșteră. Melina, căci acesta îi este numele, îți detaliază rolul unei Fecioare, amintită mai devreme de către Varré, și îți propune un acord. Ea va juca rolul Fecioarei pentru tine, iar taina runelor îți va fi accesibilă. Tot ce trebuie să faci, în schimb, este să o ajuți să ajungă la baza Copacului de Aur.

Pentru a pecetlui această înțelegere, Melina îți oferă un fluier. Prin intermediul acestui instrument, vei interacționa cu Torrent, armăsarul spectral, care se pare că din proprie voință a ales să te slujească.

Lumea veche, Lume nouă

Când cineva menționează FromSoftware, instant gândul îți fuge către Dark Souls. Este una dintre cele mai populare serii de RPG-uri în comunitatea de gameri. Unii privesc aceste titluri cu admirație și construiesc o întreagă colecție de mituri bazate pe fire narative variate (unii susțin că există o oarecare continuitate între Demon’s Souls, Dark Souls și Bloodborne), alții le văd ca pe o provocare în călătoria lor de a deveni gameri demni de stima celor din jur. Și nu în ultimul rând, îi avem pe cei care se plâng de cât de greu poți înfrânge inamicii care îți ies în cale, lucru care nu aduce altceva decât frustrare și dezamăgire.

Ce a devenit, în schimb, fascinant este cum aceste jocuri, care își au originea în King’s Field din anul 1994 (primul proiect lansat de către dezvoltatorii japonezi), au devenit un sub-gen în sine, denumit soulslike. Principalele atribute ale acestor titluri clasificate drept soulslike sunt gradul ridicat de dificultate, modul în care mecanicile te forțează să observi un pattern al inamicului și să profiți de slăbiciunile lui și checkpoints care îți regenerează complet bara de viață și stamină. Mai mult de atât, monștrii doborâți sunt resetați (cu excepția celor unici, care nu se respawn-ează), punctele de currency sunt pierdute în momentul în care personajul îți este omorât, dar ai posibilitatea recuperării lor în același loc unde ai fost ucis. Și poate cel mai important element (altul decât you cannot open the door from this side), povestea principală nu este expusă complet, ci trebuie să citești constant descrieri ale itemelor găsite, să rezolvi puzzle-uri și să completezi questlines specifice fiecărui NPC. Cu cât reușești să dai peste cât mai multe arme, obiecte și să interacționezi cu personaje din diverse zone, cu atât ai potențialul de a vedea multiple fațete ale lumii în care te afli.

La o primă vedere, Elden Ring bifează cu succes toate cele enumerate mai sus. Cu toate acestea, încă din primele ore simți cum introducerea este mai clară față de Dark Souls. Ai o mai bună înțelegere a lumii din Lands Between. Celebrele bonfires din Dark Souls, unde ai posibilitatea să poposești pentru o vreme și să îți upgradezi personajul, au denumirea de „sites of grace” în Elden Ring. Însă o particularitate care face orientarea mai ușoară este un arc de lumină, care te ghidează către cel mai apropiat „site of grace” nedescoperit.

Că tot vorbim de acest teritoriu imens, care poate părea copleșitor la început, Lands Between cuprinde șase regiuni principale: Limgrave, Peninsula Plângerii, Caelid, Liurnia dintre Lacuri, Platoul Altus și Munții Giganților. Există câteva sub-regiuni, precum și orașele eterne aflate în subteran, Nokron și Nokstella, păzite de cerul înstelat.

O noutate pe care Elden Ring o aduce, comparativ cu Soulsborne, este accesul la hartă. Bineînțeles, harta completă nu va fi disponibilă de la început, însă odată ce îți iei inima în dinți și îți dai voie să fii curios, vei colecta fragmente de hartă din fiecare zonă în parte.

Mai mult, dacă dai de ruine, catacombe sau obstacole de care nu vrei să te ocupi imediat, jocul îți pune la dispoziție markers. Cu ajutorul lor, îți poți organiza harta în așa fel încât poți reveni fără vreo problemă într-un anume timp dat. Dacă orientarea în spațiu nu este punctul tău forte și vrei să știi exact unde trebuie să ajungi, te poți folosi de un far de lumină, pe care îl poți plasa oriunde ai nevoie.

Multitudinea de săbii, topoare, ciocane, sulițe, halebarde, bice, arcuri, arbalete și sceptre, precum și tehnicile sau mișcările specifice fiecărui tip de armă, oferă diversitate până și celui mai pretențios gamer. Poți folosi o lance, în timp ce parezi atacurile cu un scut, apoi te ajuți de vrăji care mai de care mai puternice sau inventive. Ambush Shard este un exemplu foarte bun, o incantație care lansează un proiectil ce lovește inamicii din spate. Să nu uităm de Torrent, companionul ce îți este încredințat de către Melina, care se dovedește a fi foarte util atunci când te lupți cu un dragon care zboară după tine să-ți pună capac planurilor sau cu un troll supărat care, în timpuri demult apuse, a înfruntat Giganții.

Ashes of War completează experiența de combat prin faptul că oferă abilități și afinități suplimentare oricărui armament, fiind esențiale pentru adaptarea ta la încercări din ce în ce mai grele din Lands Between. Pentru asta, ai nevoie să farmezi anumite pietre de ascuțit, depinzând de ce Ashes of War vrei să folosești, cu mențiunea că o armă nu poate avea mai mult de o abilitate, iar cele anterior folosite vor fi eliminate atunci când echipezi alt tip de tehnică.

Lucrul pe care l-am apreciat cel mai mult la Elden Ring a fost prezența spiritelor. Este foarte asemănătoare cu mecanica de invocare a unui NPC din jocurile video precedente. Diferența constă într-o paletă diversă de personaje și tehnici de luptă, precum și posibilitatea de îmbunătățire a acestor spirite. Un mod perfect de distragere a oponentului, mai ales dacă ai un stil mai defensiv de abordare și optezi pentru atacuri la distanță. Estetic vorbind, este o plăcere să privești cum o haită de lupi sau o războinică fără cap, o Ghost Rider feminină (preferata mea!) ajung să te protejeze cu orice preț în schimbul resursei de mană de care dispui.

Caracteristica de care am profitat cel mai mult este modul în care îți poți regenera itemele de viață, respectiv mană. Atunci când întâlnești mai mulți soldați sau monștri, după ce îl răpui pe ultimul din grup, numărul sticlelor de viață și mană vor fi aduse la valoarea de dinainte de folosire. Plus un indicator că aria pe care tocmai ai parcurs-o este sigură, cel puțin pe moment. Și asta nu se oprește aici. Medalioane care pot fi procurate din misiuni sau confruntări cu unul dintre semizei îmbunătățesc modul în care te vindeci sau cât de distrugătoare îți este magia.

Pentru cei care n-au mai interacționat cu vreun joc video lansat de FromSoftware până acum, Elden Ring este, probabil, cel mai prietenos dintr-o serie de titluri nișate, atractive pentru cei care caută o provocare. Deși sub-genul soul-slike i-a consacrat, echipa nu s-a oprit din a încerca ceva nou. Rezultatul a fost pe măsura așteptărilor: un openworld care oferă o istorisire complexă, cu iz de Urzeala Tronurilor.

And so, we inhabit a fractured world. Awaiting the arrival of the Elden Lord. Unless of course, thou shouldst take the crown?

Frica de necunoscut este una dintre cele mai puternice temeri. Ne paralizează, ne forțează să ieșim din zona de confort și să ne consumăm resurse prețioase. Se prea poate să nu mai fim la fel niciodată după ce ne aruncăm în valurile incertitudinii. Și totuși, curiozitatea ne împinge să ne întrebăm “Ce-ar fi dacă?”.

Lands Between este un ținut brutal cu cei care se împotrivesc, însă dacă ești suficient de îndrăzneț și reușești să înveți din propriile slăbiciuni, vei găsi speranță și strălucire în ceea ce odată a fost ruinat. Magia pe care Elden Ring reușește să o transmită este exploatarea curiozității într-un loc ce pare a fi ireparabil. Faptul că ne lovim de eșec nu este altceva decât o dovadă că nu suntem încă pregătiți. Dar asta nu înseamnă că nu putem deveni mai buni între timp, ci doar că trebuie să avem răbdare și să luăm la galop drumul care ni se așterne în fața ochilor. Căci jocul are grijă să te răsplătească la momentul potrivit, oferind momente memorabile. Și încă nu se termină aici.. MĂdĂlina Coman