Diablo IV

Apărut în GRIND III, paginile 56–63.

LANSARE 22 NOIEMBRIE 2022 · PUB & DEV ACTIVISION BLIZZARD

LANSAT PE PC

„HAIL, DAUGHTER OF HATRED. CREATOR OF SANCTUARY. HAIL… LILITH.” Cel Mai Bun Titlu din Fraciza Diablo, Cel Mai Bun Action RPG și Cel Mai Bun Joc, în clasamentul propriilor preferințe...

Lilith – fiica lui Mephisto și sora lui Lucion, cunoscută în Sanctuary drept “Queen of the Succubi”. Dragostea sa pentru arhanghelul Inarius a dat naștere primului Nephalem. Prinsă timp de 3000 de ani în Void, influența sa a continuat să bântuie Sanctuary și devotații ei nu au încetat să o preaslăvească - fiind dispuși oricând să dea totul pentru stăpâna lor. Profeția spune că Lilith se va întoarce, cândva, în Sanctuary.

HAIL LILITH. BLESSED MOTHER.

Ne întoarcem în prezent, unde trei aventurieri și un savant, puși pe fugă de o armată de nemorți, pe drumul lor spre o cavernă cu comori, spun o incantație și fac sacrificiu de sânge pentru a o aduce pe Lilith înapoi pe târâmul muritorilor! Reîncarnarea lui Lilith în Sanctuary își va aduna discipolii și va naște noi culte care vor aduce paranoia, boala, întunericul și moartea printre oameni. Recucerirea Sanctuary a început! Dar… Soarta lui “The Wanderer” îi aruncă-n cale Sanctuary, unde descoperă pe propria piele s-a influența și puterea lui Lilith asupra locatarilor. Mulțumită Lorath Nahr – unul dintre ultimii Horadrim, care se întoarce din Diablo III: Reaper of Souls. ”The Wanderer” află despre profeția lui Lilith și despre relația pe care o are cu Inarius: pentru ca acesta din urmă să se poată întoarce în Rai, trebuie să-și îndeplinească destinul de a o ucide pe Lilith.

THE WANDERER

The Wanderer este, după cum vă așteptați, jucătorul aflat în situația de a alege dintre 5 clase de personaje, masculin sau feminin, fiecare cu anumite caracteristici/abilități, arme și obiecte de “vestimentație”. Apoi selectezi dacă vrei să fii ajutat sau nu, respectiv dacă vrei să începi la nivelul de dificultate Tier 1 (Adventurer) sau Tier 2 (Veteran) ca nivele de dificultate.

BARBARIAN

Masivi, brutali și specializați în lupta de aproape, barbarii folosesc mecanica Weapon Arsenal unde abilitățile lor necesită un anume tip de armă (ex. two-handed, hammer).

DRUID

O clasă hibridă care se poate transforma în diferite animale. Ei stăpâneșc, de asemenea, puterea pământului, vântului și furtunii, declanșând mânia naturii cu un efect devastator.

NECROMANCER

Nici nu mai are nevoie de prezentare. Preferat de fanii Diablo, necromancer-ul învie morți și îi aduce de partea sa, explodează corpuri și atacă prin excelență de la distanță folosind ”poison”.

ROGUE

Sunt agili și se descurcă bine atât în lupta de aproape cât și de la distanță folosind mecanica Imbuement care combină atacuri cu elemente ale naturii (ex. poison, cold, shadow).

SORCERER

Magicieni specializați în utilizarea elementelor naturii (ex. gheață, foc) și utilizează mecanica Enchantment unde abilitățile active pot fi echipate în avantaje pasive. Odată aleasă clasa preferată, după ce vedem secvența cinematică introductivă care este absolut demențială, în stilul cum ne-a obișnuit Blizzard în seria Diablo, facem primii pași în zăpadă cu personajul personalizat și ne obișnuim cu interfața care diferă ușor pe platformele PS5 și PC. Controlul este adaptat pentru fiecare în parte: fie Dual-Sense, fie tastatură și mouse.

GAMEPLAY De la aspectul grafic “WOW- ian” din cel de-al 3-lea joc, la un design mai serios care se întoarce la “rădăcinile” primelor două jocuri.

Interfața este mai încărcată acum, având mai departe în partea de jos bara de utilități cu cele două Orb-uri pentru Viață și respectiv Mana, Fury etc, în funcție de clasa aleasă. Nu mai sunt dispuse de o parte și de alta a barei cu utilități, ci de această dată sunt plasate una lângă alta, în partea stângă, în partea dreaptă și sus. Mai departe, se găsesc mini-harta și obiectivele, iar în partea de jos va apărea un fel de log al discuților și evenimentelor.

În bara de utilități nu avem “sticluțele” cu poțiuni sau obiecte, cum era, spre exemplu în primul joc, iar abilitățile active fiecare dispun de propriul buton personalizabil. Tot acolo vedem acțiunile pasive și durata lor de timp, alături de bara de experiență/creștere în nivel. Butoane dedicate avem pentru Town Portal și poțiunile de viață, dar și unul pentru Sprint.

Inventoriu este mai complex, dar prezintă caracteristici la fel ca în celelalte jocuri. Vedem personajul îmbrăcat și înarmat corespunzător armurii și armelor, putem pune inele și lanțuri la gât, iar în partea de jos avem spațiul de stocare împărțit pe categorii, una dintre acestea fiind pentru Aspects – o categorie vestimentară unde poți alege să porți ceea ce se vede, sau să-ți faci tu propriile ținute… fashioniste. Tot aici vedem statisticile personajului care se modifică în funcție de nivel, arme și armuri, iar în partea de sus avem și un tab pentru Abilități unde sunt prezente Paragon și Skill Tree (care-ți permite să deblochezi din puncte de experiență un alt arbore al abilităților ce oferă posibilitatea de a reseta toate atributele contra cost, dacă dorești).

S-a introdus și o schemă dedicată online-ului, de unde poți alege să saluți pe cineva, să inviți în Party, să discuți etc. Se activează un fel de roată de unde selectezi ce te interesează să faci la momentul respectiv. Pornești cu o hartă pe care identifici locația ta și obiectivele cele mai apropiate. Mai departe, vei găsi notate punctele de interes: în mare parte, orașele și Waypoint-urile care le corespund. Tot acolo găsim afișate și misiunile principale și secundare cu posibilitatea de a alege activ ce dorești.

Transportul se face la picior și poate include comanda de accelerare ”Sprint”, o resursă consumabilă dar regenerabilă care ajută cel mai tare în lupte. În caz că situația devine aglomerată și sângele e pe terminate, supraviețuirea impune o manevră urgentă de evadare! Transportul se face și pe cal, da, cu posibilitatea de a călări și de a alege, contra cost, companionul cabalin preferat. Town Portal, reprezentând waypointurile descoperite în orașe, se află mereu la îndemână. Prin urmare, dacă îndeplinești o misiune într-o cavernă, te poți teleporta direct în cel mai apropiat oraș pentru a evita o deplasare enervantă dar totuși emblematică pentru genul de dungeon crawlers.

Banii… offf, baniiiii, mda. Monedele in-game se simt aproape inutile, cel puțin pentru mine - un jucător care sparge fiecare butoiaș, ridică fiecare nefericit uscat de pe sol și deschide toate comorile lumii. Banii strânși sunt foarte puțini, întotdeauna. Nu puțini în cantitate ci insuficienți: prețurile la comercianți sunt foarte mari atunci când vine vorba de armuri și arme. În majoritatea cazurilor, obiectele disponibile la tarabe sunt mai slabe calitativ decât ceea ce găsești și echipezi pe parcursul aventurii. Iar prețurile sunt piperate permanent. Din fericire, după o anumită perioadă este adusă marfă nouă și ai noi motive să salivezi privind vitrinele.

Și acum trecem la “banii reali“: da, avem un magazin de țoale de unde putem cumpăra fel de fel de chestii, cu scop cosmetic/fashionist sau nu, dar pentru care trebuie să scoți banul “adevărat”. Nici aici prețurile nu sunt tocmai “de buget”.

Povestea e împărțită, ca și anterior, în mai multe Acte - însă nu în modul cum era porționat jocul în Diablo III. Avem practic un open-world delimitat în funcție de nivelul personajului, care îți oferă posibilitatea de a circula pe unde vrei, existând zone în care ești avertizat că nivelul monștrilor de acolo e mai mare. Teoretic, este bine gândit. Însă, obișnuit fiind cu titlurile anterioare, aveam tendința să îmi adaptez măcelul în funcție de nivelul monștrilor: fugeam de bestiile de nivel mare, dar reveneam la ele mai târziu după ce îmi antrenam mușchii prin dungeonuri mai facile. Ei bine, în Diablo IV nu e chiar așa: monștrii se adaptează în funcție de vitejia personajului tău, iar această schimbare de dinamică face farmatul aproape imposibil. Degeaba. M-am trezit că am părăsit firul epic principal și m-am adâncit în side-missions, toate interesante, ceea ce face lumea parcă și mai mare și mai interesantă. Poți reveni oricând la firul principal narativ. Eventual, dacă preferi, poți să nu te bagi în side-missions, deși în multe cazuri te poți alege de acolo: dincolo de experiență, ai șanse mai mari să găsești arme, armuri și seturi mai mult sau mai puțin legendare. Până la level 20 se simte că ajungi relativ rapid, dar greul începe între 20 și 30. Iar de la 30 încolo contează foarte mult cum îți generezi skill tree-ul, armura și armele. În misiunea de a o anihila pe Lilith, căile voastre se vor intersecta pentru a vă permite să vă observați evoluția în paralel. Iar confruntarea cea mare devine și mai epică tocmai datorită tensiunii care se clădește pe parcurs!

Misiunile secundare sunt foarte diversificate și pline de surprize. Voi prezenta două exemple: primul implică o femeie care te roagă să-i găsești soțul infidel, care a fugit cu o altă femeie în pădure și a devenit subiectul unei situații cât se poate de... terifiante; cel de-al doilea implică un caz de exorcizare care, așa cum e de așteptat, nu se termină așa cum trebuie.

Armele sunt senzație absolută în Diablo IV! Jucând alături de clasa mea preferată, Barbarian, avem în arsenal cuțite, topoare, ciocane, săbii și posibilitatea de a face dual-wield cu oricare combinație dintre ele. Dispuneam și de abilități cunoscute din titlurile anterioare, dar și de unele noi - active sau pasive, ordonate frumos pentru a fi deblocate în anumite momente din evoluția personajului. Daunele sunt devastatoare în joc, cel puțin d.p.d.v. vizual, Blizzard reușind să exprime grafic efectele armelor pe care le vei simți și tu, ca jucător. Skill-tree-ul Barbarului, cel puțin, e stufos și îți oferă libertatea de a alege calea pe care vrei s-o urmezi (cu tipul tău preferat de arme, activ sau defensiv).

Ce mi s-a părut dificil și nu prea m-am împăcat nici acum cu el, este acel sistem de utilizare a skill-urilor active în funcție de tipul de arme. Adică, în inventar ai deja toate tipurile de arme stocate și organizate (săbii/cuțite/ sulițe/ topoare/ciocane) și poți doar să alegi să folosești exclusiv câteva dintre ele în funcție de skill-ul selectat. Exemplu, dacă alegi Pumnul (printre primele skill-uri deblocate), alături de el poți folosi numai ciocanul. Dacă, spre exemplu identifici și o sabie șmecheră, ești obligat să găsești un skill în care poți folosi sabia. Personal, aș fi preferat să fie ca în titlurile anterioare: și anume să poți alege ce și când să folosești, skill-ul fiind lăsat ca atare. Într-adevăr, există și un sistem (Expertise) în care poți crește în nivel pe partea de mânuire a armelor. Dacă personajul tău folosește în principal ciocanele, va dobândi experiență mai multă pentru acest tip de armă și implicit va fi mai viteaz.

La capitolul monștri/inamici DIV e încărcat cu tot felul de creaturi așezate în funcție de regiunile de pe hartă. Avem chieftani, avem boși, avem speciali, avem monștri care revin din titlurile anterioare, avem subalterni ai lui Lilith, avem de toate. Vampiri, spirite, lighioane, nemorți și lista e lungă. Armele și puterile trebuiesc adaptate, în general, la tipurile de monștri - pentru că fiecare tip de inamic are propriile rezistențe și slăbiciuni.

Luptele în sine sunt clar atracția principală a jocului, pentru că vorbim aici de un action RPG. În consecință, li s-a acordat atenție maximă și se vede clar aceste aspect. Totul se învârte în jurul lor și mulțumită Town Portal și Waypoints, care îți oferă posibilitatea de a traversa rapid caverne/locații unde ți-ai îndeplinit misiunea, dar și introducerii cailor ca mijloc de transport, poți să îți vezi de cafteală. Bineînțeles, o să simți că inventarul e neîncăpător și vei ajunge ori să aduni numai “auritele” și legendarele... pentru că unicele sun rare.

Orașele sunt mici și mari, unele cu tot ce ai nevoie (stash și garderobă, pietrari, armurieri etc) și altele unde ai acces la mai puține interacțiuni. Dacă vrei să pierzi ceva timp totuși și prin orașe, vei găsi oameni care au nevoie de ajutorul tău - iar dacă vei discuta cu locuitorii, vei afla mai multe informații care parcă te scufundă și mai tare în universul jocului. Sanctuarul și lumea din Diablo IV sunt vaste și pline de zone diferite, cu fenomene naturale evidente, schimbări meteorologice și multe detalii care o vor face și mai interesantă. Din zone cu zăpadă și viscol, întunecate, vei ajunge în regiuni aride, mlaștini și păduri. Vei escalada vârfuri de munți și vei explora zeci de caverne tenebroase. În zonele muntoase poți vedea ce se întâmplă mai jos de tine, cu tot cu monștri și elemente de mediu înconjurător. Iar mai nou, personajul tău se poate cocoța și coborî în și din anumite puncte - fapt care conferă o complexitate tactică suplimentară.

Diablo IV este un joc “always online” - asta pentru că aduce alți jucători chiar și în sesiunile tale de campanie, îndemnându-te să cooperezi cu ei. Din ce am testat în beta, abordarea colaborativă se simte foarte mișto. Să parcurgi povestea alături de prietenii tăi e o idee foarte bună, iar jocul te va răsplăti pentru asta. Vei da de zone cu evenimente special create pentru anumite activități, sau în cele mai dese cazuri va trebui să răpui un inamic puternic și vei avea nevoie de puțin ajutor. Looting-ul devine interesant și speranțele sunt mari să “pice” ceva bun. Deși am văzut că au fost cazuri în care lumea s-a plâns că nu s-a putut conecta sau că timpul de așteptare pentru a intra în joc a fost lung,, sau chiar și că au fost scoși din joc din cauza conexiunii, personal nu am avut nicio problemă nici pe PS5 și nici pe PC. De asemenea, te așteaptă și multe Challenges care sunt introduse periodic. Progresul în aceste provocări este urmărit, notat și, bineînțeles, răsplătit. Ești îndemnat să-ți faci un clan, sau să te înrolezi într-unul, să-i dai un nume, să alegi un “drapel”. Împreună cu toți membrii, vei merge să străbateți lumea-n lung și-n lat: fie la evenimente speciale, fie în parcurgerea poveștii principale, fie în misiunea de a ajunge la Paragon și de a deveni cel mai tare dintre toți.

Crafting-ul este și el important: ai la îndemână materiale și pietre pentru a realiza obiecte vestimentare și arme unice. Entuziaștii de păcănele pot chiar să economisească banii din portofel pariind cu resursele dobândite prin grind-ul din joc!. Blizzard a reușit să introducă atât de multe elemente a transformat Diablo IV într-un adevărat RPG (chiar dacă accentul este pus în continuare pe acțiune). Ore bune vor trece repede, iar povestea este foarte mișto.

PC VS. PLAYSTATION 5

Testându-le pe amândouă deodată atât pe PlayStation 5 cât și pe PC, am putut să mă bucur de Diablo IV pe ambele platforme fără să fie nevoie să încep jocul separat pe fiecare. Având un suport excelent Cross-Play, am putut începe jocul pe PS5 și apoi continua pe PC. În funcție de felul cum m-am simțit și de situația în care m-am aflat, am putut să comut între cele două platforme. Din păcate, nu este genul de joc pe care să-l plătești o singură dată și să-l folosești pe orice platformă deții (și este disponibil jocul) ci fiind nevoie să scoți banul pentru fiecare situație în parte.

Controlul este aranjat în așa fel încât să fie la îndemână fiecare buton pentru activitatea dorită – în ambele cazuri ai acces să-ți sortezi tu totul așa cum îți dorești. Există diferențe clare între PC și consolă, deoarece un mouse este întotdeauna mai rapid și mai ușor de folosit decât un controller. Dacă un cazul mouse-ului totul se rezolvă din clickuri, experiența PS5 te provoacă să memorezi felul cum se folosesc combinațiile de butoane L1-R1 și L2-R2... urmând ca ulterior să alegi abilitatea sau opțiunea dorită din stick-ul direcțional și prin apăsarea lui X. Bine, încercându-le pe amândouă și fiind familiarizat cu Diablo pe PlayStation, pentru mine a fost ușor.

Din punct de vedere auditiv, mi-a plăcut enorm să ascult o coloană sonoră cu acorduri din primul Diablo, mai ales atunci când am ajuns, la un moment dat, într-o zonă din primul joc. Muzica este foarte atmosferică și mi-aș fi dorit totuși să nu fie chiar atât de de mult ”în fundal” pentru a urma o abordare mai melodică. Iar în ceea ce privește efectele audio, pe căști compatibile cu standardul 3D Sound, experiența de gameplay este intensificată de portofoliul extrem de complex de sunete și efecte. Bineînțeles, te poți bucura de bogăția auditivă din Diablo IV și prin difuzoarele unui sistem audio bun - dar este genul de joc pe care îl recomand în toiul nopții și cu o pereche de căști. Doar astfel veți înțelege cu adevărat atmosfera. Meniurile diferă, atât cel al jocului cât și cel din joc cu inventory fiind adaptate fiecare pentru mouse și tastatură (PC) respectiv Dual-Sense (PS5), dar cu posibilitatea, spre exemplu, să-l pot juca pe PC cu Dual-Sense ceea ce am și testat și este aproape aceeași experiență de joc ca și pe PS5. Dar indiferent de platforma aleasă, există multiple posibilități a de personalizare a schematicii de control.

Dacă la Accesibilitate Blizzard a introdus noi elemente care să-i ajute pe cei care au nevoie, complexitatea este însă mai mare în cazul setărilor de nivel grafic pentru versiunea de PC: aici se poate seta rezoluția, iar meniul de performanță oferă posibilitatea de a opta pentru NVIDIA DLSS și NVIDIA Reflex – ambele aducând sporuri de performanță în cazul utilizării unei plăci video NVIDIA din seria RTX (more power!!!). În ceea ce privește calitatea imaginii, există mai multe trepte prestabilite care pornesc de la Low și ajung până la Ultra.

RTX ON

Jucând pe un PC cu o placă video NVIDIA RTX 4080, am folosit rezoluția 4K și setările de calitate a imaginii Ultra. Pe parcursul gameplay-ului, m-am bucurat de un prag minim de 60 fps, cu rata de refresh cea mai înaltă a monitorului și opțiunea NVIDIA Reflex activă pentru a optimiza timpii de răspuns. Nu s-a simțit nevoie de a activa NVIDIA DLSS 3, jocul rulând impecabil pe aceste setări. Am vrut totuși să testez și situația în care funcția este activă. Cu frame rate-ul deblocat, plăcerea de a juca Diablo IV fără a schița vreo grijă Cu frame rate-ul deblocat, plăcerea de a juca Diablo IV fără a schița vreo grijă a fost atinsă!

Din punct de vedere grafic, DIV arată excelent și sunt sigur că va primi și suport Ray Tracing pe viitor. Chiar merită să fie înfrumusețat cu detalii suplimentare. Fizica din joc se simte nemaipomenit (inclusiv în force feedback-ul Dual-Sense): fiecare explozie, vrajă sau fenomen al naturii având impact asupra mediului înconjurător. Acest fapt ajută enorm la intensificarea atmosferei din joc. În mlaștină simți parcă umezeala. În zonele aride, ai impresia că încăperea a devenit toridă și ai praf între dinți. În păduri și în vârful munților, ploaia îți copleșește simțurile. Iar în caverne, vei auzi ecourile și reverberațiile fiecărei lovituri de paloș. În misiunea cu bărbatul furat de-o femeie, la un moment dat va avea loc o transformare cu un “boom” al cărui unde se reflectă în copacii, în iarba din jur, dar și în vestimentația soției disperate să-și recupereze soțul.

Deși DIV este cursiv și rulează foarte bine atât pe PS5 cât și pe PC, parcă pe cel din urmă grafica arată mai bine. Eu am putut sesiza o diferență între ele, parcă totul este mai clar. Un exemplu care scoate în evidență superioritatea PC-ului este dat de posibilitatea de a folosi rotița de scroll de pe mouse pentru a vedea mai îndeaproape fiecare personaj. Detaliile sunt absolut savuroase! Despre secvențele cinematice, am mai spus, sunt pur și simplu superbe și le poți vedea dacă treci de anumite părți importante din poveste. Rolul lor este de a lega și de a oferi continuitate gameplay-ului, iar folosirea uniformă a engine-ului jocului între porțiuni deservește acestei cauze. Ecranele de “loading” sunt rare pe parcursul aventurii, dar când dar când apar te surprind cu scurte ilustrații superbe care fac așteptarea să merite.

De la lansare și până acum au fost semnalate câteva mici probleme: limitări în ceea ce privește conectarea la serverele Blizzard și câteva bug-uri comune care nu m-au împiedicat însă să mă bucur de joc. Însă situația ce vizează inventarul prea mic și numărul prea mare de pietre necesită cu adevărat atenție din partea programatorilor. Cu toate acestea, dispui de un stash în care poți introduce pietre de același fel pentru a încropi o nestemată mai mare, dispui de ”găuri” în arme și armuri unde poți introduce aceste roci magice și, dacă efectiv ai prea multe, poți oricând să vinzi surplusul într-un oraș (sau să arunci pe jos orice consideri că nu merită să facă parte din inventar).

Am spus-o de nenumărate ori, atât în articole despre Diablo la noi pe site, fie în cel de-al doilea număr din revista GRIND: franciza Diablo este preferata mea și simt că, oricât de mult aș scrie despre ea, și implicit, despre Diablo IV, nu e de ajuns. Mereu sunt mai multe aspecte de precizat, iar Diablo IV chiar este un joc imens care merită atenția întregii comunități de gaming. Am făcut mai degrabă un rezumat și sper să fi atins cele mai importante puncte care scot în evidență următoarele adevăruri: este cel mai bun joc din seria Diablo, cel mai bun Action RPG și cel mai bun joc lansat până acum... bineînțeles, conform preferințelor mele!”