Diablo II
Apărut în GRIND V, paginile 208–217.
Bow before The KING!
Fix când am început să scriu despre Diablo 2: Lord of Destruction m-a cuprins o teamă pe care nu am mai simțit-o de multă vreme. Sentimente ciudate au început să-mi cutreiere sufletul, gânduri ciudate îmi cutreierau mintea... Spre Est, întotdeauna spre Est, nu știu de ce, nu știu ce se va întâmpla acolo, însă tot ce știu este că trebuie să călătoresc și eu tot spre Est. Ei bine dragi călători, haideți alături de mine, și vom vedea încotro ne duce această cărare întunecată. WHAT's NOT
TO LIKE?
Vorbind de sentimente ciudate, să fie oare sentimentul neputinței de a pune pe foaie ce simt și cred cu adevărat despre acest joc? Poate mă ajutați voi... cum aștern pe hârtia aceasta frumoasă și lucioasă unul dintre cele mai iconice soundtrack-uri create vreodată? Se spune despre Diablo 2 - Tristram că este soundtrack-ul pe care îl recunoști după doar prima notă! Și aici muzica împreună cu sunetele ambientale sunt o poartă ce te poate teleporta instant în lumea acestui joc, îți intră pe sub piele, se strecoară prin vene și îți curentează sufletul.
Sau să fie oare teama de a nu spune ceva greșit despre joc, vorbind în necunoștință de cauză? Nu de alta, dar joc Diablo 2 din 2002 (neavând intenția să mă opresc), știu cum e când cineva spune ceva greșit despre el, în acel moment în mintea mea răsună: "Hai prietene... dacă nu ȘTII, nu mai vorbi!”.
Dar eu o să vorbesc, chiar cu riscul de a greși, pentru că de fapt, ridicol ar fi să NU vorbesc, ridicol ar fi să tac și altcineva în viitor să-și îmbibe pana în cerneala mea, cerneală pe care trebuia EU să o folosesc pentru a scrie despre acest joc fabulos.
Diablo 2: Lord of Destruction este o îmbinare (aproape) perfectă dintre 4 elemente: atmosferă, gameplay, progresie a eroului și loot hunting, acea alergare nebună după iteme; cauți iteme ca să ai parte de un gameplay mai plăcut și mai visceral, gameplay ce este susținut și elevat de atmosfera absolut captivan-
DIABLO II FACTS
Tyrael’s MighT Armura are o șansă de 1 în 452682 ca să îți pice, și 99.9% din veteranii Diablo 2 nu au găsit această armură în toată viața lor. tă, atmosferă dată de stilul vizual întunecat, sumbru și gotic, la care se adaugă muzica și sunetele atmosferice simple dar care îți răsună în minte mult după ce ai închis jocul. What’s not to like? Stay a while and lisTen!
Povestea din Diablo 2 este una plăcută prin simplitatea ei, și deși jocul nu te lovește peste cap cu narațiunea, accentul fiind pus pe nimicirea hordelor iadului. Totuși, pentru cel care dorește să se afunde puțin în lumea ciudată din Sanctuary, jocul îți oferă destulă narațiune. Sanctuary este lumea în care are loc mare parte din acest joc, și lumea aceasta unde trăiesc muritorii a fost creată de un înger (Inarius) care a iubit o fată frumoasă (Lilith)... mă rog, un demon venit din iad, dar aia e, nu judecăm, frumusețea este în ochii celui care privește... așa, și pentru că s-au săturat să tot participe la certurile dintre îngeri și demoni, dintre rai și iad, au plecat în vacanță, dar pentru că nu existau paradisuri exotice pe atunci, ci doar rai și iad, au creat o lume nouă... Sanctuary, loc unde petrecem noi acum ore în șir ca să căutăm iteme strălucitoare.
În Diablo 1 ai fost chemat să îl trimiți înapoi în străfundurile iadului pe șeful lor, Diablo însuși, însă esența lui Diablo nu poate fi distrusă, ea trebuie închisă într-un artefact magic numit Soulstone, un fel de închisoare creată de Arhanghelul Tyrael pentru a-i captura pe cei trei Prime Evils (Mephisto, Diablo și Baal), ca aceștia să nu mai poată influența Sanctuary.
Eroul din primul joc Diablo și-a înfipt soulstone-ul ce conținea esența lui Diablo în frunte, după ce l-a înfrânt pe Lordul Terorii, sperând ca astfel să se încheie o dată pentru totdeauna influența lui nefastă asupra muritorilor, dar ce să vezi năpastă: cu timpul Diablo a început să-l corupă pe bravul nostru erou, și astfel începe Diablo 2, cu eroul nostru (acum The Dark Wanderer) care, fiind posedat și influențat de Diablo, își începe călătoria spre Est, începând cu Tristram, și pentru început, rade Tristram de pe fața pământului. De aici înainte, povestea jocului este
DIABLO II FACTS
DOAR 4 ore scurTe Recordul mondial pentru terminat Diablo 2: Lord of Destruction pe Hardcore Hell este de 3 ore și 48 de minute, realizat de jucătorul Ślimo în urmă cu aproximativ 7 ani. Acesta a folosit o Sorceress, și abilități precum Frozen Orb și Hydra. reprezentată de eroii din Sanctuary care merg pe urmele lui Diablo, încercând să-l oprească pe acesta în a-și elibera frații, pe Mephisto și pe Baal. IT Takes Time To masTer your skills!
Pe măsură ce The Dark Wanderer înaintează spre Est, devine din ce în ce mai puternic, la fel ca eroii noștri, deoarece sistemul de progresie din Diablo 2 este aproape perfect, până la cel mai mic detaliu. Nu sunt multe jocuri ce îți oferă senzația de "just an ordinary dude... or dudette" la început, ca mai apoi, puțin câte puțin, să ajungi la final un erou extrem de puternic, dar nu imbatabil, iar tot acest proces să fie natural, să nu pară forțat, si să fie inteligibil. Dacă aș compara progresia din Diablo 2 cu o masă festivă, aș spune că toate felurile de mâncare ce-ți sunt prezentate sunt perfect alese, și începând cu aperitivul, continuând cu celelalte feluri, inclusiv desertul de la sfârșit, nu e nimic ce-ți displace... complimente bucătarului, adică celor de la Blizzard... North, foarte important! Diablo 2, ca multe alte jocuri create de Blizzard, adoptă filosofia "e ușor să te joci, e greu să devii expert". Prima dată când ieși pe porțile Rogue Encampment, ești un nimeni cu o sabie sau o ghioagă, care găsește 2-3 zombies, îi omoară...mai găsește câțiva arici țepoși, îi omoară și pe aceia, mai merge câțiva metri și se oprește, că nu mai are stamina! Urâtă mecanică de joc, dar măcar punctează nițel la capitolul RPG.
La început nu prea ai abilități așa mărețe, mai un mic Fire Bolt de zici că a fost scremut de un baby Bowser, ba un Sacrifice ce distribuie damage mult dar îți mănâncă din viață, dar pe măsură ce te familiarizezi cu jocul, cu abilitățile și cu inamicii, îți dai seama de ce există, după 25 de ani, atât de mulți oameni care încă se mai joacă acest joc: questul după putere, asta deoarece nu îți va lua mult să ajungi de la umilul Fire Bolt la mărețul, puternicul și unul dintre cele mai bune spell-uri inventate vreodată de mintea umană...sau demonică: Blizzard!
Mă scuzați, dar m-a lovit zdravăn o tangentă peste cap, și nu-mi mai revin... uitați vă rog puțin de progres și altceva, că trebuie MUSAI să enumerăm unele dintre cele mai iconice spell-uri, EVER!
DIABLO II FACTS
Moo-moo!
Vacolizele - acele “moo-uri” ale vacilor din Cow Level, au fost înregistrate în timp ce developerii Blizzard se plimbau cu un magnetofon pe lângă alți angajați, și îi rugau să facă precum vacile.
Blizzard, Frozen Orb, Whirlwind, Blessed Hammer, Multiple Shot, Lightning Fury, Lightning Sentry, Poison Nova... nu există multe implementări mai bune în alte ARPGs pentru asemenea abilități, am căutat, m-am jucat, dar nu mi-a păsat, nu am găsit în altă parte Blizzard mai maiestuos, Frozen Orb mai frumos, și Lightning Fury mai spectaculos...vizual, auditiv, ca putere, ca impresie, ca orice. Diablo e genul acela de joc pe care l-aș mai juca încă o dată DOAR ca să folosesc unele din cele de mai sus, e un uriaș hook să ai asemenea delicii pe ecran; bravo băieți, și pentru că nu sunt un elitist, nu trebuie musai să joc cu ce este cel mai optim, joc cu ce-mi face mie cea mai mare plăcere, și dacă plăcere doriți de la un joc, atunci dragi prieteni, aflați că Diablo 2 are din plin!
Revenind, ai ajuns mai sus, ai progresat, te simți puternic, acum când te întorci cu 2 acte mai jos, să farmezi nu știu ce item, ești un fel de semi-zeu pe lângă demonii piperniciți și pricăjiți de acolo, ești tăticul lor. Din experiența mea, nu există foarte multe spike-uri de dificultate în Diablo 2, nici în jos, nici în sus... de la început până la sfârșit, începând cu Normal, sfârșind cu Hell, cea mai grea dificultate. Bine, de la Nightmare la Hell e un increase în dificultate destul de mare, dar e mai mult un deal, nu un munte. De asemenea, bineînțeles că situația depinde de clasa pe care o joci, și ce build folosești, pentru că, din nefericire, dacă ești abia la început, poți să-ți pui punctele în niște talente care mai târziu nu or să te ajute, nu o să mai poți progresa, și o să rămâi blocat. Deci nu avem multe spike-uri, dar putem avea munți până la cer, și singura șansă e să dai reset pentru toate talentele, și să distribui punctele diferit, în niște abilități mai bune - apropo, ai câte un reset pentru fiecare dificultate, deci 3 reset-uri în total, folosește-le cu înțelepciune! This is no place for a warrior To die!
Diablo 2 nu a inventat ARPG-urile, dar cu siguranță a făcut să explodeze popularitatea acestor jocuri (mă refer la Action RPGs isometrice, cu perspectivă topdown), și a adus nebunia click-urilor nesfârșite care se transformă inevitabil în loot strălucitor și momente pline de dopamină. Drogul acesta a început atunci, în anul 2000, și cumva, chiar și după atâta vreme, a rămas la fel de puternic.
Sunetul unui item ce cade pe jos este bine afundat în subconștient, doar auzi ceva și inima îți bate, auzi altceva și te gândești dacă nu cumva ACUM este momentul, momentul să îți pice acel item unic pe care îl aștepți de ani de zile, pentru că da, când vorbim de Diablo 2, există doar 3 tabere: tabăra celor care râd de grafica jocului, tabăra celor care au jucat câteva ore, poate au terminat campania, și s-au oprit, și tabăra celor care au ajuns la 50 de ani dar ei încă mai dau cu pumnul în masă pentru că în loc să pice Tyrael's Might, a picat Templar's
DIABLO II FACTS
Cei 3 prIETENI The Dark Wanderer din Diablo 2 este Warrior-ul din Diablo 1. The Summoner din Diablo 2 este Sorcerer-ul din Diablo 1, și Blood Raven este eroina Rogue din Diablo 1. Might, AGAIN (ca idee, în 20 de ani nu mi-a picat niciodată Tyrael's Might, în schimb mi-a picat o dată Templar's Might). Frumusețea itemizării din Diablo 2 este prevaneltă și evidentă la tot pasul. Nu sunt multe ARPGs care să aibă o distribuție așa uniformă, așa perfectă, așa... pristină, când vine vorba de iteme. În unele jocuri ai prea puține iteme, în altele prea multe, în unele itemele le schimbi la fiecare level, în altele sabia de azi o mai poți folosi și mâine, dar până la urmă, în majoritatea jocurilor, tot ce ți-a picat la level X, este abolut inutil la level X*2. Chiar nu vreau să discut despre jocurile ARPG moderne, unde ai atât de multe iteme încât îți trebuie filtre care să le ascundă...păi atunci care mai e scopul pentru atâtea iteme prieteni, dacă nu vrei să le vezi? Cum ziceam, nu vreau să discut, pentru că dacă aș discuta, aș fi de acord cu unul dintre creatorii Diablo 1 și Diablo 2, David Brevik: care spunea, referindu-se la ARPG-urile moderne, "You've cheapened the entire experience." Zi-le tu prietene!
Și pentru că NU am discutat despre alte jocuri, rămânem la Diablo 2, unde, itemele nu pică nici în funcție de ce clasă joci, nici în funcție de altceva personalizat. Nu, ele pică random în funcție de levelul inamicilor, și în funcție de ce inamic ai linșat, și dacă știi să cauți pe internet, o să descoperi ce inamici au șanse mai mari să dropeze anumite iteme, cum ar fi: orice inamic de tipul ghost are șanse mai mari să dropeze rune, Andariel de pe dificultatea Nightmare are cea mai mare șansă să dropeze cel mai bun inel din joc, Stone of Jordan, un inel ce îl poți găsi la level 40, dar pe care îl poți ține până la level 99.
Să mai spun că aproape absolut orice item și orice raritate poate să fie de folos? Chiar și un item “alb”, de cea mai joasă raritate și calitate, se poate transforma într-un item de top, prin magia craftingului, sau alte nebunii de prin joc. NoT even deaTh can save you from me!
Diablo 2 este un joc previzibil, în cel mai bun sens al cuvântului. Pe măsură ce joci și te familiarizezi cu abilitățile eroului, dar și cu pericolul reprezentat de minionii demonici, începi să observi pattern-uri, începi să înțelegi de cine să te ferești, știi ce te poate omorî și ce nu, și, foarte important, nu ai niciodată pe ecran un număr atât de mare de progenituri ale iadului încât să nu înțelegi ce se întâmplă, încât să nu poți "citi" situația în doar 2 secunde. Acest lucru face din Diablo 2 unul dintre cele mai potrivite și bune jocuri în ce privește modul Hardcore (dacă ai murit o singură dată, ai pierdut eroul, împreună cu tot progresul și toate itemele). Voiam să spun mult mai multe, însă cineva, nu știu cine, poate eu?? a adus în discuție modul Hardcore din Diablo 2, cea mai bună invenție de la pixel încoace, asta deoarece da, dacă nu ai pixeli, nu ai nici joc, dar dacă nu ai hardcore degeaba ai pixeli, că viața de gamer devine anostă, predictibilă și mereu la fel. "Aaaa...", poate spune cineva, "ia uite dom'le un elitist, a dat și el câteva bastârci în cap la niște Fallen prin Den of Evil, și acum se crede mare jucător de Hardcore!".
Aveam puțin peste 13 ani când am văzut prima dată Diablo 2, 14 ani când l-am jucat pentru prima dată, și 15 ani când deja pierdeam nopțile ca să îl farmez pe Mephisto. Buriza, Herald of Zakarum, The Oculus? Da, te rog... cum adică am test mâine la matematică? Prietene, trebuie să încep cu Amazoană, tu nu vezi că mi-au picat și Titan's Revenge și Thundergod's in același run? Incredibil... Nopțile de revelion? Ha... am o sorcă pregătită, până dimineața petrecem cu Mephisto, nici nu o să știe ce l-a lovit... dacă aveam și noi măcar vreo 50 de revelioane pe an, poate că teminam și eu Holy Grail run-ul.
Am terminat jocul de prea multe ori, cu prea mulți eroi... făceam prezentări și încercam să-mi conving colegii de liceu să joace și ei. Când am început să joc eu Diablo 2 exista o rețea de bloc și erau destui care jucau, după ce am început eu să joc ca dementul, nu se mai juca nimeni (nu cred că are legătură, dar dă bine la poveste!)... și așa au trecut anii. DAR, cumva, nu știu cum și de ce, am decis să joc, pentru prima dată, cu un erou pe hardcore. Am apăsat butonul, am primit avertizarea că dacă mor pierd totul, am dat ok, și am intrat în Actul I. Eram cu Sorceress, și cum am ieșit din Rogue Encampment, inima a început să bată tare, aveam emoții, îmi transpirau palmele... și de atunci înainte nimic nu a mai fost la fel. Am ajuns până pe Hell, cu primul meu erou pe Hardcore, însă am murit în Actul I, de la niște Archers, evident! Am luat one shot kill, mort într-o secundă... a fost oribil, un sentiment foarte neplăcut. Ani mai târziu, am tot terminat jocul pe Hardcore, pe Hell, cu toți eroii... mai puțin cu Barbarul, dar îi vine și lui rândul (nu-mi place să joc cu Barbarul în Diablo 2, aia e). Diablo's Minions grow sTronger Și uite că m-am cam luat cu vorba și armatele iadului au reușit să acapareze Sanctuary din nou, Diablo s-a spawnat iar în Sanctuarul lui, și Baal bate cu nerușinare a 10-a oară la porțile din Sescheron. Strigătul răsună iarăși peste munți, mesajul disperării încearcă să-i unească din nou pe eroii din Sanctuary, singura speranță a conflictului care va să vină! Dar nu este plictisitor să joci a 100-a oară acest joc? Nu știu cum să vă spun prieteni, dar Diablo 2 este unul din acele jocuri cu cea mai mare rejucabilitate, fie că este vorba de nivelele generate aleator prin procedural generation, fie că este vorba de inamicii care nu sunt niciodată aceiași în același loc, fie că este vorba de itemele la care nu te aștepți, ce îți pică unde nu ai fi crezut, fie că este vorba de varietatea de builduri viabile pe care le poți încerca...
Bineînțeles, nu este musai să mă credeți, e ok, pentru că de fapt, eu cam până aici am ajuns cu slova, și da, mai sunt multe cuvinte de spus, dar poate cu altă ocazie, asta deoarece Diablo 2 are lucruri despre care poți vorbi mult și bine, și bine sper că am scris și eu aceste rânduri, dar oricum ar fi, nu uitați că până și după 25 de ani, Diablo 2 încă vă așteaptă, încă merită jucat, încă oferă dopamină și adrenalină pentru nenumărați gameri nostalgici față de vremurile mai simple.
›› MIDNIGHT GEEK
PATREON
PATREON.COM/REVISTAGRIND
>Alexandru Holca >TerryTTX >rodarkone >Valentin Istrate >Constantin Cruceanu >Dobra Allen >Anghel Nicolae >Paul DTS >Voicu Stefan >vultur >Silviu Raban >Cosmin Mahalu >Toma Nicolau >Aaron Mihai >Domnul Pufosila >MrBlackLibrarian. >Alex Bontila >mazikeen >Paul Crasmareanu >George Ene >Andrei Ciurea
>MM
>Remus Ilies >Mihai Ionescu >Mihai Stefan Toader >Andrei Nacu >Timus Tudor >Alex Voinica >Sebastian >Turtapod >Xael >Cureleas >Afanase Alexandru >Moldovan Claudiu >Turlete Bogdan >Daniel Bacila
Mulțumim susținătorilor de pe Patreon!
>Mircea Tanasa >Gabi Neagu >DanR >Devai Ervin >Gabriel Ionas >Wraith >Pika Tibi >Adrian Staicu >Alexandru Neacsa >9think >Razvan Adrian >ButcherTibi >FallenSra >Laur >Tudor Dimitru >Adrian A. Miclaus >Popa Mircea >Andrei Ion >Tiberiu Butun >P.Chris >Tudor >Dani Bodean >Napster428 >Vallyskon >Klamath >Alexandru Negoita >Games FUNattic >Cirti Cornel >Dorian Florea >Ioan Bostina >Matei Iordache >Mihai Stoedin >Paul Parau >Precup Marius Daniel >RayneCoZZo
>VLDTZ
>Morko Alex >Boros Robert >Cristian Lascu >Florin Paun >Flaviu Diudea Sinea >Lucian Danilet >Razvan Radut >alexandru nica >Antoniu Dascalu >Krieg >Maria Dumitru >gizas46 >whosyourdady >Mihai Dogaru >Alexandru Buculei >Andrei Radu >Horia Musoiu >Tatu Stefan >Ada Snooze >Alexandru Ionescu >Andru Voicu >Mihai Danila >Stefan Stavaru
>ALY
>bankai24a >Ionut Enachioiu >Laurentiu Muresan >Stefan Petri >Alexandru D. Dmitru >Alxalexis Alxalexis >Andrei Bursuc >Andrei Hriscu >Birza Nicolae >Cristi Nechi >Dan >Daniel >Mihai Neacsu >Mihai Zodian >Petrovan Catalin >Razvan Boceanu >Rhlinux89 >Stefan Condrea >Vadim A. Ciocazan >zofo >Andrei G. Talpalaru >Emanuel Lupu-Marinei >Indru >Theodor >Tudor Radu >Ady >Alexandru Grigoras >AlexandruRA >Alin Tache >Andrei Barbu >Andrei Ene >Andrix Bulea >Aurel Octavian >Badea Daniel >BigBuddha >Bogdan >Bogdan Draghici >Bogdan Vilceleanu
>C-TR
>Calin Frunza >Catalin Buia >Conu Geo >Cosmin Pele >Cosmin Sutu >Costel Dobrescu >Francisc Varza >daniyyy >David Culica
Patreon.com/RevistaGrind
>Dorin Stehniov >Druga Dragos >EduardPoe >Fish Tiberiu >gabriel v. sbircea >Georgian Ivan >IlariaCerise >Ionut D. Capraru >jonisling >Kayyo2 >Lixicus >Marasescu Andrei >Mihaela Dragan >Mihai E. Andrei >Mihai Savu >Ocos Emanuel >Ovidiu >Paul Paunescu >RandomOne >Rares Cristea >raul
>REALM
>Remu Dutulescu >Silviu Grigore >skxc >Stefan Popovici >Ugron Zoltan >Vash Wellefor >Vlad >Vlad Andrei Burada >Alexandru Popescu >Adrian Baban >Nicolae Andrei >Davin Gabriel
>RINU
>Doroftei Romeo
BITCOIN TAKEOVER PODCAST SEASON 16
All rights reserved. Recorded and published by Vlad Costea.
HOBBY
Una dintre cele mai bune povești ale fantasy-ului din toate timpurile.
BENZI DESENATE INSPIRATE DIN JOCURI VIDEO Doar e o revistă despre gaming, nu despre grădinărit, nu-i așa?