Live A Live

Apărut în GRIND V, paginile 142–149.

JUCAT PE NINTENDO SWITCH · LANSARE 22 IULIE 2022 · PUB NINTENDO · DEV SQUARE ENIX · DISPONIBIL PE NINTENDO SWITCH, PS4, PS5, PC

Live A Live: O experiență aparte

Pe parcursul a aproximativ 45 de ore, am descoperit un spirit de mult pierdut în RPG-uri: acela de a experimenta dincolo de limitele și convențiile genului.

Live A Live este cu adevărat o experiență aparte: un RPG japonez cu 7 protagoniști aparte, ale căror povești se desfășoară în momente diferite din istorie, dar care ajung să se intersecteze într-un mod neașteptat în ultimul act. Fiecare capitol abordează un stil de joc unic, adăugând la mecanicile de bază și elemente de tower defense, stealth, explorare și chiar un meniu în stil Street Fighter II pentru a-ți alege adversarii. Este exact ceea ce se întâmplă atunci când aduni oamenii cei mai creativi dintr-un studio și le permiți să lucreze la ceva inedit, care împinge limitele convenționalului. Mai mult de atât, pentru fiecare capitol în parte au fost angajați artiști de manga și povestitori diferiți — cumulând astfel influențe vizuale și narative din serii precum Kenji, Basara, Devilman, dar și filmele 2001: A Space Odyssey, Alien și Spaghetti Western-uri.

Sună ca o ciudățenie pentru că exact asta este… dar pentru mine a fost exact genul de ciudățenie care m-a ținut lipit cu ochii de ecran timp de mai multe zile consecutive și nu mi-a permis să mai joc altceva până când am vizionat genericul de final știind că am parte de scenariul cel mai fericit pentru soarta universului. Pentru că da, acest titlu are finaluri multiple: cel mai ușor dintre ele te pune în pielea antagonistului pentru a distruge lumea, iar abordarea cea mai laborioasă te va face să simți satisfacția de a fi salvat tot ce este bun și frumos în univers.

În varianta originală, Live A Live a fost lansat pe Super Famicom în anul 1994. Pentru SquareSoft, o echipă aflată la începutul unei jumătăți de deceniu absolut legendară, acest titlu a însemnat doar o distracție pasageră între Final Fantasy VI (etalonul după care se măsoară toate JRPG-urile 2D) și Chrono Trigger (capodopera rezultată în urma unei colaborări dintre creatorii Final Fantasy, Dragon Quest și Dragon Ball).

Tragedia care a făcut ca Live A Live să nu primească toți laurii pe care îi merită este decizia diviziei de marketing de la Square, care a considerat că jocul poate rămâne doar pentru piața autohtonă. Cele 270.000 de dischete vândute în Japonia (o țară în care s-au achiziționat în total vreo 17 milioane de sisteme Super Famicom) nu au reprezentat un argument suficient de convingător pentru ca debutul regizoral al lui Takashi Tokita să fie tradus în engleză. Astfel, entuziaștii de RPG-uri japoneze din vest au ratat încă o oportunitate de a descoperi ceva cu adevărat inedit. Totuși Live A Live are meritul deosebit de a fi inspirat conceptul din spatele Octopath Traveler — jocul care a introdus stilul grafic HD-2D, pe care l-am lăudat cu maximă convingere în revista GRIND II. În Octopath, 8 călători din colțuri diferite ale aceluiași regat se întâlnesc în timpul unor aventuri personale și apoi pleacă împreună într-o misiune ce urmărește stârpirea unei entități malefice eterne, de proporții cosmice. În Live A Live, avem 7 eroi din momente diferite ale istoriei omenirii, care se confruntă cu același antagonist reîncarnat… iar la finalul jocului, protagoniștii sunt teleportați într-un regat medieval (puntea de legătură dintre preistorie și viitorul îndepărtat) pentru a-și uni forțele într-o confruntare decisivă pentru soarta universului.

Se pare că studioul Square, aflat din 2003 sub aceeași umbrelă cu foștii rivali de la Enix, începe să descopere potențialul transformator pe care îl are grafica HD-2D: un stil care îmbină armonios personajele pixelate cu fundaluri tridimensionale spectaculoase. Iar acum, niponii caută în arhive pentru a revigora câteva dintre proprietățile intelectuale puse la naftalină.

Primul titlu remasterizat mulțumită succesului Octopath Traveler este însuși tăticul spiritual: Live A Live… iar o ”victimă” colaterală a efortului de a readuce în prim-plan magia RPG-urilor din anii 1990 este trilogia originală Dragon Quest. Circulă zvonuri și despre un tratament cosmetic asemănător pentru Chrono Trigger, însă informațiile sunt puține și nu are rost să ne entuziasmăm înainte de a primi un anunț oficial. Este totuși remarcabil felul cum bumerangul dreptății s-a întors în anul 2022 pentru a oferi jucătorilor din întreagă lume posibilitatea de a descoperi un adevărat giuvaer uitat de timp și îngropat de lipsa de încredere a echipei de management din 1994.

Astăzi, Live A Live poate fi încercat pe Nintendo Switch, PlayStation 4/5 și PC. Anterior, originalul a apărut într-o variantă emulată și pe Nintendo WiiU și 3DS — dar a fost disponibil doar în japoneză și nu s-a bucurat de aceleași îmbunătățiri pe partea de grafică, muzică și narațiune.

La bază, Live A Live este un RPG tactic în care părțile combatante lansează atacuri pe ture. Personajele se pot deplasa pe hartă în opt direcții diferite, iar fiecare lovitură sau vrajă poate acoperi doar o anumită suprafață. Gândiți-vă la seria Heroes of Might and Magic, unde unitățile trebuie mutate pe câmpul de bătălie pentru a deveni capabile să-și folosească arsenalul din dotare. Doar că aici inamicul are o bară de acțiune care se încarcă pe măsură ce tu te deplasezi sau lovești — deci dinamica de luptă nu este neapărat aceea de a ataca în mod alternativ, deoarece unii vrăjmași mai lenți îți vor lăsa timp să te apropii și să lansezi 2-3 inițiative ofensive înainte de a riposta. De aceea, abordarea cea mai eficientă este aceea de a găsi slăbiciunile inamicului și de a le exploata înainte de a avea parte de o replică dureroasă. Dificultatea luptelor nu este prea mare pe parcursul celor 7 povești de bază: totul este echilibrat pentru a-ți permite să parcurgi aventura fiecărui personaj în parte fără să fie nevoie să înțelegi prea bine cum funcționează mecanicile avansate… însă în ultimul act, vei fi pedepsit pentru fiecare greșeală și vei fi obligat să îndeplinești o bună parte din misiunile secundare de pe hartă înainte de a te lua la trântă cu lordul întunericului.

Saltul brusc în dificultate va părea nedrept la început. Dar odată ce te-ai atașat de personaje și ai înțeles natura antagonistului, îți vei dori să ai ocazia de a da lovitura de grație… sau de a învinge răul suprem fără a-l ucide, este alegerea ta!

Ce mi-a plăcut însă enorm este felul cum abordezi fiecare dintre cele 7 povești individuale într-o manieră diferită. Efectiv nu ai cum să simți instalarea unei rutine, iar grindul este în totalitate opțional. M-am distrat de minune urmând instinctele primare ale lui Pogo și lovind dinozauri cu ghioaga în perioada de preistorie, am încercat să fiu corect în antrenarea ucenicilor din China Imperială alături de maestrul Shifu, m-am furișat pentru a reduce numărul de victime colaterale în timpul misiunii de infiltrare a lui Oboromaru din Perioada Edo a Japoniei, am salvat de invazia bandiților un oraș întreg din Vestul Sălbatic alături de Sundown Kid, am învins cei mai puternici luptători din lume alături de Masaru Takahara, am folosit puterile paranormale ale lui Akira Todokoro pentru a pilota un robot gigantic (mech) și am rezolvat misterul unei crime de pe nava spațială Cogito Ergo Sum alături de Cube.

Iar la finalul celor 7 misiuni, se deblochează cea de-a opta care are loc în Evul Mediu. În urma evenimentelor de aici, se deschide un portal în timp care îi absoarbe pe ceilalți eroi pentru a se uni într-o bătălie decisivă! Live A Live este plin de surprize plăcute și nu îți dă ocazia să te plictisești.

În secțiunea următoare, voi descrie pe scurt evenimentele din fiecare capitol. Dacă intenționați să jucați Live A Live, pentru a putea să vă bucurați în totalitate de poveste și de acțiune, vă sugerez să vă opriți din citit în acest punct și să reveniți mai târziu.

Dar dacă acest articol reprezintă singura întâlnire pe care o veți avea vreodată cu jocul, atunci mă voi strădui să vă ofer descrierea cea mai captivantă. Mai mult de atât, aceste șapte capitole pot fi parcurse în orice ordine. Ba chiar se recomandă să abordați întâi unul dintre capitolele cele mai facile, care au bătălii mai puține și mai accesibile. Eu am ales să prezint evenimentele în ordine cronologică pentru că așa au mai mult sens. Însă voi avea grijă să precizez și nivelul de dificultate al fiecărei părți. Prehistory: The First Un tânăr om de grotă își descoperă bărbăția atunci când salvează o domniță dintr-un trib rival, chiar înainte de a fi sacrificată pe altarul zeului dinozaur Odo. Pogo, odată prins de către ceilalți masculi din trib în timp ce o ascundea pe frumoasa Beru în peștera comună, este exilat și trebuie să se bazeze pe instinctele sale primare pentru a câștiga ceea ce îi dictează inima și nevoile carnale. Protagonist Pogo Inamic final Odo Dificultate Mediu

Imperial China: The Successor

Războinicul Shifu, realizând că nu se mai află în deplinătatea puterilor de războinic, pleacă în lume în căutarea unui succesor. Găsește trei tineri talentați pe care îi antrenează de zor, însă doi dintre ei sunt uciși într-un atac surpriză din partea unui clan rival. Pentru a-și lua revanșa, Shifu pleacă alături de ucenicul supraviețuitor pentru a contesta și răsturna autoritatea politică din teritoriu. Protagonist Shifu Inamic final Ou Di Wan Lee Dificultate Ușor spre mediu

Twilight of Edo Japan

În urma unor intrigi politice din Japonia secolului al XVII-lea, un tânăr shinobi este trimis pentru a salva un prizonier din castelul lordului O de Lou. Astfel, Oboromaru trebuie să se cațere pe ziduri, să se furișeze prin grădini și locuințe, să se ascundă prin poduri și să evite capcanele întinse de clanul O de. Oboromaru are un cod de etică pe care îl poți ignora, dar care face toată misiunea interesantă — el numără fiecare persoană pe care o ucide. Protagonist Oboromaru Inamic final O de Lou Dificultate Dificil

The Wild West: The Wanderer

The Sundown Kid, pistolar renumit și căutat pentru fapte de moralitate îndoielnică, își descoperă latura eroică atunci când ajunge într-un orășel amenințat de invazia găștii de bandiți The Crazy Bunch. ”The Kid” are la dispoziție o singură noapte pentru a pune capcane care limitează accesul nelegiuiților în oraș. Cu cât sunt plasate mai multe astfel de capcane, cu atât bătălia de la final va deveni mai ușoară. Protagonist The Sundown Kid Inamic final O. Dio Dificultate Ușor spre dificil

Present Day: The Strongest

Masaru este un luptător care se antrenează din greu și aspiră să devină cel mai bun practicant de arte marțiale din lume. În misiunea lui, călătorește în lume pentru a înfrunta campioni din toate stilurile cunoscute (de la wrestling la sumo). În timpul luptelor, Masaru are abilitatea de a învăța atacurile folosite de către adversar. Astfel, se prezintă în luptele următoare cu un număr mai mare de manevre care pot exploata slăbiciunile inamicului. Protagonist Masaru T. Inamic final Odie O’Bright Dificultate Mediu spre dificil

The Near Future: The Outsider

Akira este un orfan cu puteri paranormale, care poate citi gândurile celor din jur. Aflat în căutarea răzbunării față de banda de motocicliști care i-a ucis tatăl, descoperă o intrigă prin care guvernul se folosește de răufăcători pentru a aduce sacrificii umane zeului Odeo. Cu ajutorul unui robot gigantic pe care reușește să îl controleze cu puterea minții, ajunge să dea o adevărată lovitură de stat. Protagonist Akira T. Inamic final Odeo Dificultate Mediu

The Distant Future: The Mechanical Heart

Cube este un robot construit la bordul navei Cogito Ergo Sum, care capătă conștiință în mijlocul unei tentative de sabotaj care duce la moartea mai multor membri ai echipajului. Spre deosebire de ceilalți protagoniști din Live A Live, Cube este un simplu observator pasiv al evenimentelor care au loc pe nava Cogito Ergo Sum. Într-o intrigă care combină elemente din filmele 2001: A Space Odyssey și Alien, roboțelul își descoperă umanitatea. Protagonist Cube Inamic final

OD-10

Dificultate Ușor

Surpriza Odioasă din Evul Mediu

După finalizarea celor șapte povești inițiale, Live A Live ți-o deblochează pe cea de-a opta. Iar această istorisire îl are în centru pe Oersted: un fel de Toma Alimoș al cavalerilor din ținutul său. El este simultan cel mai viteaz dintre războinici și cel mai demn. Dispune de toate calitățile fizice și morale ale unui erou, iar cei din jur îi remarcă desăvârșirea și sunt dispuși să îl acompanieze până la capătul lumii.

Îl cunoaștem pe Oersted în timpul unui turneu organizat de regele ținutului, care are drept premiu mâna minunatei prințese Alethea. În finala turnirului, adversarul său este Streibough: un vrăjitor iscusit, dar care nu poate face față loviturilor de sabie ale lui Oersted. Astfel, cel mai minunat om din regat ajunge să devină eligibil pentru a o lua de soție pe fiica regelui — urmând ca, după decesul socrului, să preia tronul. Toate decurg ca într-un basm până în noaptea nunții, când un demon trimis de Lordul Întunericului o răpește pe prințesă… în ciuda eforturilor eroice ale viitorului ei soț. Un fel de Ghosts & Goblins, în adaptarea Square Soft!

Vedeți voi, acest Lord al Întunericului este un spirit care apare ciclic și trebuie răpus de către eroii regatului pentru a stabili o pace temporară. Iar această răpire este primul act de confirmare a revenirii forțelor malefice, având scopul de a-l informa pe rege că zilele îi sunt numărate și nimeni nu este în siguranță. Devastat de cursul evenimentelor, Oersted decide să plece într-o călătorie inițiatică în care întâi îi recrutează pe cei doi războinici responsabili pentru stârpirea apariției precedente a Lordului Întunericului. Iar apoi conduce echipa nou-formată într-o înfruntare de proporții cosmice, pentru a restabili armonia în regat și pentru a o recupera pe prințesa Alethea.

Sună plictisitor, siropos și clișeic până aici? Ei bine, așteptați întorsătura de situație: vrăjitorul Streibough, adversarul din turnir al lui Oersted, se alătură și el echipei. Din simplul motiv că este al doilea cel mai viteaz din regat și sigur va fi de ajutor. Tot el va juca un rol important în a-i convinge pe Uranus și Hasshe, războinici deja îmbătrâniți dar buni cunoscători ai șiretlicurilor folosite de Lordul Întunericului, să revină pe câmpul de bătălie pentru o ultimă dată.

Dar cum socoteala de acasă nu se potrivește cu realitatea din tenebre, eroii noștri ajung să înfrunte doar subalterni ai răului suprem întruchipat… iar în ceea ce privește prințesa, ea se află în alt castel. Nici vrăjitorul medaliat cu argint în vitejie nu posedă toate calitățile la care te-ai fi așteptat, pentru că rămâne blocat în castel. Iar Oersted? Trebuie să se întoarcă la palatul socrului rege pentru a-i transmite vestea cea mai dureroasă: Alethea nu a putut fi salvată, iar războinicii luminii au înfruntat o simplă marionetă lăsată pe post de gardian al castelului.

Dezamăgit de cele auzite, suveranul îl trimite pe Oersted să se odihnească — urmând ca după somnul de refacere, să se sfătuiască pentru a continua misiunea de salvare. Doar că Oersted nu poate ține capul pe pernă pentru prea multe timp: se trezește în toiul nopții atunci când aude un zgomot și mare-i este mirarea când îl găsește pe Lordul Întunericului șezând pe tronul regal. Să fie doar un vis urât? Să fie o realitate dureroasă, în care binele și răul sunt întruchipate de aceeași persoană? Să fie un scenariu în care entitatea cea mai malefică din ținut a reușit să-l elimine pe rege? Oersted nu are prea mult timp de gândire și își scoate sabia din teacă pentru încă o confruntare.

Lupta cu Lordul Întunericului ar trebui să fie ceva de proporții epice: o cafteală pe viață și pe moarte, în care fiecare părtaș își dezlănțuie întregul arsenal de abilități, iar diferența este făcută doar de voința cea mai puternică. Dar mare-i este mirarea lui Oersted atunci când o singură lovitură de sabie îl răpune pe zmeu. Nu înțelege ce s-a întâmplat până în momentul când un servitor intră în cameră și remarcă faptul că regele a fost ucis… iar asasinul este însuși cavalerul cel mai curajos, în care întregul regat și-a pus speranțele.

Oersted a fost păcălit de o iluzie vrăjitorească… sau poate că a suferit un episod de schizofrenie indusă de propria obsesie de a ucide tot cea ce este rău și urât pe lume? Nu are nicio importanță: regele este mort… iar vestea privind acest eveniment nefericit și inoportun se răspândește imediat prin tot regatul. Aceiași citadini care anterior îl considerau pe Oersted un egal al lui Perseu, Ahile și Hercule, acum îl condamnă pentru asasinarea monarhului. Oh, ce dezamăgire! Dar în mintea lor simplă, totul are sens: un vlăjgan în deplinătatea forțelor, care nu are egal în întreg ținutul, a găsit un rege slăbit și nu a mai avut răbdare să-i ia locul. Poate că i-a fost mai simplu să-și asasineze viitorul socru decât să salveze prințesa și să mai aștepte câțiva ani până când moștenește tronul. Sau, mai rău: poate că a făcut pact cu Necuratul și urmează să aducă teroare și suferință în interiorul zidurilor cetății.

Scena exilului este monumentală: pentru că tu, în calitate de jucător care anterior a primit tratament de erou prin intermediul lui Oersted, ajungi să descoperi ostilitatea tuturor NPC-urilor din jur. Aceiași meseriași din curtea castelului care cândva îți preamăreau vitejia, acum te hulesc și te alungă. Copiii, care anterior își exprimau admirația și dorința de a crește mari pentru a deveni exact ca tine, te vor face să te simți vinovat și dezamăgit de tine însuți. Te vei întreba dacă nu cumva ai făcut ceva greșit în succesiunea de alegeri și dialoguri, ajungând să primești varianta cea mai dramatică a scenariului. Dar nu: așa trebuie să decurgă povestea lui Oersted, cavalerul exilat. Singurul personaj care te susține până în ultimul moment, fiind convins de puritatea sufletească a lui Oersted, este vrăjitorul Uranus. El este cel care crede că viteazul este nevinovat și a acționat cu bună-credință. Tot el îl ajută pe Oersted să evadeze pentru a putea merge către castelul Lordului Întunericului pentru o confruntare finală.

Întorsăturile de situație nu se opresc aici. Odată ajuns la capătul călătoriei sale de redobândire a onoarei, Oersted descoperă că rivalul și partenerul său Streibough este încă în viață. La fel și prințesa Alethea, care în prima expediție a fost de negăsit. Ce se întâmplă, de fapt? Se pare că Oersted a fost orb și încrezut peste măsură: pentru că Streibough și Alethea se iubeau în secret, iar domnița a sperat tot timpul că vrăjitorul învins în finala turnirului va fi și cel care o va lua de soție. Prin urmare, chiar și în scenariul cel mai fericit în care o salvează pe Alethea și o duce înapoi în regat pentru a-și dovedi nevinovăția, Oersted nu va avea parte de dragostea viitoarei soții și va trebui să trăiască restul zilelor știind că femeia de lângă el a preferat să fie răpită de demoni decât să participe la nuntă.

Mai mult de atât, Streibough își dezvăluie adevărata față: vrăjitorul aparent politicos și binevoitor îl detestă pe erou și acționează din pură gelozie. Nu suportă ideea că există cineva atât de viteaz și de iubit, care posedă toate calitățile fizice și morale pentru a-l face să se simtă inferior prin comparație. În plus, cum poate cineva să intervină în idila sa cu prințesa Alethea? De ce, pentru că așa a vrut un rege ignorant? Prin urmare, Streibough ia soarta în propriile mâini: studiază arta magiei negre, aduce demoni pentru a o salva pe iubita sa de o nuntă lipsită de sentimente și îl păcălește pe Oersted să-l ucidă pe monarh. Astfel, el își poate consuma dragostea alături de Alethea în timp ce Oersted suferă exact genul de umilințe publice prin care eroii își pierd într-un mod ireversibil aura și reputația. În ciuda tuturor eforturilor, Oersted este îngenunchiat de sabotajul lui Streibough. Indiferent de acțiunile sale, nu îl poate aduce înapoi pe regele pe care l-a ucis — iar oamenii din cetate nu-l vor crede dacă le va spune adevărul despre ceea ce s-a întâmplat de fapt. Prințesa Alethea, motivul pentru care a înfruntat și învins toți vitejii din regat, care ulterior a marcat și pretextul unei întregi epopei, nu îl va iubi niciodată. Ce rost mai are să încerce să-și refacă reputația? De ce să mai lupte pentru sentimente nobile precum dragostea și onoarea, când răsplata pe care a primit-o s-a materializat în trădare și suferință?

Așa că Oersted îl învinge din nou pe Streibough în luptă, de data aceasta ucigându-l. Încearcă să o convingă pe prințesa Alethea că încă pot începe o viață onorabilă împreună… dar domnița preferă să se sinucidă decât să-i fie alături cavalerului. Rămasă fără mijloace de evadare, Alethea se înjunghie cu un pumnal — sperând probabil că îi va fi alături lui Streibough în viața de apoi. Cât de Shakespearian! Acum Oersted are parte de momentul Anakin Skywalker… cu un deceniu înainte ca Lucas Film să lanseze Revenge of the Sith. Doar că tânărul cavaler Jedi avea motive să privească înapoi pentru a încerca să îndrepte răul făcut. Oersted nu mai are pe nimeni: s-a dovedit până la final că el este războinicul desăvârșit, dar acest fapt înseamnă că are în spate un munte de cadavre. A crezut tot timpul că slujește binele și dreptatea, a luptat împotriva a ceea ce a crezut că este elementul malefic și a adus doar suferință și moarte. Toți cei care i-au fost alături au plecat pe lumea cealaltă. Cei pe care i-a iubit l-au trădat și au sfârșit într-un mod tragic. Dar el, Oersted, este în continuare luptătorul suprem. Cel mai măreț, cel mai puternic și unicul supraviețuitor.

Finaluri Odioase

Vă mai amintiți care sunt numele celor șapte antagoniști înfruntați în prima parte a jocului, în care poveștile sunt fragmentate? În preistorie, Pogo îl înfruntă pe Odo, în era Chinei Imperiale, discipolul lui Shifu se luptă cu Ou Di Wan Lee, în Japonia Perioadei Edo, Oboromaru trebuie să-și încleșteze katana cu O de Lou, etc. Perioade diferite din istorie, același drac odios. Însă această ciclicitate poate fi spartă dacă toți luptătorii binelui sunt teleportați în timp pentru a-și uni forțele împotriva elementului malefic. Astfel, pe câmpul de bătălie aflat la răscrucea dintre timpuri (Evul Mediu), urmează să fie decis viitorul întregului univers. Iar deznodământul se află în mâinile tale: în funcție de personajul pe care îl alegi din meniul de început de capitol, poți să salvezi lumea sau să stârpești tot ceea ce este nobil. Calea cea mai ușoară de a vedea genericul de final este să-l alegi din nou pe Oersted și să pornești alături de el într-o aventură în timp. Războinicul întunecat va poseda, pe rând, toate creaturile pe care le înfruntă eroii în cele 7 ere din prima parte a jocului (bestiile Ono, Ou Di Wan Lee, O de Lou, O. Dio și restul odioșilor)… doar că de data aceasta răul va triumfa pentru a aduce sfârșitul lumii. Este exact opusul experienței din prima parte a jocului și ți se oferă ocazia să vezi ce se întâmplă atunci când fiecare dintre apărătorii binelui este ucis. Evident, finalul cel mai scurt și ușor aparține cavalerului întunericului. Dar dacă vrei să faci totul ca la carte, atunci pregătește-te pentru încă vreo 15 de ore de aventură! În momentul când alegi oricare alt personaj în afară de Oersted, ești aruncat într-un peisaj medieval familiar dar schimbat: harta este aceeași ca în timpul celei de-a opta povești, dar toate elementele înconjurătoare sunt diferite.

Scopul tău este să formezi o echipă de 4 membri și să mergi către castel pentru a-l înfrunta pe noul lord al întunericului. Însă pentru a te bucura de experiența completă, ideal este să îi recrutezi pe toți cei 7 magnifici și să le îndeplinești misiunile secundare. Bătălia finală este mult mai dificilă decât toate provocările care ți-au fost aruncate Cuprins de mândrie, eroul acceptă să devină el însuși noul Lord al Întunericului! În fond, de ce nu ar face-o? Dacă se întoarce în regatul Lucrece, va fi oricum tratat ca un răufăcător care și-a trădat cauza. Dacă va fi confruntat, va ucide oricum pe oricine îi iese în cale. Oamenii nu au cum să înțeleagă. De ce să nu devină etern și să-și folosească puterile pentru a aduce haos, durere și corupție în fiecare moment cheie din istorie? Așa ia naștere Lordul Odio, diavolul întruchipat! în cale până acum. Așa că ideal este să explorezi tot ceea ce-ți oferă harta, pentru a minimaliza cantitatea de grind.

Fiecare erou are parte de un mic labirint tematic, în funcție de abilitățile care îl caracterizează. La capătul acestei provocări, personajul se va alege cu arma cea mai puternică din joc. Prin urmare, de dragul investiției în Live a Live dar și a satisfacției de a-l învinge pe Oersted în stil mare, recomand aceste niveluri ascunse — pentru care veți găsi numeroase ghiduri pe internet. Nivelul meu preferat este cel în care micuțul Cube trebuie să rezolve puzzle-uri bazate pe ghicitori. Dar mi-a plăcut la nebunie și dungeon-ul lui Akira, pe care îl descoperi accidental atunci când folosești teleportarea pentru a fugi de bătălii obișnuite de pe hartă. Această provocare, numită Dungeon of Heart, include și fantomele unor personaje din regatul medieval Lucrece. Este o vizită dulce-amăruie care prezintă regretele eterne ale unor suflete pierdute, toate răpuse din cauza acțiunilor lui Oersted. Cumva, acest episod te motivează și mai tare să mergi către castelul întunecat pentru a-i arăta noului lord al întunericului cine este războinicul suprem.

Pe această cale, vreau să laud din nou calitatea scenariului și felul cum poți descoperi mici detalii care conturează mai bine personajele. Nimic nu este pus la întâmplare și orice îți poate dezvălui informații suplimentare despre poveste. Lumea explorabilă nu este neapărat vastă și încărcată cu distracții pasagere. Este mai degrabă compactă și plină de mici detalii relevante pentru desfășurarea evenimentelor, chiar dacă îți lasă impresia că te poți rătăci.

Înainte de a-l înfrunta pe Oersted (acum transformat în lordul Odio), recomand ca toate personajele să fie duse la nivelul 15 pentru a debloca abilitățile cele mai puternice. Personal, am mers dincolo de nivelul 20 doar pentru că mi-a plăcut enorm atmosfera din regatul medieval și am vrut să explorez tot ceea ce îmi poate oferi. Bătălia finală cu Odio se împarte în două părți: în prima, trebuie să înfrunți o față supradimensionată cu ochi, gură și un corn indestructibil; în cea de-a doua, cornul se transformă într-o bestie cu aripi de înger numită Pure Odio. Dacă nu ești suficient de bine pregătit la capitolul obiecte și vrăji, lordul întunericului te va trimite către meniul principal pentru a încărca salvarea cea mai recentă.

Sincer să fiu, la prima tentativă de finalizare a poveștii am eșuat lamentabil. Am purtat o bătălie mai lungă de o oră care se învârtea în jurul aceluiași ciclu: atacam, primeam un contraatac devastator, refăceam punctele de viață ale personajelor, iar Odio avea și el vrăji tămăduitoare. M-am prins într-o horă sisifică pe care nu eram suficient de puternic să o mai rup… iar într-un final l-am lăsat pe lordul întunericului să mă omoare doar pentru a încărca un fișier de salvare care-mi permite să mă pregătesc temeinic.

Dar la a doua încercare, după ce am recrutat fiecare erou, l-am dus dincolo de nivelul 20 și i-am echipat arma cea mai puternică de la capătul labirintului personal, am răspândit pumnii justiției mai ceva decât Steven Seagal într-un film care rulează pe Pro TV după miezul nopții. Lordul Odio nu a mai avut nicio șansă, efectiv l-am copleșit cu o succesiune de atacuri strategice: pentru că deja ajunsesem să cunosc abilitățile personajelor mult mai bine și știam exact ce trebuie să folosesc pentru a avea un impact maxim.

Cei patru magnifici pe care i-am ales să participe la măcelul final sunt Pogo (deținătorul celor mai devastatoare atacuri fizice), Akira (cel mai eficient vrăjitor), Oboromaru (luptătorul care poate învăța atacurile inamicului) și Cube (micuțul care lansează raze laser cu efect copleșitor). Iar deznodământul a fost pe măsura așteptărilor. Odată ce îi spui adio lordului Odio, vei vedea cum cavalerul Oersted este eliberat din forma lui anterioară. Resemnat, acesta le cere eroilor să-l omoare pentru a pune capăt tuturor nenorocirilor și suferințelor. Dacă alegi să-l execuți, atunci vei avea parte de finalul dezamăgitor în care eroii se declară confuzi de moralitatea alegerii lor și nu știu cum vor mai reveni acasă… în tărâmurile din care au fost teleportați.

Pe de altă parte, dacă îi cruți viața lui Oersted, atunci te mai așteaptă o secvență de luptă în care eroii se confruntă cu fiecare încarnare a lui Odio: de la dinozaur și până la AI. Această succesiune de bătălii va fi mult mai simplă, dar îți va aduce satisfacția încheierii unui capitol semnificativ din viața fiecărui erou. În secvența ce urmează, fiecare dintre cei 4 protagoniști din echipa ta îi va adresa câteva vorbe înțelepte lui Oersted… care se găsește în mijlocul unei crize existențiale. Demonii din războinic au fost exorcizați, iar atmosfera se relaxează. Oersted este încurajat de eroi să învețe să iubească, să aibă încredere în alți oameni și să încerce să rezolve conflictele altfel decât prin violență. Însă fostul lord al întunericului îi previne pe cavaleri că ura există în inima fiecărui om, iar tentația răzbunării este eternă. Abia în urma acestei succesiuni de evenimente Pogo se poate întoarce în preistorie, Lei/Yun/Hong revin în China perioadei în care s-au născut, Oboromaru își reia atribuțiile de samurai la apogeul perioadei Edo, Sundown călărește din nou prin deșerturile aride ale Vestului Sălbatic, Masaru își reia antrenamentele din sala de forță, Akira își revede prietenii din viitor, iar Cube poate să continuie să livreze cafele unor exploratori ai spațiului cosmic.

Vreau din nou să punctez faptul că avem de a face cu un joc din septembrie 1994, care timp de aproape trei decenii nu a fost lansat oficial în afara Japoniei. Complexitatea evenimentelor, diversitatea mecanicilor de gameplay, modul fragmentat dar în cele din urmă conectat de a relata poveștile personajelor, atmosfera unică și curajul de a merge dincolo de convențiile genului JRPG îl califică drept o capodoperă subapreciată.

Știu că articolul pe care l-am scris este lung, dar nu sunt sigur câți dintre voi ați fi avut curiozitatea și răbdarea de a explora pe îndelete o astfel de aventură demodată. Prin urmare, am decis să dezvălui toate detaliile relevante, în speranța că veți deveni suficient de curioși pentru a parcurge întreaga poveste. Este o experiență cum puține veți găsi în lansările moderne, scrisă și pusă în scenă de adevărați artiști. Și vă garantez că, odată ce veți depăși bariera unor prejudecăți legate de grafică și stilul de relatare a evenimentelor, vă veți bucura de ceva inedit și greu de categorisit. Artă în forma ei cea mai onestă. O viață care merită trăită..50

SCOR FINAL

Live A Live este o experiență cum puține veți găsi în lansările moderne, scrisă și pusă în scenă de adevărați artiști. Și vă garantez că, odată ce veți depăși bariera unor prejudecăți legate de grafică și stilul de relatare a evenimentelor, vă veți bucura de ceva inedit și greu de categorisit. Artă în forma ei cea mai onestă. O viață care merită trăită.