Heretic + Hexen – Review

Heretic + Hexen: Vrăjitorie modernă pentru bătrânii eretici

Am cunoscut cândva un puști care știa pe de rost, ca-n palmă, fiecare hartă din Heretic și locația tuturor secretelor ascunse printre coridoarele bântuite de lighioane satanice. Băiatul ăsta nu se pierdea niciodată în hub-urile din Hexen și naviga prin labirintul dark fantasy de parcă era la el acasă.

Puștiul își petrecea o parte din serile de vacanță cu geamul larg deschis, lăsând răcoarea nopților de vară să-i împrospăteze monitorul CRT și fruntea încinsă de prea multă joacă. Mirosul condensatorilor încinși acoperea Regina Nopții. Muzica MIDI vibra din boxele A4Tech și se contopea cu cântecul greierilor – uneori cu tunetele unei furtuni îndepărtate, ce-și întindea tentaculele de vânt ca să pipăie noi teritorii de cucerit. Atmosfera ideală pentru aventuri epice, imposibil de uitat vreodată.

L-am cunoscut foarte bine, fiindcă eram eu. Eu am fost puștiul ăla vrăjit de Heretic și Hexen, după ce DOOM și DOOM II nu mai aveau ce să-mi ofere. De atunci și până acum s-au schimbat multe. Lumea în care trăiam atunci nu mai există, după un apus neprevăzut. Însă Heretic și Hexen au rămas aceleași – ba chiar au devenit mai bune. Acesta este destinul jocurilor extraordinare: să spargă bariera timpului în care s-au născut, să depășească limitele spațiului în care există și să rămână agățate pentru eternitate de axis mundi per artem ludendi – linia care traversează arta jocurilor, de sus în jos și de jos în sus.

Exerciții de echilibristică nostalgică

Exercițiile nostalgice pe care le fac cei de la Nightdive sunt din ce în ce mai periculoase, tot mai aproape de marginea prăpastiei. Asta pentru că îți trebuie foarte mult curaj să-ți bagi mâinile până la coate în unele dintre cele mai iubite jocuri ale tuturor timpurilor și să scoți de fiecare dată un produs pe care fanii hardcore îl adoră. Este suficientă o mică greșeală, o decizie nepotrivită și ți-ai alienat toată șleahta de retro gameri cu fire albe în barbă. Tough crowd, great crowd, we made a deal with this crowd, the best crowd I ever dealt with, cum ar zice Clovnul Portocaliu dacă ar remasteriza jocuri și nu harta Europei.

Însă geniile de la Nightdive nu sunt clovni, ci acrobați. Atunci când se alătură spectacolului regizat de id Software, încep să zboare fără aripi. Quake și Quake II sunt monumentale după relansare. DOOM și DOOM II în egală măsură. Nu doar că se potrivesc cu platformele hardware din prezent, dar vin cu îmbunătățiri tehnice și conținut suplimentar, delicat echilibrat și subtil condimentat, încât să nu afecteze sub nicio formă esența originalelor. Asta se observă în orice proiect semnat de ei. Pe deasupra, au oferit jocurile gratuit celor care aveau deja versiunile vechi pe Steam sau GOG.

Heretic + Hexen este cel mai recent exercițiu de echilibristică nostalgică. Nu este cel mai bun de până acum, fiindcă toate au păstrat același nivel exemplar, dar cu siguranță este cel mai îndrăzneț. Își permite să aducă împreună două titluri fantastice, expansiunile lor și apoi să adauge episoade proaspete. Cu suport pentru moduri și noi mecanici de gameplay. Fix ce au făcut și pentru DOOM sau Quake, dar puțin mai iute, mai picant. Cu o coloană considerabil mai flexibilă în execuția actului și o lansare surpriză la QuakeCon 2025.

Eu l-am preferat pe PlayStation 5, unde le-am butonat și pe celelalte. Calculatorul meu cu Windows XP încă rulează minunat WAD-urile în ZDOOM, versiunea aia legacy pentru sisteme pe 32 de biți. Pe cel cu 9X sunt instalate originalele. Mi se pare cumva natural să vreau vrăjitoria modernă pe o sculă din prezent, unde puștiul devenit acum o leacă mai bătrân poate savura melancolia ludică întins pe canapea, departe de cervicalgii și dorsalgii.

Pixelus Perfectum!

Mă trezesc tot mai des prins în diverse activități retro-gameristice, aparent lipsite de sens. De exemplu, sunt fascinat de programele de SETUP în care configuram sunetul și alte opțiuni pentru jocurile MS-DOS. Știți la ce mă refer, dacă ați jucat Duke, Blood, DOOM, Heretic sau Hexen. Adresa plăcii de sunet, Interrupt, 8-bit DMA, 16-bit DMA, treburile astea. Pfai, ce-mi place să stau în fața ecranului dominat de albastru, mai ales pe un monitor CRT!

În remasterizarea Heretic + Hexen, setup-ul nu mai este necesar, fiindcă Nightdive au „convins” jucăriile să ruleze în 4K pe sistemele moderne, la 120 FPS, cu rezoluții widescreen și UI scalat cum trebuie. Se pierde din experiența autentică? Prea puțin, căci beneficiile compensează, iar eu am avut senzația – ba nu, convingerea – că așa trebuia să le joc de la bun început. Pur și simplu se simt la locul lor. Dacă cei de la Raven Software le-ar fi văzut așa în 1994 și 1995, sunt sigur că ar fi rămas cu gura căscată de uimire. I-ar fi plăcut și lui Romero, care a contribuit direct la dezvoltarea originalelor, publicate apoi de id Software. Cel puțin asta ne spune Masters of DOOM, lectură obligatorie dacă sunteți iubitori de FPS-uri clasice.

Sigur că remasterizarea nu se limitează doar la grafică, fiindcă ambele jocuri au primit îmbunătățiri la nivel de gameplay – și când zic îmbunătățiri, chiar le-am simțit așa. Nu sunt doar features trântite într-o descriere de marketing, ci elemente care, adunate, depășesc totalul. De la schema de control până la indicatori vizuali subtili pe hărțile din Hexen, unde riscai să ratezi foarte ușor un buton sau o ușă. Ori posibilitatea să schimbi oricând clasa eroului și să echipezi Clericul cu un scut de toată frumusețea, exponent al mecanicii de block. Aproape toate sunt opționale, pentru puriștii care nu vor să devieze de la rețeta anilor ’90. Stați chill, că pixelii tot acolo au rămas.

N-am să mă apuc să vă descriu CE se întâmplă în Heretic și Hexen, fiindcă mi-ar fi puțin rușine de ridicolul situației, dar vreau să vă spun CUM se întâmplă în Heretic + Hexen, unde, pe lângă episoadele originale, au fost incluse și expansiunile Shadow of the Serpent Riders și Deathkings of the Dark Citadel. Titlurile sună ca ilustrații realizate de Frank Frazetta și sunt la fel de marfă în felul ăla specific dark fantasy de acum 30 de ani. Zeci și zeci de niveluri cu arme medievale și magie, totul în motorul id Tech 1. Îți vine să lingi ecranul din fața ochilor, să îmbraci tricoul cu Metallica și să exclami: „Fuck yeah, dude, this is bodacious!”

Gameplay-ul are altă adâncime în Heretic + Hexen, unde, pe lângă arsenal, ai la dispoziție și un inventar cu poțiuni și vrăji, dintre care cea mai tare rămâne Morph Ovum (da, transformă monștri în găini, pentru că… cluck cluck muddafuggas). V-am zis că în Hexen poți sparge vitraliile? Vă zic acum, fiindcă pe mine asta m-a lăsat perplex când eram kinder. Level design? Cu greu găsești un joc modern care să se apropie de viziunea celor două capodopere. Muzica aia MIDI memorabilă? Conservată în remaster, dar reinterpretată de Andrew Hulshult și poate fi activată oricând urechile vor să simtă un orgasm timpanic. Nu știu cărui Prinț al Iadului și-au vândut ăștia de la Nightdive sufletele, dar s-au gândit la absolut toate detaliile imaginabile și au livrat cu vârf și îndesat. Cinste lor!

The True Dark Ages

Bineînțeles că există și conținut nou-nouț, sub forma episoadelor Heretic: Faith Renewed și Hexen: Vestiges of Grandeur. Ambele mulg tot ce poate da țâța de remaster mai lăptos și hrănitor: colosale, exagerate, complexe, mai verticale și cu puzzle-uri ce apelează la gândirea tridimensională. Nu-ți poți lua buzele de pe sfârcul matern al Mamei Nightdive până nu sunt terminate și vă zic cu ciudă că m-am simțit deranjat de întreruperea sesiunilor de joacă pentru a scrie acest review. Încă nu am băgat multiplayer, chiar dacă are cross-platform și aș fi găsit repede parteneri de carnagiu fantasy. Poate altădată, după ce Leo își revine din trauma editării revistei GRIND V.

Se zice că respectul trebuie dobândit, iar în aproape 30 de ani de când mă joc nu am întâlnit o echipă mai demnă de respect decât Nightdive. Se vede din spațiu că acest studio nu cunoaște alt interes în afară de satisfacția gamerilor – noi sau vechi. Urmează Outlaws, despre care am vorbit pe canalul meu YouTube. Tocmai l-au anunțat. Aș vrea să văd un Blood sau un Unreal trecut prin mânuțele lor. Poate chiar și alte genuri. Cine știe cum le-ar ieși un OG Dungeon Keeper? Tot ce știu acum este că Heretic + Hexen depășește definiția unui simplu remaster. Este rejuvenarea spiritului FPS old school, fără compromisuri și fără jumătăți de măsură.

▶ Pornește video (YouTube)Deschide pe YouTube

Jucat pe: PlayStation 5
Lansare: 7 august 2025
Developer: id Software, Nightdive Studios
Publisher: Bethesda Softworks