Creat de dezvoltatorul vietnamez Skrollcat Studio și publicat de PM Studios, Hoa e un platformer atmospheric ce te va duce cu gândul la o creație ce pare a fi ruptă din filmele celor de la Studio Ghibli. E de prisos să menționez, dar așteptați-vă să vă treacă printr-un rollercoaster de emoții, cu mulți ninja care taie ceapă prin jur. Oricât de împietrită ai avea inima, jocul acesta te va face să simți… lucruri și să verși câteva lacrimi.

“Hoa” înseamnă “floare”

Povestea jocului începe cu micuțul nostru protagonist care este purtat de o bărcuță sub formă de frunză pe o insulă misterioasă. Trezindu-se din ceva ce pare a fi un lung vis și confuz legat de ce se întâmplă, avem o singură opțiune: să ne aventurăm mai adânc în interiorul insulei și să vedem ce descoperim. Vom face cunoștință cu diferiți gândăcei, flori care au prins viață, și ființe mecanice care pare că știu prea bine cine suntem, chiar dacă noi suntem confuzi – toți sunt bucuroși să ne vadă și să ne ghideze în călătoria noastră de regăsire a sinelui. Un element ce m-a impresionat încă de la început în Hoa este direcția narativă – personajele întâlnite livrează replici scurte, dar pline de emoție și mister. Acest mod de a spune povestea oferă suficient impact emoțional și, în același timp, te face curios să afli ce s-a întâmplat și despre ce vorbesc personajele. De ce sunt ele atât de fericire să te vadă? Ce s-a întâmplat înainte să ajungi pe insulă? Ce legătură ai cu ele?

Ce e și mai curios? Natura însăși pare fericită să te vadă. Un detaliu drăguț se referă la platformele subt formă de frunze sau flori, care se deschid și prind viață când personajul principal se apropie de ele. E unul dintre multele moduri prin care Hoa folosește mediu înconjurător pentru a-și spune povestea și pentru a te captiva. Cu atât mai mult, unele creaturi care ne vor ajuta cu secțiunile de platforme pare că sunt adormite, și totuși, prezența micului nostru protagonist pare să le trezească la viață.

O lume care reacționează cu grijă și căldură la fiecare gest al tău

Hoa are probabil cel mai prietenos gameplay și mediu pe care l-am întâlnit până acum – se simte ca și cum toate personajele și lucrurile se află pe drumul tău ca să te ajute. Lumea și mecanicile se simt ca atingerea grijulie a unui părinte atunci când își învață odrasla să meargă pe bicicletă, ținând-o firm și călduros. Poți simți acesta lucru de cum intri în zona de tutorial, când nu poți apăsa anumite butoane pentru o serie de acțiuni până nu ajungi în zona în care îți sunt explicate. De exemplu, chiar dacă știi tastele sau butoanele pentru sărit, poți să o faci doar când ajungi în zona destinată – ești ca un copil neliniștit, iar jocul îți spune “Nu încă, micuțule. Nu te grăbi. Toate la timpul lor”.

Mi se pare fain că jocul afișează controalele atât pentru tastatură, cât și controller, atunci când înveți acțiuni sau mecanici noi. Chiar dacă nu există un motiv real să alegi un mod sau altul pentru a te juca, se simte bine că ești înștiințat, în caz de moare bateria controller-ului și trebuie să treci la taste.

Dezvoltatorii au încercat să creeze secțiuni de platforming cât mai sigure și amuzante, furnizând modalități de a te redresa rapid atunci când nu-ți ies săriturile din prima. De exemplu, vei avea acces la cărăbuși care te urmăresc pe sol atunci când avansezi pe platforme. Iar în situația în care cazi, îi poți sări pe spatele lor pentru a te întoarce la secțiunea de unde ai căzut. Sunt incluse și multe puncte de siguranță pe parcursul unor puzzle-uri mai lungi, ca să nu trebuiască să te întorci tooocmai la început dacă ai dat-o cumva de gard.

Vorbind despre platforming, apreciez cum jocul folosește diferitele creaturi din mediu pentru a te ajuta să-l traversezi. Cea mai amuzantă și favorită modalitate pe care am găsit-o e să sari spatele unor rădășci care se ciondănesc, iar în funcție de cea pe care stai, ea își va împinge adversarul, oferindu-ți acces la platforme mai înalte în acea direcție.

Frunzele și florile care se desfac nu sunt doar o modalitate de a folosi mediul pentru a spune poveste. Sunt și foarte practice pentru a te orienta – odată ce le-ai descoperit într-o zonă, ele rămân deschise, iar dacă întâlnești altele noi care abia se deschid, ele marchează o zonă prin care n-ai trecut încă.

Harta este foarte ușor de utilizat. Odată ce pătrunzi într-o zonă nouă, ești înștiințat să o verifici, și îți va arăta unde sunt toate obiectivele importante, obiectivele de colecționat, și creaturile pe care trebuie să le vizitezi ca să progresezi. Acest aspect este util în special pentru sistemul de a progresa ales în joc: trebuie să găsești anumite simboluri ca să trezești creaturile care guvernează zona, iar apoi trebuie să găsești cinci fluturași pentru ca ele să te învețe o nouă abilitate care să-ți permită accesul la următoarea zonă. Jocul te scapă de o mulțime de stres ca jucător, incluzând multe scurtături sau puncte de fast-travel automat care te readuc la începutul unui puzzle extrem de lung, ca să nu pierzi o grămadă de timp pe drumul înapoi – mi se pare o alegere de design de mediu foarte inspirată. Îmi place în mod deosebit că după ce ai găsit recompensa de la finalul unui puzzle, apar o serie de fluturași care te transportă la începutul puzzle-ului. Deoarece progresia este în mare parte liniară, o consider o decizie înțeleaptă care ne respectă timpul ca jucători.

Instrucțiunile oferite de joc sunt clare și concise tot timpul, chiar și când încearcă să te ghideze către anumite secrete. Dezvoltatorii s-au asigurat că te poți juca foarte relaxat și liniștit.

Și fără să vă ofer spoilere, ultima secțiune a jocului e o lecție genială despre modul cum să refolosești resurse și mecanici într-un mod care se simte creative și fresh, chiar dacă ai trecut prin ele deja.

Dacă Studio Ghibli ar fi creat un joc, exact așa ar arăta și suna

Știu că tot dau cu ciocul despre Studio Ghibli în stânga și în dreapta, dar e pentru un motiv întemeiat. Dacă analizezi direcția artistică și asculți la soundtrack-ul distinc al fiecărei zone, vei înțelege de ce. Arta, muzica și design-ul de sunet te face să te simți parte dintr-o lume primitoare și călduroasă, care se bucură să te întâlnească și să te ajute în călătoria ta. Chiar dacă fiecare biom e unic, ele sunt legate de mesajul emoțional din spate pe care îl transmit.

Johannes Johansson, compozitorul și pianistul din spatele muzicii din joc, s-a asigurat să transmită același mesaj ritmurile sale zglobii, emoționante, sau triste.

Vorbind despre sunet, îmi place cum jocul folosește semnale auditive ca să te ghideze către obiective – foarte drăguț din partea lor să se asigure că te îndrepți în direcția potrivită, mai ales atunci când puzzle-urile tind să fie mai lungi.

Un mic bonus pe parte audio este că jocul include frânghii sub formă de flori-clopoței de care te poți atașa și balansa. Iar de fiecare dată când te balansezi, poți auzi sunete de clopoței.

Gândăceii și-au băgat nasul unde nu le fierbe oala

Cu toate laudele anterioare, Hoa încă lasă loc de optimizări și îmbunătățiri.

Deși cărăbușii pe care i-am menționat anterior sunt de ajutor pentru platforming, nu au fost întotdeauna capabili să urmărească personajul principal. Uneori funcționa, oricât de departe aș fi fost de ei. Alteori a trebuit să mă apropii de ei mai mult, ca să știe încotro să se îndrepte.

Frânghiile pe care le-am menționat anterior sunt uneori dificil de folosit. Jocul nu menționează dacă ar trebui să dai drumul la butoane sau taste ca să te atașezi de ele – să fiu sincer, ori ambele mergeau, ori niciuna, ceea ce m-a lăsat puțin confuz. Nu explică nici cum să te balansezi ca să iei avânt, deci a trebuit să-mi dau seama pe cont propriu că pentru mai mult elan ar trebui să mă balansez într-o direcție, să dau drumul la taste/butoane, iar apoi să mă balansez în cealaltă direcție.

Jocul include și platforming subacvatic unde trebuie să sari de pe un pește pe altul ca să avansezi. Dar oricât de bine te-ai poziționa pe peștii care se mișcă de la stânga la dreapta, în momentul în care vor schimba direcția vei cădea – așa că fii cu ochii în patru și sari când fac asta.

O altă secțiune de platforming migăloasă are loc atunci când trebuie să sari după ce niște buburuze te care până în anumite puncte, iar apoi te scapă – de cele mai multe ori jocul nu înregistrează comanda de sărit, deci a trebui să restartez secțiunea de multiple ori.

Nu în ultimul rând, scenele cinematice sunt implementate, imaginea tremurând constant și diminuând din factorul drăgălășenie al jocului.

Verdict final

Grafică simpatică, muzică și design de sunet liniștitoare, mecanici simple și ușor de înțeles și o poveste care te trece prin multe stări emoționale în cele trei ore de gameplay – asta este Hoa. Vi-l recomand cu mare căldură, în ciuda ajustărilor legate de gameplay pe care le-am menționat. Îi acord 9/10 – merită fiecare bănuț pe care îl dați pe el. De asemenea, e un joc excelent pe care să-l jucați cu familia și cei mici.

Jucat pe: PC
Lansare: 24 August 2021
Developer: Skrollcat Studio
Publisher: PM Studios