Hollow Knight: Silksong – Review

Uneori așteptarea este răsplătită

În momentul când am auzit că Silksong va fi lansat după o așteptare de șapte ani am fost atât de fericit încât îmi calculam zilele de concediu rămase ca să îmi rezerv timp pentru el. Totodată, m-am simțit cuprins de un ușor sentiment de îndoială, temându-mă că mica echipă nu va reuși să se ridice la nivelul așteptărilor colosale.

După mai bine de 40 de ore în compania frumosului metroidvania, pot spune că așteptarea a fost din plin răsplătită.

Leaving the nest

Povestea din Silksong este destul de ambiguă. Îți vor trebui ceva cunoștințe din universul Hollow Knight ca să poți pune cap la cap evenimentele, însă e clar faptul că acțiunea se petrece la ceva timp după primul titlu. Hornet, prințesa din Hallownest, este capturată și transportată în Pharloom de un grup fanatici, ce fac parte din cultul sfânt al Citadelei. Ajunsă aici, reușește să scape, iar apoi pornește în misiunea de a-și descoperi originile și scopul capturării sale.

Foarte repede descoperă că diversele insecte pe care le întâlnește devin agresive odată ce intră în contact cu firele de mătase magică, și presupune că abilitatea ei de a produce pânza este potențialul motiv pentru care a fost adusă aici. În încercarea ei să afle mai multe, caută țesători asemeni ei și ajunge să urmărească o creatură mitică în cel mai înalt punct din Pharloom.

Premisa este atractivă și oferă suficient context. Dacă totuși vrei să afli mai multe despre lumea care te înconjoară și locuitorii ei, o poți face citind diversele fragmente de lectură presărate prin nivele sau dialogând cu localnicii. Spre deosebire de Knight, protagonistul mut al primului joc, Hornet poate vorbi și are foarte multe de spus!

Introducerea abilității de comunicare aduce o nouă dimensiune personajului principal și schimbă felul cum te raportezi la mediul înconjurător. Hornet își menține aceeași personalitate de luptătoare dură, și vei putea să o cunoști mai bine prin conversațiile pe care le poartă cu numeroasele insecte. Vei întâlni foarte multe personaje neobișnuite pe parcursul poveștii, iar discuțiile sunt de multe ori haioase și binevenite. Trebuie să mărturisesc că nu mă așteptam să am parte de un dialog atât de pertinent într-un astfel de joc, dar au fost câteva momente când am rămas plăcut uimit de calitatea scenariului.

Narațiunea se întinde pe trei acte, însă puteți vedea primul final al jocului după primele două. Pentru cei care vor să vadă toate variațiile posibile, va trebui să faceți trecerea către actul final, lucru care necesită parcurgerea în întregime a ținutului Pharloom. Poate suna descurajant pentru unii dintre voi, dar nu vă faceți griji, deoarece explorarea este unul dintre punctele forte ale titlului.

Pharloom, my beloved

Este o adevărată plăcere să cutreieri noul tărâm atent desenat de artiștii de la Team Cherry. Grafica este deosebit de frumoasă și există o tonă de detalii vizuale care fac explorarea și mai plăcută. Vei vedea mușchiul de sub picioarele lui Hornet cum se lasă atunci când calcă pe el, furnicile vor căra obiectele căzute, sau chiar inamicii biruiți în unele cazuri, iar numeroase obiecte de fundal se vor clătina sau sparge în funcție de ce faceți.

Harta este împărțită în mai mulți biomi de faună și vegetație, iar fiecare împărtășește o temă prin care se distinge de celelalte. Dacă în primul joc scopul era să cobori cât mai adânc în tărâmul dezolant al Hallownest, acum este să escaladezi coloratul Pharloom în dorința de a ajunge în vârf.

Începutul poveștii te va purta prin zonele joase ale ținutului, unde vei naviga prin decoruri forestiere, stâncoase și uneori tribale. Ulterior, vei ajunge să explorezi citadela din vârf alături de împrejurimile sale, iar aici vei naviga săli regale, librării prăfuite și diverse zone industriale. Ultimul act va introduce câteva zone cu totul speciale și va modifica o bună bucată din hartă.

Explorarea vine foarte natural, iar adesea vei reuși să deblochezi scurtături care îți vor ușura viața. Așadar, există o multitudine de moduri prin care poți ajunge la obiectivul tău, cel mai bun exemplu fiind chiar trecerea către actul doi, unde poți să o iei pe calea normală și să bați la ușa citadelei, sau poți alege o cale ascunsă, să bați un inamic secret și să te trezești în inima ei.

O evoluție față de original se poate vedea în hub-urile prezente în joc, zone de recuperare între bătălii, ce sunt mult mai bine definite de data aceasta. Aici vei avea șansa să cumperi diverse unelte, să vorbești cu localnicii sau să îndeplinești dorințe. Acestea din urmă reprezintă echivalentul quest-urilor, și de regulă sunt de natură principală, secundară sau episodică. Prezența lor reușește nu numai să rupă monotonia ce se poate instala după câteva ore, dar totodată îți dă un motiv să revii în zonele deja explorate. O idee pe cât de simplă, pe atât de frumos implementată.

Weaving Tools

Hornet se mișcă complet diferit de protagonistul anterior, fiind o fire mult mai acrobatică, grație plonjoanelor pe care le face prin aer și faptului că nu pierde momentum atunci când țopăie pe capul inamicilor. Aceste detalii fac mișcarea mai fluidă, și introduc și o curbă de învățare abruptă pentru cei neinițiați. Flexibilitatea pare să fi fost tema de data aceasta, iar Silksong reușește să o respecte înlocuind vechiul sistem care te lăsa să combini un număr de amulete ce îți modificau diverse atribute, cu două elemente noi: crests și tools.

Crest reprezintă stilul de luptă pe care Hornet îl folosește, iar el schimbă atât atacul normal, cât și abilitatea pasivă sau felul în care te regenerezi. Există șapte astfel de stiluri și sunt incredibil de variate. Spre exemplu: Reaper Crest aduce un stil de luptă ce folosește atacuri mai lente, dar cu rază de acțiune mai mare, Beast Crest vine cu abilitatea de a recupera viața atacând inamicii, iar Shaman Crest transformă toate atacurile normale în unde de șoc.

În completarea lor vin tools, care sunt de trei tipuri: roșii, albastre și galbene. Cele albastre și galbene reprezintă echivalentul amuletelor din primul joc și au rolul de a aduce beneficii pasive jucătorului. Dacă cele albastre se concentrează mai mult pe partea practică a lucrurilor, îmbunătățind cantitatea de energie sau viteza de vindecare, cele galbene se ocupă mai mult de partea logistică, ele fiind rezervate pentru orientare sau deplasare.

Însă marea surpriză constă în uneltele roșii, care sunt practic niște dispozitive ce le poți folosi oricând vrei în limita inventarului disponibil. Ele variază de la cuțite și ghimpi, până la bombe și roboți zburători, iar pentru a nu abuza de ele, este introdus un mic sistem de crafting prin care va trebui să strângi fragmente de piatră pentru a putea să îți reînnoiești stocurile. Acestea se regăsesc relativ ușor, doborând inamici sau găsind cariere de minat.

Nici abilitățile pe bază de energie nu au rămas mai prejos, acestea devenind interschimbabile și dublându-se în număr. Ele variază de la lovituri orizontale precise, la atacuri devastatoare cu arie de efect. Totodată, au fost îmbunătățite și capacitățile de traversare: dash-ul și sprint-ul acum ocupă un singur buton, s-a adăugat o abilitate de a plana și încă una ce îți permite să arunci acul din dotare pentru a te prinde de un inamic sau de un perete asemeni unui cârlig. Deprinderea și folosirea lor în moduri optime devine necesară destul de repede, deoarece jocul îți va testa des abilitățile de platforming și nu numai.

Silk Issue

Aș vrea să adresez cel mai mare tabu al jocului: dificultatea. Da, este greu, este foarte greu și chiar diabolic pe alocuri, iar cu ocazia asta aș vrea să îi felicit pe toți cei care au reușit să cucerească Hunter’s March și Sinner’s Row fără să distrugă vreo manetă. Vei fi pus în situații în care va trebui să te descurci cu resurse limitate și vei fi scos des din zona ta de confort. Pe parcursul aventurilor mele, emoțiile mi-au oscilat între frustrare și satisfacție asemeni unui metronom bine setat. Dificultatea jocului combină dezamăgirea înfrângerii cu dorința de a încerca iar și iar un nivel în speranța că de data asta vei fi victorios.

Devine aproape o nevoie compulsivă de a depăși obstacolul ce ți se prezintă în față, iar asta datorită faptului că de fiecare dată devii puțin mai bun decât erai înainte. Poate să fie pentru că ai învățat în sfârșit tiparul de atac al unui oponent, sau pentru că te-ai prins cum să navighezi un labirint, sau pentru că ai reușit să ajungi la al treilea val de inamici dintr-o arenă și ești sigur că de data asta poți trece mai departe – mereu există un motiv ce te împinge să progresezi.

Iar perseverența îți este de cele mai multe ori răsplătită, fie prin descoperirea unor unelte care te ajută să devii mai puternic, fie prin deblocarea unei scurtături care te ajută să ajungi mai repede unde ai nevoie. Mai mult decât atât, dificultatea nu este gratuită, ci este și un mod de a îți verifica nivelul de pregătire pentru ce urmează să înfrunți mai departe.

Jocul setează niște provocări, în special în primul act, care îți vor testa abilitățile pentru a valida că ești într-adevăr suficient de pregătit pentru ce urmează. Ele sunt reprezentate fie de un inamic foarte puternic, fie de o serie de obstacole ce necesită îndemânare. Dacă nu reușiți să le depășiți, nu trebuie să vă descurajați, înseamnă doar că mai aveți de explorat înainte de a le încerca din nou.

Cât despre luptele cu diverșii boși, am avut experiențe mixte, deoarece oscilează între cele mai originale bătălii gândite vreodată și cele mai ieftine posibile. Am avut de-a face cu un cuplu de dansatori mecanici care aproape renunță la luptă odată ce unul dintre ei este învins, unde m-am simțit chiar ușor vinovat. În același timp, am avut de-a face și cu o broască scuipătoare de acid, care primea ajutor de la aghiotanți și era înconjurată de apă toxică, unde nu am simțit nicio vină după ce am bătut-o în urma a 60 de minute de bălăcăreli continue.

When life gives you webs, make a masterpiece

Micile probleme de design nu au fost suficiente să mă facă să scad admirația pentru ceea ce consider a fi un joc definitoriu pentru genul metroidvania. Mi-a luat aproape 30 de ore pentru a vedea primul sfârșit al jocului și m-am bucurat de fiecare moment. Probabil că mă mai așteaptă încă 30 de ore pentru a vedea adevăratul final.

Silksong reușește să câștige respectul fanilor, care au așteptat mai bine de jumătate de deceniu lansarea acestui titlu legendar, prin introducerea unei lumi mult mai mari, mai colorate și mai dense decât originalul Hollow Knight, în timp ce îmbunătățește fiecare aspect care a ridicat predecesorul la rang de cult.

Există puține produse în această lume care să fie construite cu acest nivel de detaliu și pasiune, iar faptul că îl puteți încerca pentru modesta sumă de 20 de euro este un avantaj în plus peste toate. Îndrăznesc să spun că este o capodoperă digitală și nu trebuie să lipsească din librăria niciunui pasionat de jocuri.

▶ Pornește video (YouTube)Deschide pe YouTube

Jucat pe: Nintendo Switch
Lansare: 4 septembrie 2025
Developer: Team Cherry
Publisher: Team Cherry

Îndrăznesc să spun că este o capodoperă digitală și nu trebuie să lipsească din librăria niciunui pasionat de jocuri!

✅ Sistem de amulete mult mai configurabil și flexibil;
✅ Atenția la detalii mult mai mare decât primul;
✅ Abilitatea de a dialoga cu diferite personaje;

❌ Nivelul de dificultate descurajant din primul act;
❌ Unele lupte destul de ieftine și frustrante;
❌ Câteva quest-uri plictisitoare.