Like a Dragon: Pirate Yakuza in Hawaii – Review

Lasă-mă Kiryu la mare,
Vreau distracție și soare!

Deși auzisem de franciza Yakuza încă din 2005, nu am avut oportunitatea să interacționez cu vreun joc până am prins colecția Kiwami la reducere pe PlayStation 4 în 2018. Vestita creație a lui Masayoshi Yokoyama (actualul director a studioului Ryu Ga Gotoku, dezvoltatorii francizei) și Toshihiro Nagoshi (fondatorul studioului) îmi este foarte dragă și o savurez mai ceva ca un serial excelent sau o carte bună, însă nu mă pot bucura de mai mult de un joc fără să iau o pauză destul de lungă. De obicei această pauză durează cam 6 luni sau un an, pentru că titlurile sunt destul de lungi și greu de digerat.

Chiar dacă originile Yakuza sunt cât se poate de umile, franciza s-a transformat de-a lungul anilor în ceva complet nebunesc, unde orice urmă de logică a dispărut demult. Singurele titluri unde am încercat să termin totul 100% au fost jocul original (sub forma Kiwami cu îmbunătățiri grafice și de control) și în prequel (Yakuza 0 care a fost lansat în 2017). După ce am terminat acele două creații în proporție de 98% am decis că mă voi bucura de restul jocurilor din franciză fără să încerc să ating procentajul de 100%. Iar motivele din spatele multor întâmplări, ca de exemplu cum săracu` uncheș Kiryu a ajuns să împartă pumni cu o grupare mafiotă unde liderul îi pune pe toți membri să poarte scutece, să țină suzete în gură și să fie legănați de studente îmbrăcate sumar, vor rămâne mistere neelucidate. Dacă încă nu v-am speriat (sau v-am stârnit interesul), atunci vă invit la o călătorie în nebunia celui mai îndrăgit personaj din toată seria: GORO MAJIMA! (cunoscut și după numeroasele sale titluri și porecle: Calul Alb, Idolul tuturor, Goromi, Stăpânul Nopții, Omul Hannya, Majimeow-kun, Sfântul DURERII, Demonul cu un Ochi și Câinele nebun al lui Shimano și mai nou Căpitan).

Nu cred că a existat vreun fan al seriei care să nu își fi dorit un joc în care să joace cu patriarhul clanului Majima. Acest lucru se datorează personalității sale de neuitat și stilului său excentric de luptă ce nu a fost egalat în cei 20 de ani de când există franciza. Deși pare că este complet dezaxat și că i-ar prinde bine o vizită lungă pe la Spitalul Obregia sau Socola, Goro are logica sa. Culmea este că aceasta face mai mult sens decât nebuniile pe care le-am mai auzit de la un anume candidat ce își dorește #EchilibrușiVerticalitate. Spre deosebire de această persoană pe care nu o voi numi, Majima a fost tot timpul o persoană de încredere pentru jucător. Este adevărat că în primul joc te puteai baza că fix când îți era lumea mai dragă o să apară câinele nebun al lui Shimano de undeva să îi facă borsetă-n gât lui Kiryu, dar această „dragoste” frățească era pentru a-l ajuta pe protagonistul primelor 6 titluri să își recapete puterea și reflexele pe care le-a pierdut în cei 10 ani petrecuți la răcorică (pentru un omor pe care nu l-a comis).

Dar să revenim! Dorința noastră arzătoare de a avea un joc cu Majima-san a fost parțial îndeplinită în 2017 când a fost lansat prequel-ul la franciză, Yakuza 0. În acest titlu am avut oportunitatea să îi trăim povestea și să înțelegem cum un simplu lacheu din Alianța Omi a putut să devină unul din cei mai temuți gangsteri din Japonia. Jocul este o geneză a protagonistului din primele 6 jocuri cât și ale aniki-ului său. Ce este cu adevărat impresionant este faptul că în Yakuza 0 vedem un gangster ordinar, ce nu are apucături demne de cămașa de forță. Însă, pe parcursul evenimentelor acesta învață să își trăiască viața după propriile sale reguli și să accepte doar ordinele superiorilor pe care îi respectă.

Seria, ce se pretinde a fi serioasă în esență, a reușit întotdeauna să combine acțiunea de proporții epice cu momente de introspectivă serioase. Nu cred că am mai întâlnit un joc unde să pot efectua un suplex asupra unui tigru, ca mai apoi să discut cu fratele de „sânge” despre cum lumea în care am crescut a dispărut odată cu trecerea anilor. Mai mult, jucând franciza în ordinea cronologică a evenimentelor, vom vedea cum societatea se schimbă. Majoritatea jocurilor au loc în același cartier (Kamurocho în joc – o reprezentare ușor dramatică a vestitului cartier Kabukicho din Tokyo), iar fiecare titlu ne arată cum acesta a trecut prin procesul de gentrificare. Dacă în anii `80 vedeam păcănelele japoneze la fiecare colț de stradă împreună cu faimoasele cluburi de cabaret, în anii 2010 acestea au cam dispărut din faimosul cartier iar cafenelele și cluburile de hostese (și hosts) le-au înlocuit.

Poate vă întrebați cum a ajuns seria de la povești cu și despre interlopi ai Japoniei la aventuri grandioase peste 7 mări și țări, la bordul uneia din cele mai temute nave de pirați? Ei bine … n-am un răspuns. Doar vă rog sa faceți la fel ca mine și să acceptați că aceasta este situația în care ne aflăm.  Înainte să începem, vă anunț că Like a Dragon: Pirate Yakuza în Hawaii este un spin-off, iar din acest motiv nu trebuie să jucați toate cele 13 titluri de dinaintea acestei aventuri. Așa cum v-am obișnuit, începem cu povestea.

Ești un pirat, Majima!

Povestea începe cu frumosul nostru protagonist care ne întâmpină cu un zâmbet de pe jilțul său și ne invită să ascultăm ce a făcut el în ultimele 6 luni (practic ne explică ce s-a întâmplat în timpul și imediat după evenimentele din Like a Dragon 8: Infinite Wealth). Acesta povestește cum s-a trezit naufragiat pe plaja unei insule cu un caz sever de amnezie retrogradă. Odată ce trecem peste aspectul fizic a protagonistului (care arată la 60 de ani mai bine ca majoritatea atleților la vârful carierei), aflăm cum o promisiune făcută unui băiețel îl împinge pe Majima-san în aventura sa epică, unde ajunge să fie căpitanul propriei sale fregate din secolul XVIII și să caute o comoară legendară.

Spre deosebire de sumedenia de roluri pe care a avut-o protagonistul de-a lungul seriei, aici ajunge în sfârșit în rolul unei figuri paterne. Micuțul Noah (băiețelul care l-a găsit pe Majima-san pe plaja insulei Rich) devine punctul central al poveștii, el fiind cel care îl îndeamnă pe bătrânul Yakuza să plece în căutarea diferitelor comori în speranța că acesta își va recăpăta memoriile pierdute.

Pe parcursul celor 20 de ore de poveste (sau 40-60 în funcție de cât de mult doriți să completați toate activitățile secundare din joc) veți avea parte de tot felul de aventuri, care mai de care nebunești și de misiuni secundare ce vă vor lăsa cu gura căscată. Partea bună este că fiecare obiectiv care nu este legat de povestea principală își are rostul dincolo de a fi un mod de a câștiga experiență. La finalul fiecărei misiuni secundare vom obține un membru nou al echipajului, iar printre acești veritabili Pirați din Caraibe se află androizi, fermieri octogenari, bucătari de 5 stele sau chiar staruri rock. Și credeți-mă pe cuvânt, o să aveți nevoie de ajutorul fiecărui personaj pentru a face față inamicilor din joc, inclusiv de cel a lui Nickelle Kidman (da, ați citit bine, nu au reușit să obțină drepturile de la vestita actriță din Moulin Rouge! (2001), Eyes Wide Shut (1999) și Batman Forever (1995), așa că au apelat la verișoara sa mai puțin cunoscută).

Pumnii mei minte nu are

Spre deosebire de ultimele două jocuri din seria principală, Like a Dragon: Pirate Yakuza in Hawaii. are același sistem de luptă ca în titlurile clasice. Acesta este unul de tip brawler, unde bătăliile au loc în timp real (în loc de ture cum este în Like a Dragon și Infinite Wealth) iar timpul de reacție este esențial pentru garantarea victoriei. Protagonistul nostru are două stiluri de luptă, anume Mad Dog (stilul său clasic în care folosește un tanto pentru a-și eviscera dușmanii) și Sea Dog (un mod nou de luptă în care Majima acceptă rolul său de pirat și folosește spade, pistol cu cremene și un cârlig pentru a le reaminti inamicilor de temutul Barbă Neagră). Acestea pot fi schimbate oricând prin apăsarea unui buton, iar crearea unor combo-uri complexe ce îmbină cele două stiluri va fi cheia victoriei. Desigur, revine vestitul Heat Action (acțiuni speciale ce necesită folosirea unei resurse numită heat), însă acestea au un timp de activare mai scurt ca în titlurile precedente, iar animațiile sunt un pic prea exagerate. Pentru a vă da un exemplu, Majima se folosește de un jet pack cu apă pentru a se arunca precum o minge de bowling în oponenți. Și că tot am adus vorba de ei, majoritatea inamicilor sunt oameni simpli de pe străzile din Honolulu și Madlantis. Aceștia sunt probabil și săraci cu duhul, deoarece au impresia că este o idee bună să te iei la bătaie cu un tip tatuat pe tot spatele și cu un petic de ochi, care-și ține cuțitu` la vedere de parcă ar fi în Craiova sau Brăila.

Dar nu vă faceți griji, deoarece al nostru Sandokan va avea și dușmani pe măsură cu care să regleze conturi. Dacă în oraș ne batem cu tot felul de antisociali, în Madlantis și pe ocean ne vom lupta cu veritabili pirați. Desigur, acești inamici scoși din secolul XVIII pot fi întâlniți și pe diferitele insule din Pacific, apărându-și comorile. Însă comorile nu sunt apărate doar de veritabile armade, ci și de animale sălbatice precum urși (care vor ajunge biftec tartar după ce-l înfruntă pe protagonist). Desigur, căpitanul nu trebuie să înfrunte aceste hoarde singur, beneficiind de ajutorul echipajului său, cu care va asedia fiecare insulă. Astfel, luptele ajung să fie un haos total, unde întregul ecran este împânzit de personaje care au ceva de împărțit.

Bătăliile nu au loc numai pe uscat. O bună parte din aceasta vor avea loc pe mare, unde ne vom folosi de corabia noastră pentru a deveni REGELE PIRAȚILOR (stai că am greșit franciza)! Dacă v-ați așteptat ca nava să se controleze la fel ca Jackdaw-ul din Assassin`s Creed: Black Flag, îmi pare rău să vă spun că nu e chiar așa. Tot sistemul din jurul corabiei este simplificat, fie că discutăm lupte maritime sau traversarea oceanului. Nu trebuie să luăm în calcul vântul și puterea acestuia deoarece nava beneficiază de un sistem de propulsie ce l-ar face pe Dominic Toretto să intre în pământ de rușine când discută despre mașina sa. De asemenea, nu cred că am mai jucat un joc unde să pot face drifturi pe valuri cu o corabie de câteva tone.

Bătăliile navale sunt destul de simple. Perla noastră Neagră este echipată cu tunuri pe babord și tribord și mitraliere de asalt în față. Corabia poate fi personalizată în diferite moduri, de la arme care se încarcă mai rapid, la tunuri laser sau lucruri mai nebunești. Putem începe o luptă printr-un asediu cu mitralierele din fața navei, după care ne apropiem să tragem cu tunurile laser din tribord. La final ajungem să facem drifturi printre valuri pentru a ne repoziționa să executăm un coup de grâce cu armele din babord. În cazul în care vreun membru al echipajului a fost doborât, putem să plasăm fumigene strategice care să ne ascundă vasul pentru a pune în aplicare tehnicile de prim ajutor. Iar dacă situația este prea sumbră, ne putem urca la catarg și să tragem cu lansatorul de rachete din dotare asupra inamicilor. Cam așa decurge o luptă normală, iar dacă tot ceea ce am descris sună un pic cam „arcady” e din cauză că așa și este.

Un El-Dorado digital

Și dacă tot am menționat arcade-ul, hai să discutăm despre sala de jocuri. Fanii francizei știu deja că seria Yakuza este un veritabil muzeu SEGA, deoarece diferitele locații din Kamurocho (și acum și Honolulu) sunt împânzite cu aparate arcade și console din istoria acestui gigant al industriei de gaming. Problema cu care ne confruntăm în ziua de azi, aceea de documentare și conservarea jocurilor video, este oarecum rezolvată în franciza Like a Dragon!. Acest lucru se datorează emulării pe care ne-o oferă dezvoltatorii. Vă era dor de  Poseidon Wars 3-D sau de The Ocean Hunter? Ați da orice să mai experimentați odată senzațiile tari din Virtua Fighter 3? Ei bine, Pirate Yakuza in Hawaii vă oferă aceste toate aceste oportunități de a vă retrăi copilăria!

Desigur, pe lângă aceste emulatoare și comori mai puțin cunoscute din portofoliul de proprietate intelectuală a celor de la SEGA avem și activitățile clasice ale criminalilor periculoși, precum:

• Karaoke (unde avem posibilitatea să cântăm 24-hour Cinderella cu Majima);
• Biliard;
• Darts;
• Jocuri de noroc (blackjack, ruletă, poker, etc);
• Karting;
• Mahjong

Cele menționate mai sus sunt doar câteva activități din selecția pregătită de către cei de la Ryu Ga Gatoku Studio. Motivul de ce fiecare joc din franciză durează foarte mult (undeva la un 60 de ore cel puțin) este din cauza multitudinii de mini-games. Eu unul m-am dat bătut în încercarea mea futilă de a desluși misterele arcane ale unor activități opționale încă din Yakuza 0, iar din Yakuza 2 Kiwami nici nu am mai interacționat cu orice înseamnă hanafuda, mahjong, etc.

Baka Mitai!

Am menționat mai devreme Karaoke și vreau să discutăm despre aspectul muzical al jocului. Odată ce terminăm tutorialul (care este întregul prim capitol/nivel) o să avem parte de un moment de musical în care căpitanul împreună cu Noah și cu restul echipajului ne vor cânta despre aventurile în care se pornesc. Coloana sonoră este în mod normal uriași, iar protagonistul o poate mări prin achiziționarea diferitelor CD-uri de la magazine din Honolulu și Madlantis. Acestea vor adăuga piese din titlurile precedente, ce  pot fi ascultate oricând în timp ce explorăm lumea prin apăsarea unui buton. Interfața muzicii mi-a amintit de perioada când îmi făceam playlist-uri în winamp și bs.player. Desigur nu m-am putut controla și ascultam în mod religios Queen of Passion în timp ce îmi trimiteam dușmanii la fundul oceanului.

Pe lângă muzica ce m-a dat pe spate, am fost impresionat și de către jocul actoricesc. Vocea protagonistului este de neconfundat în japoneză, fiind adus la viață de către renumitul Hidenari Ugaki. Mi-a fost greu să îmi imaginez că ar fi reușit vreun actor să cuprindă tot ceea ce înseamnă Goro Majima într-o eventuală dublarea în engleză a vreunui joc din serie.  Însă în 2020 am avut surpriza plăcută să descopăr că Matthew Mercer poate face cinste acestui rol. Desigur, Câinele nebun al lui Shimano a mai fost dublat în engleză anterior acestui moment, anume în 2017 de către nimeni altul decât Mark Hamill (Luke Skywalker din franciza Star Wars și vocea lui Joker din Batman: The Animated series și trilogia Arkham). Cu privire la restul actorilor ce dublează în engleză, aceștia fac o treabă bună dar recomandarea mea este să experimentați jocul în japoneză cu subtitrările activate. Această recomandare vine datorită faptului că o bună parte din personaje sunt modelate după actorii ce îi interpretează (ca de exemplu bucătarul navei, Masaru Fujita care este interpretat de către faimosul comedian japonez Ryuji Akiyama). Din acest motiv, cred că este un pic ciudat să auzim altă voce decât cea a actorului original. E ca și cum ne-am uita la un serial unde personajul lui Florin Piersic Jr. ar fi dublat de Channing Tatum. Interesant? Da. Ciudat? Cu siguranță.

Nava lui Tezeu

S-au schimbat multe în franciza Yakuza de-a lungul anilor, însă esența acesteia a rămas neschimbată. Precum vestita nava a celui ce a înfrânt Minotaurul, seria a avut tot felul de modificări de-a lungul anilor, unele mai bune, altele mai puțin, dar dorința unor personaje de a-și lua constant bătaie de cei mai periculoși foști infractori a rămas aceiași.

Cu ce rămânem din această aventură a lui Majima? Cu foarte multe amintiri trăznite, un sistem de luptă bine pus la punct (deși este foarte „arcady”), lupte navale distractive, o colană sonoră pe care putem să o ascultăm în drum spre serviciu și foarte multe ore pierdute în diferitele activități secundare din Honolulu și Madlantis. Dacă sunteți în căutarea unui joc care să vă țină ocupați vreo 30 de zile, atunci nu aveți cum s-o dați în bară cu Like a Dragon: Pirate Yakuza in Hawaii.

Mulțumim CD Media S.E. pentru codul de recenzie!

Jucat pe: PlayStation 5
Lansare: 21 Februarie 2025
Developer: Ryu Ga Gotoku
Publisher: SEGA