Lootbound – Review

RNGeezus

Nu cred că este o surpriză că am o oarecare înclinație către așa-numitele „dad-games”. Aceste jocuri nu necesită multă gândire, însă au un loop care să te țină lipit de ecran atunci când ai foarte puțin timp la dispoziție sau ești prea obosit pentru a da drumul la JRPG-ul sau soulslike-ul preferat. Titluri precum Slay the Spire, Dredge, PowerWash Simulator sau chiar Vampire Survivors sunt populare în rândul jucătorilor cu responsabilități, deoarece nu necesită același nivel de dedicare și de ore precum Final Fantasy VII: Rebirth sau Elden Ring.

Așa se face că printre jocurile recente care au ajuns pe mâna mea se numără și Lootbound, cel mai nou joc al dezvoltatorului ArtDock Games, un studio micuț din Republica Moldova care și-a pus în gând să devină un adevărat powerhouse al industriei. Deși au avut titluri mai casual în trecut, precum SOS OPS! și Penguin Helper, studioul pare pus pe lucruri serioase acum, odată cu cea mai nouă lansare a lor: Lootbound.

Nu surprinde pe nimeni să afle faptul că multe jocuri împrumută diferite elemente de la titanii industriei. Fie că vorbim despre stilul vizual din Children of Morta, sistemul de progresie din Slay the Spire, inventarul din Diablo sau chiar RNG-ul lui Borderlands 2, orice titlu actual împrumută câte un pic din lansările altor studiouri. Însă e rar să întâlnești un joc care să reușească să îmbine toate elementele împrumutate într-un mod coerent și interesant, iar Lootbound fix asta face! Dacă v-am făcut curioși, haideți să începem cu povestea!

Întunericul temnițelor

În mod normal, aici aș face un scurt rezumat al firului narativ, însă de data aceasta nu este cazul, deoarece nu pot discuta despre așa ceva în Lootbound. Există un scop pe care jucătorul îl are, acela de a parcurge cele trei zone și de a înfrunta boss-ul de la finalul călătoriei, însă nu cunoaștem motivele pentru care am pornit în această misiune „legendară”. Pentru răzbunare? Pentru o viață mai bună? Pentru binele omenirii? Acestea sunt întrebări fără răspuns, deoarece jucătorul este aruncat direct în lumea din Lootbound, fără o explicație. Pe parcursul celor 12 ore petrecute în acest univers, am avut câteva interacțiuni ce ar putea fi considerate ca făcând parte dintr-un fir narativ, însă nu pare a fi cel principal, deoarece acestea au loc în jurul unui foc și sunt între membrii echipei noastre. Aceste interacțiuni nu se leagă direct de metanarațiune, deoarece relevă mai multe despre personajele din discuție decât despre lumea interesantă din Lootbound. Ca atare, jocul suferă la acest capitol, care este unul dintre cele mai slabe puncte ale sale.

Spre deosebire de alte roguelite-uri, care pun accent pe povestea lor întunecată, precum Hades, Curse of the Dead Gods, Dead Cells sau chiar Slay the Spire, titlul de la ArtDock pune accentul pe gameplay-ul său inovativ. Cum am spus și în rândurile de mai sus, dezvoltatorul a reușit să ia mai multe elemente arhicunoscute și să le îmbine într-un mod coerent și interesant. Luptele sunt turn-based, iar progresia și inamicii sunt clar generați în mod aleatoriu, însă absolut totul depinde de sistemul de RNG. Ca atare, am avut run-uri excelente, aproape perfect, precum și dezastruoase, iar toate depind de acel nenorocit generator de numere aleatorii.

Orice run începe cu alegerea personajului, după care pornim în aventură, ca mai apoi să ni se alăture până la trei personaje secundare. Acestea sunt controlate de calculator și reprezintă, împreună cu jucătorul, un party tipic de D&D, cu un tank, un spellcaster, un DPS și un healer. În Lootbound, aceste roluri sunt îndeplinite de paladin, vrăjitoare, războinic și bard. Deși începem toată aventura cu războinicul, completarea cu succes a unui run va debloca unul dintre ceilalți trei adjuvanți drept personaj cu care pornim la drum. Personajele care se alătură jucătorului nu pot fi controlate și vor ataca în mod automat inamicul cel mai rănit.

Imaginați-vă următoarea situație: sunteți aproape de finalul unui run, build-ul vostru este perfect și dispuneți de destulă mana pentru lupta curentă cu un mob. Conform ordinii turelor, sunteți primii care atacă, urmați de restul coechipierilor controlați de A.I. Inamicul este un creep oarecare, cu care ați șters pe jos de atâtea ori până în punctul acesta. Apăsați pe abilitatea ce ar trebui să nimicească inamicul și rămâneți șocați când aceasta ratează. După care vă fuge lumea de sub picioare când restul echipei ratează și ea. Niciunul dintre atacurile voastre nu-și găsește ținta, iar creepul vă supune morții prin o mie de tăieturi, distrugându-vă atât HP-ul, run-ul și sănătatea mintală. Cam acesta este riscul la care vă expuneți cu sistemul de RNG implementat în Lootbound, care pare să nu fie balansat.

Nu vreau să mă înțelegeți greșit, situația descrisă mai sus este una extremă, însă este una pe care am pățit-o atât eu, cât și alte persoane care au avut acces la joc înainte de lansare. Iar RNG-ul este intrinsec, fiind legat de absolut toate aspectele titlului: de la generarea hărții la alegerea dușmanilor ce urmează a fi înfruntați, precum și la determinarea echipamentelor ce vor fi lăsate drept recompense de către inamicii răpuși. Da, este frustrant să ai un șir întreg de atacuri ratate din cauza RNG-ului, însă veți întâlni și reversul medaliei, când norocul vă va surâde non-stop. Singurul element unde RNG-ul nu a fost prezent a fost la finalul zonei, unde eram întrebați în mod direct ce fel de modifiers dorim să aibă boss-ul de la finalul jocului. Drept urmare, jucătorul are de ales între diferite opțiuni, în jurul cărora să-și croiască build-ul pentru a-l răpune.

Marea surpriză din Lootbound este că luptele și sistemul din jurul acestora nu sunt atracția principală a jocului. Da, ele sunt necesare pentru progresie, însă nu sunt ceea ce vă va ține cu ochii lipiți de ecrane. Nu, ceea ce vă va țintui de monitoare este administrarea inventarului într-un mod cât mai eficient, iar din acest motiv pot spune, fără nicio îndoială, că Lootbound este un „dad-game”.

Tetris cu săbii

Atracția principală a jocului este sistemul de inventar. Acesta seamănă în mod izbitor cu cel din Diablo II, fiind un sistem de tip grid, însă, spre deosebire de cel al legendarul joc, aici putem roti obiectele pentru a le găsi poziția perfectă. Da, ar putea fi asemănat cu sistemul din Resident Evil 4, însă Lootbound vine cu o idee inovatoare: poziționarea obiectelor!

Run-urile depind în parte de echipamentul obținut, iar unele obiecte au anumite pasive care se vor activa numai atunci când au anumite obiecte în jurul lor. De exemplu, o armură poate să-și activeze o pasivă ce crește considerabil life-steal-ul (aici denumit vampirism) dacă este înconjurată de coifuri, iar un pumnal poate să îmbunătățească atributul de tăiere dacă este plasat între două săbii. Ceea ce începe ca o poziționare aleatorie a obiectelor din inventarul jucătorului se transformă, încet-încet, într-o muncă minuțioasă, prin care jucătorii dedicați încearcă să obțină cât mai multe beneficii din organizarea „perfectă” a bagajului.

Cum era de așteptat, echipamentul obținut într-un run se transformă într-o resursă la final, ce poate fi folosită în „bază” pentru îmbunătățirea personajului cu care plecăm în aventură. Deși este sistemul standard, folosit de toate roguelite-urile, modelul nu funcționează în mod eficient în cazul mai multor personaje, deoarece adevărata experiență a progresiei este parcursă numai cu primul personaj, cei subsecvenți beneficiind din start de un început mult mai bun, datorat upgrade-urilor care pot fi cumpărate cu cristalele strânse din run-urile primului personaj.

Așa cum am menționat în rândurile de mai sus, RNG-ul este baza, iar majoritatea atributelor de pe echipamente depind în mod direct de RNGeezus. Iar acest sistem își bagă nasul în absolut tot, deoarece pentru îmbunătățirea echipamentului sau obținerea unor abilități noi avem de-a face tot cu acesta, însă sub forma unui „joc”. Pentru cei care ați crescut la bloc prin anii 1990-2000, precum și pentru fanii Dungeons & Dragons (sau Pathfinder, dacă nu sunteți în tabăra Wizards of the Coast), acest joc va fi unul destul de familiar, deoarece implică aruncarea unui zar. Obținerea unor abilități „fatale”, precum și îmbunătățirile optime ale echipamentului necesită roll-uri cât mai mari, iar în caz că Fortuna nu vă zâmbește, aveți opțiunea de a încerca din nou, în funcție de tipul de zar folosit. Cele de bază vă permit să aruncați zarul din nou de câteva ori pe run, pe când altele vin cu modificări asemănătoare celor din Baldur’s Gate III.

Colac peste pupăză, Lootbound nu este un joc rău, deoarece reușește să îmbine elementele împrumutate într-un mod coerent și interesant, însă nu reușește să se ridice la același nivel de calitate ca titlurile din care s-a inspirat. Folosirea RNG-ului într-un mod obositor și imprevizibil sustrage din experiență, însă acest lucru este oarecum acoperit de sistemul interesant de loot management. Însă, având în vedere prețul accesibil cu care va fi lansat pe 14 august, nu pot să nu-l recomand atât fanilor de dad games, cât și celor curioși de genul roguelite.

Mulțumim ArtDock și Dreland Enterprises pentru codul de recenzie și pentru oportunitatea de a juca Lootbound înainte de lansare.

▶ Pornește video (YouTube)Deschide pe YouTube

Disponibil pe: Xbox Series X/S, PC
Jucat pe: PC (Steam) 
Lansare: 14 august 2026
Developer: ArtDock
Publisher: Dreland Enterprises

Lootbound combină luptele turn-based și mecanicile roguelite cu un sistem de inventar inspirat din clasicele jocuri RPG, transformând organizarea echipamentului într-o adevărată partidă de Tetris. Deși RNG-ul poate deveni frustrant și povestea este aproape inexistentă, sistemul de loot management și progresia fac din creația ArtDock Games un „dad game” ideal pentru gamerii cu responsabilități.

✅ Sistemul de inventar;
✅ Design-ul personajelor și a lumii;

❌ RNG-ul;
❌ Lipsa firului narativ.