Mafia: The Old Country – Review

Ma cosa stai facendo? Ia un limoncello și hai că ai de joacă!

Nu am mai scris cu atâta aplomb și entuziasm despre un joc, cred că de la lansarea Syberia: The World Before. Poate că sunt eu un story fanboy, însă coincidența face că ambele jocuri au titluri ce fac referire la trecutul seriilor aferente, sau al conceptului aflat la baza lor, mă rog, you get the point. Fără să vă plictisesc foarte mult, Mafia: The Old Country este un joc dedicat mai degrabă iubitorilor de filme, de istorisiri și chiar de dramă. Da, povestea este strong în acest titlu, iar asta înseamnă că unora le va surâde acest nou joc din seria Mafia, iar altora nu. Deci, vorbim de o revenire la origini a seriei, atât din punct de vedere al poveștii, cât și ca perspectivă de joc.

Ne găsim în Sicilia anilor 1900, la începuturile modeste ale Italiei unificate precum și a mafiei. Protagonistul jocului, Enzo Favara, jucat în mod impecabil de către Riccardo Frascari, este un băiat chinuit de soartă (un carusu în siciliană), care muncește prin minele de sulf ale insulei. Tratat mai degrabă ca un sclav al antichității, băiatul își ia inima în dinți și profită de unele situații pentru a-și lua lumea în cap. De aici și până la transformarea sa în stâlpul casei familiei Torrisi, stau doar zece spre treisprezece ore de gameplay. Cam puțin, zic unii, suficient strigă alții.

Așadar, fără a mai amâna prea mult analiza amănunțită a jocului verii 2025, haideți să vedem care este elementul ce contribuie la succesul adevărat al acestui titlu. Să fie povestea, să fie locația, sau pur și simplu grafica demențială? Răspunsurile oferite de acest articol nu vor face decât să expună opina mea subiectivă, însă dacă vă regăsiți în cele câteva rânduri de mai jos, vă sugerez cu mare căldură să vedeți cum stă treaba în Sicilia celor de la 2K Games și Hangar 13.

Despre poveste vă zic doar în ansamblu

Dacă poate sperați că în acest capitol urma să aveți un rezumat al acțiunii din joc, țeapă! Ceea ce îmi doresc să transmit cu privire la povestea jocului Mafia: The Old Country este că vorbim de un titlu care are la bază în mare parte un storytelling calitativ, practic acest element reprezentând rotița principală din întreg angrenajul produsului.

Nu o spun cu inimă ușoară, însă nu mai știu care a fost ultimul produs media care să îmi fi lăsat impresia că m-am teleportat într-o cu totul altă lume. Poate e și faptul că trăind în sudul Italiei vreo trei ani din viața mea, tot ceea ce ține de această țară trezește în mine un sentiment la fel de plăcut precum o adiere de vânt pe coasta amalfitană. De reținut este faptul că reprezentarea insulei siciliene nu este una identică din punct de vedere geografic. Adică orașele San Celeste, Porto Almaro, Collezolfo etc. din joc sunt inspirate din locațiile reale ale zonei, adică orașe precum Palermo sau Catania.

Dar cum ar zice italianul, non va tutto bene. De ce nu merge totul bine? Well, pentru că, cel puțin din perspectiva mea, jocul are un început destul de lent. Este adevărat că așa e și viața, însă la primele trei sau patru capitole m-am găsit ușor plictisit de situațiile comune. Adu-mi aia, du-te fă aia și tot așa. Mai încolo, acțiunea se ridică destul de abrupt la un alt nivel. Nu vorbim aici, totuși, de un deal-breaker ci mai curând de o critică adresată unui joc în secolul XXI, secolul vitezei, cică, în care din nefericire nu prea mai cunoaștem ce e aia răbdarea. Oricum, parcă și povestea intră uneori în detalii mult prea nișate.

Lăsând în urmă acest mic deranj, personajele sunt bine dezvoltate, iar povestea se leagă de celelalte titluri din serie. Da, o să revedem mai multe fețe cunoscute. Treaba asta pe care o vedem adesea la francize, mie îmi place la nebunie. E ca și când dezvoltatorul jocului îți dă un mic extemporal și te întreabă dacă știi cine e mustăciosul sau ce a făcut doamna aia drăguță din titlurile anterioare, ori îți oferă răspunsuri la anumite aspecte ce fuseseră anterior lăsate în coadă de pește.

Ciao Bella Sicilia!

Cu riscul de a mă repeta, Mafia: The Old Country, după cum sugerează însuși numele, are loc în țara de origine a mafiei, deci Italia și mai precis, în sudul peninsulei unde se mai găsesc și azi aceste grupări, fie că e vorba de Camorra în Campania, ‘Ndrangheta în Calabria sau Mafia Siciliană în Palermo sau Catania.

Jocul face un salt la nivel de motorizare grafică și trece la Unreal Engine 5. Acum, dacă ați văzut câteva demonstrații ale acestui produs, nu are rost să vă spun că Mafia: The Old Country arată splendid, fie că este vorba de câteva lămâi aruncate în niște lăzi pe la vreo fabrică sau că vorbim de automobilele și caii din joc, oamenii sau vulcanul pe care îl poți observa în văzduh.

Nu contează pe unde îți croiești drum în acest joc. Fiecare colț cântă parcă în siciliană ceva serenadă tipică zonei. Cred cu tărie că dezvoltatorii de la Hangar 13 au reușit să imortalizeze spirtul mediteraneean al insulei. Pachetul vizual este completat de o coloană sonoră memorabilă și de actori ce reușesc să identifice și să propage acea virtù italiana la care însuși Niccolò di Bernardo dei Machiavelli, la ceva secole distanță de 1900 al nostru, făcea referire.

Vroom-vroom și pow-pow

Despre arme și vehicule pot spune că nu sunt ceva uimitor. Aici m-aș hazarda să afirm că în special armele vor lăsa impresia unor obiecte simpliste, rigide, deloc ajustabile, dar totuși conforme din punct de vedere al istoriei. Ceva, ceva interesant este povestea cu tradiția diferitelor cuțite din Sicilia, utilizate de mafia de acolo, însă totul rămâne la nivel declarativ, istoric. Cuțitele respective la final se comportă aproximativ la fel.

La capitolul transport discutăm de o situație aproximativ similară, doar că în ceea ce privește mașinile, eu unul, am fost plăcut surprins de nivelul de detaliu.

Automobilul trebuie pornit folosind o manivelă, conform vremurilor, iar apoi vitezele maxime, virajele și tot ceea ce ține de mecanica unor tehnologii automobilistice tocmai apărute în acei ani, par bine sincronizate din punct de vedere istoric. I would know, că doar am făcut Facultatea de Istorie la UB. :)))

Celelalte modalități de transport, aici vorbim de cal și de căruță, nu vin cu vreo inovație. Problema este că la final vei călări mai mult și conduce mai puțin. Again, din punct de vedere istoric, nimic de reproșat. Din această perspectivă, jocul aduce mai curând cu un fel de RDR italian, un Rosso Morto Redenzione, dacă doriți. Nu este ceva neapărat rău, doar că nu aș putea spune că surprinde prin vreun fel de inovație. Citând din minți mai luminate: „It is what it is.”.

Buongiorno, Enzo! Come stai?

De departe cel mai influent personaj din tot jocul este, desigur, protagonistul. Enzo Favara e un tânăr, cum ziceam mai sus, lipsit de noroc în viață. Lucrază mai mult sau mai puțin ca un sclav într-o mină de sulf având datorii moștenite de achitat, însă tenacitatea de care dă dovadă îl propulsează într-o nouă poziție în cadrul familie Torrisi. De aici, omul nostru urcă și tot urcă.

Este un personaj credibil, adesea măcinat de propriile sale neputințe. Este produsul unei vieți grele, fără puful și protecția de care se bucură odraslele lu’ nea Torrisi, il grande don. Pe parcursul poveștii devine tot mai clar faptul că Enzo este un om care-și dorește să ajungă pe cele mai înalte culmi conform potențialului său și ce să vezi, prin muncă, doar că nu tocmai curată. Nu seamănă nici cu Vito Scaletta, un tip iresponsabil și doritor doar de aventură, nici cu Tommy Angelo ajuns accidental în postura de mafiot. Cu Lincoln Clay nici nu cade să mai fac vreo comparație, cred.

Enzo nu este chiar un italiano vero. Este un individ cu o mentalitate profund germanică. Este loial și deloc visător, sau dacă este, nu își permite prea des acest lucru. Mai presus de toate, el rămâne loial și dedicat muncii sale, ba chiar slab interesat de aventuri trecătoare cu diferite partenere ce îi mai apar în cale. Este pe scurt, credibil și deloc credibil în același timp. Dacă am exclude jobul său, cred că am putea cu ușurință să îl încadrăm într-o tipologie de politician versatil, cumva foarte actual.

Ca să nu lungim iar vorba, Enzo Favara a fost personajul meu favorit pe întreg parcursul jocului. Da, există multe alte tipologii de personaje, unele pe care le cunoașteți pentru că le-ați mai văzut și în alte jocuri din serie, wink, wink, altele noi. Indiferent de situație, Enzo, din punctul meu de vedere, este un pesonaj atipic în ceea ce privește încadrarea sa ca protagonist, iar surpriza de la finalul jocului cu siguranță nu o veți anticipa nici în ruptul capului.

Am ajuns la o parte molto tecnica

Mafia: The Old Country este deja disponibil din 8 august 2025 pe PlayStation 5, Xbox Series X|S și PC prin Steam, cu suport suplimentar pentru streaming în cloud prin GeForce NOW. Jocul nu a fost lansat pentru consolele generației anterioare (PS4, Xbox One), pentru Nintendo Switch și nici nu este inclus la lansare în abonamente precum Game Pass sau PlayStation Plus.

Pe PC, cerințele minime permit rularea jocului la 1080p pe setări medii: procesor AMD Ryzen 7 2700X sau Intel Core i7-9700K, 16 GB RAM, placă video AMD RX 5700 XT ori NVIDIA RTX 2070 cu 8 GB VRAM, Windows 10/11 pe 64 de biți și un SSD cu cel puțin 55 GB spațiu liber. Configurația recomandată pentru o experiență fluidă la 1440p pe setări înalte include un procesor AMD Ryzen 7 5800X sau Intel Core i7-12700K, 32 GB RAM și o placă video AMD RX 6950 XT sau NVIDIA RTX 3080 Ti cu 12 GB VRAM. Jocul este compatibil cu tehnologii moderne de upscaling precum Unreal TSR, AMD FSR 4, NVIDIA DLSS 4 și Intel XeSS 2, și oferă opțiuni precum generare de cadre, HDR, suport ultrawide și sincronizare variabilă (G-Sync/FreeSync).

Cei care vor să joace la calitate maximă, cu „Epic Preset”, vor avea nevoie de un procesor AMD Ryzen 7 9700X sau Intel Core i7-14700K, 32 GB RAM și o placă video de ultimă generație, precum AMD RX 9070 sau NVIDIA RTX 4070 Ti cu 12 GB VRAM. În această configurație, jocul poate rula la rezoluție 2880×1620 cu upscaling de calitate, păstrând detaliile vizuale la nivelul cel mai înalt.

Pe console, Mafia: The Old Country include moduri de afișare axate pe calitate sau performanță, cu suport pentru 60 FPS, 120 Hz și rată de reîmprospătare variabilă. Versiunea pentru PS5 Pro beneficiază de optimizări suplimentare, iar pe Xbox Series S performanțele sunt ajustate în funcție de hardware.

Hey mambo, mambo Italiano…

Am ajuns și la finalul acestei recenzii pe care o voi închide prin a vă spune că am văzut la câteva companii aeriene reduceri substanțiale pentr biletele cu destinația Catania sau Palermo. Dar dacă doriți să treceți prin întreg spectrul de sentimente din confortul propriei case și vreți ca acest lucru să se datoreze unui joc video, vă recommend cu căldură Mafia: The Old Country. Dacă vă plac Italia, italienii, Marea Mediterană sau pur și simplu visați la acel dolce far niente adus de vară, răspunsul este același, Mafia: The Old Country.

Mare atenție la ce așteptări aveți. Acest joc sub nicio formă nu are de-a face cu seria Grand Theft Auto, asta dacă nu cumva GTA VI devine vreo poveste lacrimogenă de iubire, speranță și decese neașteptate. Așa cum Rockstar Games a reușit să creeze propriul tip de joc, cred că putem spune fără dubiu că și 2K Games, aflat sub umbrela aceleiași firme mamă, Take Two Interactive, a reușit să patenteze jocurile de action/adventure cu vibe de filme ale anilor ’50 într-un model de sine stătător.

Dacă după iterația anterioară a jocului, Mafia III, părea că seria pierde din avânt, după lansarea remaster-ului Mafia și al titlului actual, cred că putem răsufla ușurați. Băieții de la 2K și Hangar 13 are back in business. Dar destul cu laudele și ovațiile, just… go, go, go, you mixed up Siciliano!

Mulțumim CD Media S.E. pentru codul de recenzie!

Găsiți varianta fizică pe JocuriNoi.ro.

▶ Pornește video (YouTube)Deschide pe YouTube

Jucat pe: PlayStation 5
Lansare: 8 August 2025
Developer: Hangar 13
Publisher: 2K Games, CD Media S.E.

✅ Atmosferă siciliană autentică și captivantă ;
✅ Poveste cinematografică cu momente memorabile;
✅ Detalii vizuale impresionante, sprijinite de Unreal Engine 5;
❌ Gameplay convențional, cu mecanici shooter și stealth clasice;
❌ Lume statică, lipsită de activități secundare și slow story start.