Morbid Metal – Preview

Spaima lui Johnny Mnemonic: ninjalăi cibernetici înarmați până în dinți

Te trezești într-o anticameră scăldată în lumină palidă și albastră. În centrul ei, un mic terminal te invită să începi un run nou. Iterația cu numărul 7. Închizi ochii. Pornești simularea, iar pe ecran apar artefacte și glitch-uri.

Când îi deschizi din nou, te găsești în fața aceleiași porți torii care te întâmpină la începutul fiecărei iterații. Inspiri aerul de munte japonez, înainte să-ți dai seama că ești un robot într-o simulare, iar că gâfâitul tău e probabil doar o figură de stil din partea cui te-o fi programat.

Ai trei abilități, șase dacă le pui la socoteală pe ale colegului de corp. Mai mult decât suficient ca să te ocupi de fiarele de metal care te așteaptă în zona care urmează. Îți întinzi gâtul, încercând să-l faci să trosnească, dar pentru că ești robot, doar scârțâie.

Ochi roșii te privesc din depărtare. Să înceapă măcelul!

It’s Morbid’ time!

Morbid Metal e cam ce-ar ieși dintr-un lift dacă s-ar fi întâlnit în el cu nouă luni în urmă Devil May Cry, Ghostrunner și Dead Cells. Dezvoltat de o echipă formată în 2022 în Cologne și publicat de Ubi, titlul îmbină lupte rapide cu traversal fluid și un sistem de perk-uri care diferă de la run la run pentru a livra un titlu cu vizibile inspirații, atât estetice cât și mecanice, dar cu câteva trăsături unice și încărcate de potențial.

În Morbid Metal, nu va trebui să alegeți vreo specializare sau clasă, în principiu pentru că le veți avea pe toate în buzunar în fiecare run. Deși în versiunea demo putem schimba doar între două forme (Flux și Ekko), ni se promit de două ori pe atât la lansare.

Partea interesantă constă în faptul că poți schimba între forme oricând, chiar și în timpul unui combo, având astfel acces la mai multe kit-uri în cadrul aceluiași encounter. Iar dacă Flux excelează în atacuri rapide și mobilitate crescută, Ekko are palma mai grea și (aparent) mai lentă. Astfel, poți începe un combo în care folosești Blink Strike-ul lui Flux pentru a te apropia de țintă, te transformi în Ekko pentru un stun și revii la prima formă pentru a folosi proiectilele vreunei alte abilități.

Tempo-ul accelerat încurajează un playstyle agresiv, cu numeroase posibilități de a succeda abilități, anula animații sau reacționa din mers, care încurajează improvizația. Mai mult decât atât, nu ai un buton de pe care să blochezi, iar singurul mod de a evita lovituri și de a livra riposte, dacă ai timing bun – este dodge-ul.

La sfârșitul fiecărei lupte, ai de ales un upgrade pasiv, care variază de la îmbunătățirea anumitor abilități până la drone care fac un damage mic dar constant adversarilor tăi. În versiunea demo a lui Morbid Metal, o iterație durează undeva în jur de zece minute, drept pentru care nu avem prea multe de descoperit despre sinergii sau efecte de snowball ale diverselor build-uri, iar la prima vedere par semnificativ mai conservatoare și simple decât în Risk of Rain 2.

Totuși, condițiile de activare ale unora dintre ele (trebuind, de pildă, să omori un inamic cu o anumită abilitate pentru a primi un beneficiu) îți pot altera stilul de joc și produce rezultate interesante, în momentul în care înlănțuiești metodic rotația de abilități.

Între arenele de luptă, vei găsi cufere cu perk-uri (denumite, în argoul intern al jocului, Routines) sau recipiente din care poți recupera o parte din viață, iar tranziția dintre zone implică un strop de platforming, în care va trebui să faci uz de sprintul, dash-ul și double jump-ul cu ne vom fi obișnuit deja până la finele tutorialului.

Caftul în sine va fi probabil punctul de atracție principal, fiindcă îți permite un balet liber, exploziv și spectaculos, care va fi fără doar și poate amplificat în complexitate odată ce vom vedea niște bossfight-uri și cu alte variabile aruncate în ecuație.

În versiunea demo, avem trei tipuri de inamici: niște androizi simpli, carnea de tun pe care ne putem exersa contraatacurile, roboți mai grei dotați cu un scut și zburători. Pentru cei deja căliți în focurile unui Devil May Cry, Darksiders sau Bayonetta, ferestrele generoase de reacție și ritmul luptelor nu va reprezenta vreun obstacol. Îmi închipui că odată ce vor apărea modificatoare, inamici mai complecși sau mai multe cue-uri la care trebuie să fii atent se va complica treaba, dar strict din punct de vedere al ferestrelor de timp în care poți să te ferești de lovituri, Morbid Metal e destul de prietenos cu nou-veniții genului.

Sushi cyberpunk à la Mikutso Cekurai

Vizual, Morbid Metal se situează la intersecția dintre cyberpunk și cultura niponă, un teren familiar dar mereu interesant de revizitat. Biomul din demo – o serie de insule pierdute în ceață – conturează un setting misterios și interesant, căruia sper ca jocul să îi adauge niște lore și context la lansare.

Pereții și podelele sunt ticsite cu elemente industriale, cabluri și panouri, dar vegetația abundentă sugerează o lume abandonată, îmbrăcată în tablă și apoi lăsată să putrezească în uitare. Trailerele sugerează că se păstrează convenția și în lumile care ne așteaptă la lansare, dar că ne așteaptă mult mai mult conținut, boși care aduc fiecare un infern de gloanțe și raze laser și, bineînțeles, abilități cu care să putem naviga oricare astfel de provocare.

Coloana sonoră trebuia, firește, să îți pună sângele în mișcare, iar un nume deloc străin de industrie își lasă semnătura pe ea: Blue Stahli. De la KickBeat la Cyberpunk 2077, muzica lui Bret Autrey e mai mult decât potrivită între dodge-urile, loviturile și teleportările pe care le punctează.

Mai avem vreo două luni și jumătate până la lansarea Early Access-ului, dar ne putem lămuri de pe acum că Morbid Metal are o fundație cu potențial. Gimmick-ul principal – schimbarea formelor – permite orice permutări în alcătuirea unui combo, iar cei mai creativi și eficienți dintre noi vor găsi numeroase build-uri și iterații în care să creeze spectacol în fiecare encounter.

▶ Pornește video (YouTube)Deschide pe YouTube

Jucat pe: PC
Lansare: 20 August 2025
Developer:  Screen Juice
Publisher: Ubisoft