Pokémon Legends: Z-A – Mega Dimensions DLC – Review

C’est moi, déception !  

A șasea generație de jocuri Pokémon este considerată de mulți fani ca fiind aproape perfectă. Aceasta a introdus un număr impresionant de creaturi noi în Pokédex, a realizat tranziția oficială către 3D, orașele și bătăliile nemaifiind randate în două dimensiuni, a adus în prim-plan mega-evoluțiile și a inaugurat un tip complet nou de Pokémon: zânele.

Motivul pentru care Pokémon X & Y nu sunt privite drept titluri cu adevărat definitive ține de lipsa unei versiuni „enhanced”, așa cum a fost Pokémon Platinum pentru generația a patra. Aceasta a completat mare parte din Dex-ul național, a ajustat firul narativ, a introdus un post-game mai consistent și a permis capturarea celor trei Pokémon legendari: Dialga, Palkia și Giratina. Din păcate, revenirea în Lumiose prin Pokémon Legends: Z-A – Mega Dimensions nu are același impact și nu se ridică la standardele impuse de versiunile definitive sau de DLC-urile titlurilor precedente. Așa cum v-am obișnuit, începem cu povestea.

Une petite incursion!

După catastrofa provocată de Ange și criza Mega Energiei, lucrurile din Lumiose par, în sfârșit, să se fi liniștit. Totuși, apariția unui portal misterios deasupra Turnului Prismelor sugerează că orașul urmează să se confrunte cu un nou pericol în viitorul apropiat. Așa cum era de așteptat, echipa MZ, alături de protagonist, trebuie să afle ce anume cauzează apariția acestor portaluri și să descopere o metodă de a-l închide pe cel care s-a materializat chiar deasupra simbolului capitalei din Kalos și care pare capabil să înghită întregul oraș.

Pe parcursul aventurii, doi membri noi se alătură echipei: micuța Ansha, o brutară talentată, însoțită de Pokémonul jucăuș Hoopa, precum și Korrina, fosta lideră a Gym-ului din Shalour City, considerată acum succesoarea așa-numiților guru ai Mega Evoluțiilor. Alături de noii coechipieri, protagonistul și Taunie pornesc în căutarea sursei Mega Dimensiunilor și a unei modalități de a opri noua criză ce amenință Lumiose.

Cum era de așteptat, povestea din DLC este una tipică francizei, cu un nivel redus de complexitate, similară cu Isle of Armor și The Crown Tundra din Pokémon Sword & Shield sau cu The Teal Mask și The Hidden Treasure of Area Zero din Pokémon Scarlet & Violet. Diferența majoră este că Mega Dimensions se situează considerabil sub nivelul așteptărilor, atât din punct de vedere narativ, cât și ca experiență generală. Calitatea scăzută a poveștii, lipsa unor zone cu adevărat noi și dependența excesivă de mecanici bazate pe RNG transformă acest DLC într-o aventură mult mai slabă decât ne-au obișnuit expansiunile recente ale seriei.

Să începem, totuși, cu lucrurile bune: noile limite de nivel și luptele. DLC-ul pentru Legends: Z-A mărește level cap-ul de la 100 la 200, ceea ce transformă confruntările în adevărate teste de măiestrie. Pokémonii întâlniți în Mega Dimensiuni pornesc de la nivelul 100, iar primul contact este departe de a fi prietenos: un grup de Mankey de nivel 110 a șters pe jos cu Feraligatr și Chesnaught fără prea mari emoții. Această creștere drastică m-a forțat să-mi regândesc complet strategia și să-mi refac echipa pentru a face față provocărilor din Mega Dimensiune. Din păcate, un level cap mai mare și lupte mai dificile nu sunt suficiente pentru a justifica un DLC de 30 de euro, mai ales când aceste schimbări ar fi putut fi implementate foarte bine printr-un simplu patch gratuit.

Le grand roguelike

Expansiunile jocurilor precedente de pe Switch ne-au adus zone complet noi. Din păcate, Mega Dimensions nu urmează acest exemplu, ci reciclează secțiuni din Lumiose, „recolorate” în alb și negru. Această abordare leneșă de level design se datorează faptului că DLC-ul a fost conceput ca un roguelike. Fiecare portal ne transportă într-o zonă aleatorie a orașului, populată de câțiva Pokémoni, unde trebuie să îndeplinim obiective repetitive: să prindem un anumit monstru, să colectăm obiecte strălucitoare sau să distrugem obstacole. Deși experiența este distractivă la început, incursiunile în Mega Dimensiuni devin rapid repetitive și obositoare, iar vina aparține în mare parte designului. Mai mult, jucătorul nu are libertatea de a explora în ritmul propriu, deoarece fiecare portal vine cu o limită strictă de timp, în care trebuie să finalizeze misiunile și să captureze noii Pokémoni.

DLC-ul și activitățile sale sunt construite în jurul unei structuri de tip roguelike. Intrăm într-un portal care generează o fracțiune minusculă din Lumiose, lipsită de locuitori, dar populată de un număr redus de Pokémoni, și primim câteva obiective clare. După ce acestea sunt îndeplinite, pe hartă apare o Pokéminge aurie, pe care trebuie să o găsim și să o atacăm pentru a primi câteva „fructe de pădure” speciale. Acestea sunt folosite ulterior în brutăria Anshei, unde pot fi combinate în diferite rețete pentru a crea gogoși, necesare pentru a începe alte incursiuni. Fiecare portal este clasificat în funcție de nivel și de numărul de stele, care indică dificultatea sa. Pentru a face față provocărilor din Mega Dimensiuni, este obligatoriu să folosim o gogoașă de același rang, care să ofere un bonus de nivel mai mare decât cel al portalului.

Problema majoră este că întregul sistem se află la mila RNG-ului. Nu există nicio modalitate de a influența sau garanta ce resurse speciale apar într-un portal, motiv pentru care m-am trezit de multe ori nevoit să farmez incursiuni de nivel scăzut, în speranța că voi avea norocul necesar pentru a accesa portaluri mai dificile. Situația devine și mai frustrantă în cazul unor Pokémon mitici precum Darkrai, Rayquaza, Groudon, Kyogre sau Zeraora, care necesită gogoși speciale, obținute din resurse ce pică exclusiv aleatoriu.

Nici completarea Pokédex-ului nu este mai ușoară, deoarece apariția creaturilor din Mega Dimensiuni este, din nou, la mila RNG-ului. Putem vedea din meniul portalului ce Pokémon ar trebui să populeze zona, însă mi s-a întâmplat frecvent să am ghinionul ca niciuna dintre Mega Dimensiunile disponibile să nu conțină vreo creatură pe care să nu o fi prins deja. Portalurile se schimbă odată cu trecerea timpului, însă acest lucru duce la o situație absurdă: majoritatea jucătorilor vor petrece mai mult timp stând pe băncile din Lumiose și schimbând ora din joc decât explorând efectiv conținutul nou oferit de DLC.

C’est fini

Pokémon Legends: Z-A rămâne o experiență completă și satisfăcătoare chiar și fără DLC-ul Mega Dimensions. Revenirea în Lumiose este plăcută la început, însă expansiunea devine rapid repetitivă și obositoare, în mare parte din cauza dependenței excesive de RNG care stă la baza incursiunilor în Mega Dimensiuni. Deși ideea de a introduce elemente de roguelike într-un joc Pokémon este una curajoasă și, teoretic, inovatoare, modul în care a fost implementată lasă de dorit. Mega Dimensions demonstrează că dezvoltatorii nu au reușit să înțeleagă pe deplin cum să îmbine magia francizei Pokémon cu regulile și ritmul specific genului roguelike. Rezultatul este un DLC care pare mai degrabă un experiment neterminat decât o extensie esențială a aventurii din Kalos.

Mulțumim CD Media S.E. pentru codul de recenzie și oportunitatea de a juca DLC-ul Mega Dimensions.

▶ Pornește video (YouTube)Deschide pe YouTube

Disponibil pe: Nintendo Switch / Switch 2
Jucat pe: Nintendo Switch 2
Lansare: 10 decembrie 2025
Developer: Game Freak
Publisher: Nintendo

Mega Dimensions încearcă să extindă Pokémon Legends: Z-A printr-un sistem roguelike bazat pe portaluri, RNG și un level cap crescut la 200. Deși luptele mai dificile aduc un plus de provocare, lipsa zonelor noi, reciclarea Lumiose-ului și dependența excesivă de noroc transformă rapid experiența într-o muncă de sisif. Progresia artificial blocată și un Pokédex frustrant de completat fac ca această idee interesantă pe hârtie să eșueze în execuție.

✅ Un pokédex mai mare;
✅ Provocări noi în mega dimensiuni;
✅ Oportunitatea de a prinde pokémoni mitici;

❌ Fără zone noi;
❌ Repetitiv;
❌ RNG-ul.