Romeo is a Dead Man – Review

Nebunia lui Sudel!

Au trecut aproximativ cinci ani de la ultimul joc semnat de Goichi Suda și zece ani de la ultima sa creație originală, care să nu facă parte dintr-un univers sau o franciză deja stabilită. Deși infamul director este, fără îndoială, un artist din punct de vedere vizual, lucru evident în toate operele sale (Killer is Dead, No More Heroes, Lollipop Chainsaw, Shadows of the Damned, Killer7), când vine vorba de poveste, este antiteza lui Kojima. „Uncheșu’” preferă să țeasă intrigi complexe și mature, încărcate de subtext politic (și, ocazional, să mai prezică viitorul), în timp ce Suda51 ne aruncă direct în mijlocul unui masacru și ne pune față în față cu nebunia rezultată din violența excesivă, fără să se sinchisească prea mult să explice cum sau de ce. Ca atare, am așteptat cu nerăbdare lansarea celui mai nou titlu al său: Romeo is a Dead Man!

„Ceea ce am descoperit în acest nou univers creat de Goichi-san și GRASSHOPPER MANUFACTURE INC. a fost, în mod surprinzător, exact ceea ce mă așteptam. Un joc old-school, plin de creativitate și stil, căruia nu îi pasă de standardele moderne, de sensibilitățile actuale sau de opiniile jucătorilor din Occident. Cu toate acestea, în ciuda identității sale puternice, Romeo is a Dead Man nu reușește să se ridice la nivelul de calitate al celorlalte creații din portofoliul lui Suda51. Dacă v-am făcut curioși, haideți să începem cu povestea!

Romeo nu e mort, Romeo se transformă!

Premisa jocului este mai simplu de explicat decât povestea în sine, ceea ce este tipic infamului director. Personajul principal, Romeo Stargazer, este un polițist într-un orășel din inima Statelor Unite ale Americii, care, într-o noapte fatidică, o descoperă pe Juliet Dendrobium, o tânără cu un caz sever de amnezie, în mijlocul străzii. Protagonistul încearcă să o ajute să-și recapete memoria, fără succes, însă, în decursul câtorva zile, cei doi devin un cuplu inseparabil. În noaptea în care plănuiau să fugă din micul orășel, domnișoara Dendrobium dispare fără urmă, iar Romeo este atacat de o creatură interdimensională care îl desfigurează. Aflat în pragul morții, eroul este salvat de intervenția bunicului său, un geniu excentric, care îl transformă în ultimul moment într-un „Deadman”. Și, ca și cum nu ar fi fost suficient, continuum-ul spațio-temporal este distrus în mod misterios în urma incidentului. Din acel moment, Romeo este recrutat de FBI-ul spațio-temporal pentru a o găsi pe Juliet, care, surpriză, este unul dintre cei mai temuți infractori interdimensionali. În noul său rol, protagonistul va traversa diferite perioade și locații în căutarea iubitei dispărute, înfruntând orori de nedescris.

Premisa este nebunească, iar Suda51 nu pierde timpul cu introduceri elaborate, preferând să ne arunce direct în mijlocul acțiunii, într-o confruntare cu o variațiune interdimensională a Julietei. Povestea devine rapid complicată și întortocheată, iar unele elemente nici măcar nu încearcă să aibă sens. De altfel, până și personajele îi repetă protagonistului că nu are rost să încerce să înțeleagă ce se întâmplă. Firul narativ abordează temele recurente ale infamului director, precum declinul mintal și executarea ordinelor fără a pune întrebări, motiv pentru care, pe alocuri, am avut impresia că retrăiesc poveștile din primele două No More Heroes sau Killer is Dead. Totuși, povestea este fragmentată și prezentată sub forma unor „episoade”, a căror durată variază considerabil și care probabil vă vor duce cu gândul la serialul animat Rick and Morty. Protagonistul este în permanență însoțit de bunicul său (mort, dar nu chiar, deoarece și-a transferat conștiința în geaca nepotului) iar împreună provoacă haos în diferite dimensiuni.

Nici după ce am urmărit genericul până la capăt nu am știut ce să cred sau cum se leagă toate elementele, motiv pentru care am rămas ușor dezamăgit de firul narativ al jocului. Știu că Suda51 pune, de regulă, accent pe creativitate și gameplay, însă, de obicei, reușește să livreze și o poveste interesantă, în stil Quentin Tarantino. De data aceasta, rămânem mai ales cu creativitatea și acțiunea.

Armele lui Romeo minte nu are!

La bază, Romeo is a Dead Man este un hack-and-slash extrem de violent și explicit, cu mici inserții din alte genuri. Cea mai mare parte a timpului o vom petrece în confruntările clasice ale jocurilor de acțiune, unde vom înfrunta diferite orori desprinse din visele febrile ale lui Goichi Suda. Din păcate, sistemul de luptă este relativ simplu: atacuri ușoare și grele, un dodge și câteva arme de foc. Există câteva combo-uri pe care le putem executa, precum și o abilitate specială ce poate fi activată la finalul unui șir scurt de lovituri pentru un deznodământ exploziv. Totuși, majoritatea bătăliilor se rezumă la aceleași atacuri repetitive, care-și pierd rapid farmecul.

Arsenalul eroului este destul de vast: are acces la patru arme melee (o sabie-drujbă, o suliță detașabilă, o spadă lungă și două mănuși cu gheare) precum și la patru arme de foc (pistol, mitralieră, shotgun și lansator de rachete). La acestea se adaugă câte un finisher exploziv pentru fiecare armă și o sumedenie de abilități oferite de niște zombi asemănători unor Pokemoni. Este lesne de înțeles că Romeo devine un adevărat maestru al dansului macabru, folosindu-și întreg arsenalul pentru a picta „opere” stacojii în fiecare confruntare.

Sincer, luptele cu boss-ii sunt adevăratele atracții ale jocului, deoarece necesită descoperirea unei strategii potrivite și utilizarea corectă a arsenalului pentru a doborî acești coloși. Fiecare are puncte vulnerabile care trebuie atacate cu anumite arme pentru a provoca daune semnificative, precum și un tipar unic de atac ce trebuie învățat rapid. Totuși, modul în care sunt concepute transformă confruntările într-un soi de bullet hell, în care jucătorul trebuie să evite atacurile și „gloanțele” boss-ului în timp ce îi lovește punctele slabe, reprezentate sub forma unor flori albastre. Deși suntem „încurajați” să le împărțim ca pe Târgu Ocna cu acești adversari impunători, în practică este mai sigur și mai rapid să apelăm la armele de foc pentru a-i doborî. Dar, din păcate, sunt doar câțiva boss-i memorabili și foarte mulți inamici generici.

Inamicii obișnuiți, care devin rapid carne de tun, sunt zombi cu un design generic și lipsit de personalitate. Din păcate, AI-ul lor este slab și se bazează aproape exclusiv pe strategia de tip „Rush B”, mai ceva ca un noob în Counter-Strike, preferând să atace în grupuri de cel puțin trei. Pe lângă acești adversari fără prea multă minte, apar și mutanți de diferite tipuri, care acoperă rolurile standard din gaming, precum Brute, buffer sau ranged DPS. Totuși, fiecare poate fi doborât cu doar câteva focuri bine plasate sau cu un combo mai lung, iar bara lor de viață nu este suficient de generoasă pentru a permite executarea unor secvențe de atac spectaculoase.

Acolo unde jocul strălucește cu adevărat, din perspectiva gameplay-ului, este la capitolul creativitate. Suda51 a dat frâu liber imaginației și a construit un titlu old school care împrumută elemente din diverse genuri și nu se teme să experimenteze. Fiecare „episod” abordează o altă direcție, motiv pentru care fiecare nivel vine cu propriile mecanici ce trebuie luate în considerare, contribuind astfel la spargerea monotoniei. Un exemplu relevant este „episodul” plasat în azil, unde Romeo is a Dead Man se transformă într-un veritabil joc horror, cu secțiuni de stealth în care protagonistul nu își poate folosi armele și puzzle-uri ce par desprinse din The Evil Within al lui Shinji Mikami.

Din păcate, puzzle-urile sunt tipice pentru o creație GRASSHOPPER MANUFACTURE INC. Pentru cei care nu au mai avut contact cu jocurile semnate de legendarul studio, acestea sunt, în general, foarte simple. Majoritatea se rezumă la clasicele „fetch quests”, în care jucătorul trebuie să găsească o cheie pentru a putea avansa. Noutatea din acest titlu este introducerea unui „subspace”, un soi de realitate alternativă a unei zone, lipsită de secțiuni de luptă și destinată explorării pentru a descoperi cheile menționate anterior. Deși interesant din punct de vedere conceptual, în practică aceste secvențe devin monotone, fiind aproape goale și decorate cu texturi minimaliste, cu iz retro sci-fi, care ajung să fie frustrante. Decizia de a face ca „pereții” camerelor să apară doar atunci când te apropii de ei este cel puțin neinspirată, iar mini-game-ul de „meditare”, care necesită folosirea căștilor sau a unui volum ridicat pentru a funcționa corect, devine adesea frustrant.

În stilul tipic al dezvoltatorului, titlul este împânzit de mini-game-uri. Așa cum am menționat anterior, unele sunt frustrante, dar majoritatea sunt surprinzător de distractive. Vrei buff-uri puternice în luptă? Distrează-te cu mini-game-ul de prăjit șnițele. Vrei să îți îmbunătățești atributele? Joacă un soi de Pac-Man în care trebuie să colectezi upgrade-uri. Iar dacă îți dorești abilități devastatoare în bătălii, trebuie să interacționezi cu sistemul de „bastarzi”. Da, denumirea este cel puțin bizară, însă abilitățile vin sub forma unor zombi prietenoși, numiți bastarzi, pe care protagonistul trebuie să îi planteze, să îi crească și chiar să îi încrucișeze pentru a obține variante mai puternice. În teorie pare complicat, însă în practică este un veritabil management sim, în care încercăm să obținem bastarzi cu atribute și abilități ideale pentru a avea un avantaj în orice situație. De exemplu, există zombi care creează zone de regenerare a vieții, dar și unii echipați cu veste explozive, gata să ofere inamicilor o „îmbrățișare” fatală.

Romeo nu e fantastik…

Am spus încă din introducere că Goichi-san are un stil aparte, ușor de recunoscut: shadere specifice, un aspect vizual care amintește de anime-uri și foarte, foarte mult sânge. Când vine vorba de designul personajelor, Suda51 știe să le facă memorabile. În schimb, la nivelul zonelor și al mediilor, infamul director mai are de lucru. Diferența dintre asset-urile standard din marketplace-ul Unreal Engine 5 și decorurile din Romeo is a Dead Man nu este întotdeauna evidentă. Din fericire, dezvoltatorul compensează prin cutscene-uri stilizate și o interpretare vocală excelentă.

Am menționat anterior că povestea este spusă fragmentat, însă trebuie completat că aceasta este redată fie prin cutscene-uri randate in-game, fie prin secvențe de benzi desenate animate sau prin porțiuni de tip „dating sim”, încărcate cu munți de text. Segmentele în stil comic-book sunt un adevărat festin vizual și arată ce înseamnă, cu adevărat, să dai frâu liber imaginației, iar scenele in-game par desprinse dintr-un vis febril. Din păcate, secțiunile de dating sim, cu „romanele” ce trebuie citite, afectează ritmul jocului și rup imersiunea, motiv pentru care Romeo is a Dead Man are porțiuni întregi în care acțiunea înaintează cu viteza melcului.

Știu că obiceiul celor de la GRASSHOPPER MANUFACTURE INC. este să mențină jocurile blocate undeva între 30 și 50 fps, pentru a complementa stilul vizual ales. Totuși, am întâlnit probleme de optimizare în numeroase zone, vizibile inclusiv pentru jucătorii cu mai puțină experiență. Pentru un titlu care nu are cerințe hardware ridicate, este inacceptabil să apară agățări, screen tearing, fluctuații de framerate sau micro-stuttere, inclusiv la accesarea meniurilor.

La capitolul interpretare și dublaj, actorii au făcut o treabă excelentă. Antony Del Rio și Brittany Cox strălucesc în rolul cuplului interdimensional, oferind prestații convingătoare și pline de emoție. Totuși, Romeo are extrem de multe replici și momente în care aduce prea mult cu Travis Touchdown din No More Heroes. În plus, limbajul licențios folosit în exces ajunge, pe alocuri, să devină iritant.

Colac peste pupăză, Romeo is a Dead Man marchează un nou capitol creativ pentru Suda51 și GRASSHOPPER MANUFACTURE INC., însă nu reușește să atingă nivelul de calitate al titlurilor anterioare din portofoliul dezvoltatorului. Povestea fragmentată, luptele repetitive, inamicii generici și problemele de optimizare trag experiența în jos, iar nișa sa excentrică îl face, din start, mai puțin accesibil publicului larg. Cu toate acestea, în ciuda minusurilor evidente, Romeo is a Dead Man rămâne un joc îndrăzneț, care ignoră sensibilitățile moderne și oferă libertate totală imaginației dezvoltatorului

Mulțumim GRASSHOPPER MANUFACTURE INC. pentru codul de recenzie și oportunitatea de a juca Romeo is a Dead Man.

▶ Pornește video (YouTube)Deschide pe YouTube

Disponibil pe: PC (Steam), PlayStation 5, Xbox Series X|S
Jucat pe: PS5
Lansare: 11 februarie 2026
Developer: GRASSHOPPER MANUFACTURE INC.
Publisher: GRASSHOPPER MANUFACTURE INC.

Romeo is a Dead Man este un spectacol de creativitate marca Suda51, plin de stil, sânge și idei nebunești. Din păcate, povestea fragmentată, luptele repetitive și problemele tehnice îl împiedică să atingă nivelul titlurilor anterioare ale studioului.

✅ Creativitate;
✅ Designul personajelor;
✅ Luptele cu boșii;

❌ Grafica nu se ridică la nivelul așteptărilor;
❌ Probleme de optimizare;
❌ Poveste fragmentată.