O povestioară drăguțică… și cam atât
Dezvoltat de studioul indie Bleeding Moon și publicat de IPHIGAMES la început de Aprilie, Skaramazuzu te va purta într-o călătorie prin ceea ce pare a fi Purgatorioul drept Zuzu, un mic spirit negru ca cerneala ce își caută amintirile pierdute. Ca să își îndeplinească țelul, va trebui să interacționeze cu diferiții locuitori ai acestui spațiu dinte viață și moarte. Fiecare îi va cere o serie de obiecte în schimbul ajutorului lor, pentru ca în cele din urmă să poată debloca cele patru uși, să obțină cele patru chei și, să sperăm, să își recapete amintirile.
Universul în care se desfășoară acțiunea este mic și restrâns, nu include niciun fel de conflict sau lupte, iar modul principal prin care progresezi prin acest joc atmosferic cu grafică desenată manual este o călătorie continuă de la fetch quest la fetch quest, oferin fiecărui personaj întâlnit ceea ce-ți cere pentru a fi ajutat. Cu cât progresezi pe drumul care îți permite să îți recapeți amintirile, cu atât mai mult vei recunoaște cine sunt personajele întâlnite sau ce reprezintă.
Jocul e la bază o poveste spus în mod principal prin text și dialog, cu un mediu și personaje desenate manual și o grafică alb-negru. Ca să fiu complet onest cu voi, cel mai memorabil aspect legat de acest joc a fost cel vizual. Interacțiunile cu celelalte personaje nu s-au simțit în mod deosebit semnificative, puzzle-urile nu foarte dificile nu s-au simțit ca meritând timpul alocat, iar personajul principal pare prea fericit și zglobiu – înțeleg că au vrut să transmită un sentiment de speranță cu ajutorul unui personaj mai vesel și inocent, dar acest lucru a avut un impact negativ asupra poveștii de pierdere și regăsire a sinelui pe care încearcă să o spună.
Muzica atmosferică e drăguță, dar decizia de a merge cu șușoteli într-un limbaj inventat alături de replicile personajelor nu pare inspirată – s-a simțit mai mult enervant și chiar am considerat să dau volumul la minim pentru replici, ca să mă pot concentra mai bine la poveste și dialogul dintre personaje. Ceea ce am apreciat e că au inclus opțiunea de a afișa instant replicile și a le da skip, în loc să ne blocheze la viteza lentă și cu efect de mașină de scris pe care o aleseseră inițial pentru afișarea replicilor.
Oricât de dragi la suflet îmi sunt dezvoltatorii indie, n-aș putea dormi împăcat la noapte dacă v-aș recomanda să plătiți $10 pe jocul acesta pentru cele sub trei ore de gameplay pe care le oferă. Credeți-mă, am participat în game jam-uri cu echipe mici care au durat un weekend sau chiar o lună, am intervievat dezvoltatori indie solo, precum și oameni care făceau parte din studiouri indie micuțe (unele formate chiar și din două persoane); sunt cât se poate de conștient de calitatea pe care o pot livra câțiva oameni pasionați și hotărâți. Și mă doare să o zic, dar Skaramazuzu nu a livrat, având în vedere că primul trailer care a dezvăluit jocul a fost public acum vreo doi ani, iar de atunci nu s-au văzut îmbunătățiri vizibile ale jocului. Înțeleg ce au încercat să facă omuleții de la Bleeding Moon prin stabilirea unei conexiuni emoționale cu personajul, dar pur și simplu nu le-a ieșit. În cel mai bun caz, îl pot numi un joc foarte rafinat rezultat în urma unui game jam și le-aș recomanda să ceară undeva la $2 sau chiar să-l ofere gratuit, la fel cum au procedat cu joculețele lor anterioare.
Pe viitor, le-aș recomanda să se axeze pe ceea ce se pricep cel mai bine, și anume grafica pe care o pot realiza, cât și să înceapă să lucreze la abilitățile lor narative ca să livreze o poveste care te face să te conectezi cu adevărat cu personajele lor.
Jucat pe: PC
Lansare: 03 Aprilie 2024
Developer: Bleeding Moon, IPHIGAMES
Publisher: IPHIGAMES
Recenzie de Constantin Dumitru