Monopolul de putere naște monștri – aceasta este lecția pe care Crisis Core, jocul care spune povestea de dinainte de Final Fantasy VII, încearcă să ne-o spună. Guvernele, corporațiile și toate entitățile care au acces nelimitat la resurse și control absolut asupra mediilor de informare vor ajunge inevitabil să comită abuzuri… Iar după ce ruinează vieți și distrug eforturile altora, vor argumenta că totul a fost făcut pentru un bine general care cumva coincide cu interesele personale ale unor elite.

Despre universul Final Fantasy VII nu se vorbește prea des într-un context cyberpunk. Însă povestea este plină de super soldați creați în laborator, mega corporații cu tendințe monopolistice, dar și războaie aparent absurde care urmăresc impunerea unor măsuri economice mai importante decât ocupația teritorială. În centrul tuturor acestor evenimente se află energia Mako, seva planetei – ceva atât de eficient și de ieftin de exploatat încât poate alimenta cu electricitate fiecare colț de civilizație. Și da, în mod clar este o metaforă pentru energia nucleară.

Monopolul asupra producției și distribuției de energie Mako este deținut de corporația Shinra – o entitate atât de influentă, încât până și birourile politicienilor aleși se află în sediul central al companiei. Iar cu scopul de a răspândi folosirea de energie Mako pe tot mapamondul, Shinra își înființează propria armată: cu poliție, armată, super soldați (divizia SOLDIER) și servicii secrete (The Turks).

Crisis Core te aruncă în mijlocul acestei lumi din perspectiva lui Zack Fair, un tânăr soldat care a acceptat modificările genetice cu energie Mako pentru a dobândi puteri supraomenești. Astfel, Zack este folosit drept pion în războiul corporației Shinra cu primitivii din ținutul Wutai – ultimul bastion de rezistență împotriva folosirii energiei Mako.

Prin intermediul lui Zack, ajungi să măcelărești hoarde de băștinași neajutorați care nu fac altceva decât să își apere cetatea în fața unui pericol care le surclasează echipamentul militar. Dar totul este minunat tocmai pentru că scopul scuză mijloacele: eroul nostru Zack se întâmplă să creadă orbește în scopul nobil și civilizator pe care îl îndeplinește.

Și cumva doar de asta este nevoie: oameni bine intenționați și naivi care execută ordine prin virtutea unei busole morale care arată nordul înspre autoritate. Zack Fair este convins că joacă rolul personajului pozitiv din poveste pentru că:

1. Energia Mako este bună și utilă;
2. Shinra conduce tot ce se află sub Soare (și chiar finanțează un proiect de explorare spațială);
3. Wutai sunt niște sălbatici lipsiți de rațiune. Dacă ei sunt blocați într-o mentalitate învechită, atunci trebuie forțați să devină liberi și prosperi.

CRISIS CORE Este o poveste tragică, dar necesară pentru a explica evenimentele din Final Fantasy VII

Pe parcursul aventurii din Crisis Core, Zack ajunge să promoveze în rang și să atingă nivelul cel mai înalt al ierarhiei SOLDIER. Mai mult de atât, o cunoaște pe Aerith și se îndrăgostește de ea – și da, este vorba despre aceeași domniță pe care colegul Bogdan Menci a numit-o în GRIND 2 “un fel de mironosiță, aranjată, gingașă și cu un stil de fată cuminte pe care vrei să o tăvălești printre florile bisericii”. Aceste evenimente îl schimbă pe protagonist: dacă inițial era un susținător zelos al expansiunii corporației Shinra, ulterior el ajunge să se îndoiască de misiunea pe care o îndeplinește și atinge chiar statutul de inamic al cauzei pe care a susținut-o orbește.

Este o poveste tragică, dar necesară pentru a explica evenimentele din Final Fantasy VII. Și este o poveste care, până în decembrie 2022, a fost disponibilă doar pe PlayStation Portable. Întreg jocul este optimizat să poată fi experimentat prin sesiuni de câte 10 minute, având posibilitatea de a îndeplini misiuni întregi în pauza de la școală, în intervalul de timp dintre două stații de autobuz, sau într-o ședere mai puțin grăbită pe budă. Din același motiv, deși jocul a fost remasterizat pentru PlayStation și Xbox, am optat pentru varianta de Nintendo Switch. Se apropie cel mai tare de originalul lansat pe PSP în 2007.

În principiu, povestea principală poate fi parcursă în vreo 14 ore. Însă pentru a putea avea acces la abilități suficient de puternice pentru a-i răpune pe inamicii de la final (și da, ai parte de o bătălie epică în 3 acte cu Sephiroth), trebuie să faci puțin grind. Din fericire, există sute de misiuni secundare… atât de multe încât pot tripla timpul pe care îl petreci în Crisis Core și pot prezenta scenarii mult mai dificile decât tot ceea ce întâlnești urmărind firul narativ principal.

Crisis Core introduce și două personaje importante care nu apar în Final Fantasy VII: Genesis și Angeal. Primul dintre ei este mentorul lui Zack Fair și cel dintâi soldat de elită din brigada SOLDIER. A fost expus la radiațiile energiei Mako înaintea tuturor și devine și cel care observă cum puterile îi slăbesc în timp. De partea cealaltă, îl avem pe Angeal: un narcisist care recită pasaje din piesa de teatru shakespeariană Loveless și aspiră să fie cel mai iubit, faimos și stimat dintre toți luptătorii de elită creați de Shinra. Dacă Genesis este prototipul, atunci Angeal se vrea a fi versiunea superioară.

Într-un mod absolut previzibil pentru evoluția seriei și a poveștii, amândoi ajung să moară spre finalul jocului. Însă partea cea mai importantă despre existența lor, care stabilește un precedent important pentru universul Final Fantasy VII, este că Shinra rescrie permanent istoria pentru a oferi explicații prea puțin credibile, dar utile pentru menținerea autorității. La fel ca Partidul din romanul lui George Orwell “O Mie Nouă Sute Optzeci și Patru”, cetățenii de rând au parte de un adevărat festin informațional în care personajele principale apar, dispar, sau sunt șterse definitiv din documente. În Crisis Core, situația este dusă puțin mai departe: în apropierea punctului culminant al jocului, Zack Fair află despre propriul deces dintr-un e-mail intern trimis de Shinra către toți angajații. Și deși v-am oferit câteva detalii picante legate de poveste, vă garantez faptul că veți avea parte de multe surprize și întorsături de situație – pentru că, în regimurile totalitare, viața și moartea sunt doar formalități birocratice.

Mai mult de atât, pe parcursul jocului controlezi un singur personaj: pe Zack Fair, soldat de elită de rang secund… dar care se află pe punctul de a obține promovarea mult-dorită. Zack dispune de abilități destul de rudimentare de mânuire a sabiei, dar își poate extinde puterile prin intermediul unor manevre complexe și a unor vrăji dobândite prin echiparea de globuri Materia. În funcție de preferințe, îl poți transforma într-un războinic spadasin iscusit sau într-un mag care rareori intră în dueluri corp la corp. Dar ceea ce am descoperit este că o abordare de mijloc însoțită de puțin grind pentru a crește nivelul globurilor Materia poate face minuni în aproape toate situațiile.

Mai mult de atât, Zack Fair are gânduri și sentimente în timpul luptelor. Iar dacă se întâmplă să îi treacă prin minte un anumit personaj care îi trezește emoții puternice, atunci poate lansa un atac devastator asupra inamicilor. În termeni practici, pe ecran se învârte o ruletă cu 3 poziții care evidențiază portrete ale prietenilor și camarazilor de arme. În anumite momente, Zack se poate gândi la idolul său Genesis pentru a-i copia atacul. Sau poate să își reamintească de iubita sa Aerith pentru a redobândi din punctele de viață. Este o ruletă aparent aleatorie, care totuși crește șansele de a obține o combinație norocoasă pe măsură ce sunt lansate atacuri asupra inamicilor – astfel, este descurajată o abordare pasivă în timpul luptelor.

Square Enix a făcut o alegere îndrăzneață atunci când a lansat Crisis Core: Final Fantasy VII Reunion între cele două episoade din remake-ul Final Fantasy VII. Mai ales în situația în care evenimentele care îl implică pe Zack Fair sunt un mare spoiler în ceea ce privește dezvăluirea principală din originalul Final Fantasy VII – pe scurt, Cloud trăiește într-o minciună în care își însușește identitatea lui Zack. Trebuie totuși menționat faptul că, în remake, studioul nipon și-a arătat intenția de a rescrie anumite evenimente pentru a induce confuzie și mister în rândul jucătorilor. Astfel, nu este deloc o eroare faptul că Square vrea să aflăm despre povestea lui Zack înainte ca Rebirth (cea de-a doua parte din remake) să apară în februarie 2024. Iar eu, în calitate de fan al seriei, nu pot decât să apreciez iubirea și atenția la detalii de care dau dovadă creatorii seriei. Ar fi putut să spună exact aceeași poveste cu o grafică îmbunătățită, dar au optat pentru ceva mult mai special: au împins limitele conceptului de “remake” și cel mai probabil l-au redefinit complet. Sincer, abia aștept să descopăr povestea din Rebirth.

Per total, Crisis Core: Final Fantasy VII Reunion este o remasterizare meritorie a titlului devenit obscur tocmai din cauza lansării exclusive pe PSP în 2007. În mod clar își are locul în universul poveștii din Final Fantasy VII, dar deser vește mai degrabă drept prolog pentru ceea ce va urma.

Dacă jocul următor se numește Rebirth, atunci vom avea parte de o apariție surpriză a personajelor decedate în Crisis Core? Există un singur mod de a afla! Până atunci, dacă sunteți fani ai poveștilor cyberpunk amestecate cu elemente orwelliene, atunci vă recomand să-i oferiți lui Crisis Core o șansă. Ar putea fi exact introducerea de care aveți nevoie pentru a ajunge să apreciați universul Final Fantasy VII.