The Adventures of Elliot: The Millennium Tales – Review

Paradox temporal în HD-2D

Stilul HD-2D a devenit în ultimii ani unul dintre punctele forte ale celor de la Square Enix, însă până acum a fost asociat în principal cu RPG-uri cu lupte pe ture. The Adventures of Elliot: The Millennium Tales schimbă direcția și încearcă să demonstreze că aceeași formulă poate funcționa la fel de bine într-un action RPG inspirat de aventurile clasice The Legend of Zelda și de primele jocuri din seria Mana. Iar sincer, este surprinzător că Square Enix a așteptat atât de mult până să încerce combinația asta. Din primele minute, senzația este că stilul HD-2D și explorarea în timp real ar fi trebuit să se întâlnească mult mai devreme.

O călătorie în timp

Povestea începe destul de simplu, cu Elliot trimis să investigheze niște ruine apărute în apropierea Regatului Huther, ultimul loc în care oamenii mai trăiesc în siguranță, protejați de creaturile care au pus stăpânire pe restul continentului. Elliot nu este un erou ales de destin sau un aventurier aflat la început de drum, ci un om obișnuit să plece dincolo de ziduri și să se întoarcă întreg, ceea ce îi oferă încă de la început o energie diferită față de protagonistul clasic care abia învață să țină o sabie în mână. Misiunea pare inițial una de rutină, dar descoperirea ruinelor deschide rapid o poveste mult mai mare, care ajunge să lege prezentul de mai multe epoci ale aceleiași lumi.

Alături de el se află Faie, o zână care îl ajută atât în luptă, cât și în explorare, dar care vine și ea, la rândul ei, cu propriile necunoscute. Relația dintre cei doi este destul de naturală, fără discursuri dramatice sau momente forțate, iar jocul își păstrează cele mai importante răspunsuri pentru mai târziu. Călătoria în timp nu este folosită doar pentru a modifica peisajul, ci și pentru a arăta cum anumite locuri, personaje și conflicte se transformă de la o epocă la alta. Nu toate misterele sunt ascunse la fel de bine, iar unele direcții pot fi ghicite din timp, însă există suficientă curiozitate în jurul lumii și al istoriei sale încât să vrei să vezi unde ajunge Elliot și ce legătură există, de fapt, între toate aceste perioade.

Dacă despre poveste nu pot spune mai multe, că na, spoilere, despre gameplay da. The Adventures of Elliot: The Millennium Tales este un action RPG izometric, construit în jurul explorării, luptei în timp real și folosirii armelor atât împotriva inamicilor, cât și pentru a deschide drumuri noi. Elliot are la dispoziție șapte tipuri de arme, printre care sabia, sulița, ciocanul, secera, arcul, bombele și bumerangul, iar fiecare are propria utilitate. Unele sunt mai bune pentru atacurile de aproape, altele pentru controlul grupurilor sau pentru lovituri de la distanță, însă multe dintre ele sunt folosite și în puzzle-uri. Ciocanul poate activa sau distruge anumite mecanisme, bombele sparg pereții crăpați, iar arcul și bumerangul permit atingerea unor ținte aflate în locuri inaccesibile.

Sistemul de luptă este simplu la bază și tocmai de aceea funcționează atât de bine. Elliot poate avea două arme echipate în același timp, dar întregul arsenal poate fi schimbat rapid dintr-un meniu radial care oprește acțiunea. Atacurile normale sunt completate de lovituri încărcate, iar apărarea se bazează aproape în totalitate pe scut, pentru că jocul nu oferă o eschivă clasică. Blocajele bine sincronizate pot ameți adversarii și pot deschide o fereastră pentru lovituri critice, iar în luptele mai aglomerate ajungi să alternezi destul de natural între atac, poziționare și apărare. Combatul nu este complicat, dar este rapid, răspunde foarte bine la comenzi și are acel tip de impact care face până și confruntările obișnuite plăcute. Faie completează arsenalul lui Elliot printr-o serie de puteri folosite atât în lupte, cât și în explorare.

Cea mai mare libertate vine însă din sistemul Magicite. Aceste cristale pot fi montate pe fiecare armă și nu se limitează doar la bonusuri de atac sau șanse mai mari pentru lovituri critice. Unele schimbă complet comportamentul armelor: de exemplu, arcul poate trage mai multe proiectile, bombele pot îngheța inamicii sau pot ricoșa înainte să explodeze, bumerangul poate deveni mai mare și mai lent, iar adversarii loviți de anumite atacuri pot exploda și răni tot ce se află în jur. Există și combinații între efecte, iar aici jocul începe să ofere destul spațiu pentru experimentare. Nu ești obligat să construiești permanent configurații complicate, dar posibilitatea există și poate transforma unele lupte în adevărate spectacole de efecte.

Explorarea este strâns legată de progresie. Pe măsură ce obții arme, abilități și accesorii noi, poți reveni în zonele deja vizitate pentru a deschide trasee blocate, a găsi cufere, manuscrise, pisici, altare și îmbunătățiri pentru viață sau echipament. Temnițele combină luptele cu platforming și puzzle-uri simple, de obicei bazate pe folosirea unei arme sau a unei puteri a lui Faie la momentul potrivit. Nu sunt construite să te țină blocat zeci de minute, iar asta se potrivește foarte bine cu ritmul general al jocului. Totul se mișcă eficient, provocările se schimbă suficient de des și aproape mereu apare ceva nou de verificat la câțiva pași distanță.

Mina de aur Square Enix

Dacă există un lucru pe care Square Enix pare să-l fi înțeles foarte bine în ultimii ani, acela este că stilul HD-2D poate fi exploatat aproape la nesfârșit fără să-și piardă farmecul. The Adventures of Elliot: The Millennium Tales este poate una dintre cele mai bune demonstrații ale acestui lucru. Lumea are profunzime, culoare și suficientă mișcare încât să nu pară niciodată doar un stil vizual ales alandala. Pădurile sunt dense, orașele par mult mai mari decât lasă perspectiva să se înțeleagă, iar jocul se folosește foarte bine de lumină, umbre și diferențele de nivel pentru a crea impresia unui spațiu aproape tridimensional.

Sprite-urile personajelor se integrează excelent în decorurile bogate, iar animațiile sunt suficient de expresive încât inclusiv personajele secundare să aibă personalitate. Efectele din timpul luptelor, atacurile încărcate, magia lui Faie și exploziile produse de Magicite adaugă energie fără să transforme ecranul în ceea ce se întâmplă în Suicide Squad: Kill the Justice League. Uneori, anumite elemente de decor pot ascunde inamici sau obiecte, dar este o problemă minoră într-un joc care reușește constant să ofere locuri ce merită admirate și explorate. Square Enix a găsit aici o adevărată mină de aur vizuală și ar fi greu de crezut că va renunța prea curând la ea.

Partea sonoră este însă cea care duce totul și mai sus. Coloana muzicală este exact ce trebuie să fie pentru un joc de aventură: amplă când lumea se deschide în fața ta, energică în lupte, jucăușă în momentele mai ușoare și suficient de puternică încât să dea identitate fiecărei etape a călătoriei. Nu este doar muzică de lift care umple spațiul dintre două confruntări, ci o prezență constantă care susține ritmul și atmosfera jocului. Sunt momente în care melodiile fac explorarea să pară mai importantă decât este în realitate și luptele mai spectaculoase decât ar fi fost în lipsa lor.

Rareori mi se întâmplă să simt că o coloană sonoră se potrivește atât, atât, atât de bine cu ceea ce văd și cu ceea ce fac în joc. Totul pare să fie la locul lui, fără piese care să rupă atmosfera sau momente în care muzica să pară aleasă greșit. Din punctul meu de vedere, aici nu mai vorbim despre o simplă componentă reușită, ci despre una dintre cele mai bune părți ale întregii experiențe. Jocul poate fi de nota 9, dar muzica este fără probleme de 12 din 10.

Probleme în timp

Nu totul este însă roz. The Adventures of Elliot: The Millennium Tales este un joc foarte bun, dar nu unul perfect, iar problema care m-a urmărit cel mai mult a fost viteza de deplasare. Elliot nu merge neapărat încet, dar nici nu aleargă cu adevărat, iar într-un joc construit atât de mult în jurul explorării, revenirii în zone deja vizitate și trecerii între epoci, diferența începe să se simtă. Ar fi fost suficient un buton separat de sprint sau o viteză puțin mai mare, ceva care să facă deplasarea mai naturală atunci când nu ești în luptă. Pe PC există deja moduri care modifică viteza personajului, semn că problema nu este una pe care am observat-o doar eu.

Nu pot să nu mă gândesc nici că The Adventures of Elliot ar putea fi, într-o oarecare măsură, un test făcut de Square Enix. Nu există nimic oficial care să confirme asta, dar jocul are aerul unui proiect prin care compania încearcă să vadă cum este primit stilul HD-2D într-un action RPG, înainte de a-l folosi pentru ceva mult mai mare. Poate un nou Final Fantasy, poate un remake construit în această formulă sau poate doar începutul unei serii complet diferite. Oricare ar fi adevărul, jocul demonstrează că formatul funcționează și că ar putea susține fără probleme un proiect mult mai ambițios.

O aventură pentru fiecare epocă

The Adventures of Elliot: The Millennium Tales este genul de joc pe care îl pornești pentru câteva minute și ajungi să-l lași abia după câteva ore. Este simplu cât să fie accesibil, dar suficient de dinamic și variat încât să nu-și piardă farmecul, iar combinația dintre explorare, lupte, stilul HD-2D și coloana sonoră îl transformă într-una dintre cele mai plăcute experiențe Square Enix din ultima perioadă. Viteza de deplasare și câteva reveniri mai obositoare prin aceleași zone îl împiedică să fie perfect, însă aventura lui Elliot rămâne una pe care aș recomanda-o fără rețineri.

Mulțumim CD Media S.E. pentru codul de recenzie și oportunitatea de a juca The Adventures of Elliot: The Millenium Tales!

▶ Pornește video (YouTube)Deschide pe YouTube

Jucat pe: PlayStation 5 Pro
Lansare: 12 iunie 2026
Developer:  Square Enix, Claytechworks
Publisher: Square Enix

The Adventures of Elliot: The Millennium Tales este un action RPG dinamic, impreisonant vizual și foarte ușor de îndrăgit. Luptele sunt simple, dar satisfăcătoare, explorarea oferă constant motive să te abați de la drumul principal, iar sistemul Magicite adaugă ceva extra. Cu toate că viteza de deplasare și repetarea anumitor trasee mai încetinesc aventura, prezentarea HD-2D și coloana sonoră extraordinară îl transformă într-unul dintre cele mai reușite jocuri Square Enix din ultimii ani.

✅ Stilul vizual HD-2D;
✅ Luptele și sistemul Magicite;
✅ Coloana sonoră excepțională;

❌ Viteza de deplasare a lui Elliot;
❌ Backtracking-ul dintre epoci;
❌ Varietatea redusă a unor inamici și boși.