Tomb Raider Definitive Edition (Switch) – Review

Există trei francize de jocuri și filme care m-au însoțit, pe rând, dar uneori și în paralel, din copilărie și până acum, aproape de pensie…

Îmi aduc aminte ce impact puternic au avut asupra copilului din mine, în anii ’80, primele trei filme Indiana Jones – am stricat multe casete VHS reurmărindu-le de nenumărate ori. Genul acesta de aventuri și perioada interbelică în care se desfășurau m-au fascinat, mi-au dat frâu liber imaginației și au rămas undeva într-un colțișor cozy și nostalgic, la care mi-e drag să mă întorc mereu.

Toate imaginile din articol sunt capturate pe Nintendo Switch 2

Nu e nicio surpriză că, atunci când am văzut pentru prima dată Tomb Raider, am rămas cu gura căscată (din mai multe motive pe care nu le vom detalia 🙂 ). Lara Croft reprezenta varianta feminină a lui Indy, iar primele jocuri Tomb Raider m-au fascinat la fel de mult ca primele aventuri ale celebrului arheolog. E interesant cum Tomb Raider s-a inspirat inițial din filmele sale, iar când acesta a revenit pe monitoare în Infernal Machine, influența seriei cu Lara Croft era atât de evidentă încât unii l-au catalogat drept o simplă clonă.

Ambele francize au evoluat atât pe monitoare, cât și pe marile ecrane, iar în 2007 a apărut cea de-a treia franciză care m-a bucurat de-a lungul anilor – Uncharted. Cam în aceeași perioadă, Tomb Raider avea nevoie să se adapteze noilor generații, iar succesul seriei Uncharted, cu gameplay-ul său mai alert și prezentarea cinematografică, a devenit o nouă sursă de inspirație pentru Crystal Dynamics atunci când a lansat reboot-ul Tomb Raider în 2013.

Welcome to Nintendo!

Deși foarte diferit de toate jocurile Tomb Raider de până atunci, reboot-ul a reușit să cucerească în egală măsură fanii vechi ai seriei și să atragă un val nou de jucători. A fost un succes care s-a materializat într-o trilogie. Așadar, acest Tomb Raider a reprezentat un nou început pentru serie, iar acum mă bucur să văd că, în sfârșit, își face apariția și pe consolele Nintendo.

Unul dintre aspectele care mă bucură la micile console este faptul că au readus într-un format compact foarte multe jocuri clasice. După ce am adăugat în colecție primele două Gothic, primele trei Syberia, Risen și seria KOTOR, în urmă cu doi ani Aspyr ne-a surprins plăcut cu remasterizarea excelentă a primelor trei jocuri Tomb Raider, urmată, un an mai târziu, de următoarele trei titluri ale seriei. Evident, existau deja numeroase moduri în care puteam să le rejucăm, dar faptul că le pot și păstra pe raft, în micile carcase roșii de la Nintendo, este un capriciu pe care doar colecționarii îl pot înțelege.

Jocul are deja peste 12 ani, iar majoritatea dintre voi l-ați jucat și știți ce oferă din punct de vedere al poveștii și gameplay-ului. Așa că mă voi rezuma strict la caracteristicile tehnice ale versiunii de Switch și, în particular, ale versiunii pentru Switch 1.

Titulatura Definitive Edition a mai fost folosită în 2014, când jocul a fost lansat pe PS4 și Xbox One, după ce apăruse inițial pe PS3 și Xbox 360. Doar că, așa cum voi detalia, acestei versiuni de Switch îi lipsesc o parte dintre elementele acelei ediții. Eu am avut la test versiunea pentru Switch 1, iar prima problemă de care m-am lovit a fost că nu am putut-o instala pe consola mea. Fiind colecționar, 99,9% dintre jocurile mele sunt în format fizic și nu am avut nevoie să fac upgrade la spațiul de stocare până acum. Cum Tomb Raider: Definitive Edition ocupă peste 27 GB, nu am avut unde să-l instalez Așa că m-am mutat cu el pe Switch 2.

TR:DE vine cu două versiuni separate – una pentru Switch 1 și alta pentru Switch 2 – însă diferențele se rezumă la framerate și la o rezoluție puțin mai ridicată pe Switch 2. Asta mă face să pun serios sub semnul întrebării decizia de a lansa două versiuni distincte și, mai ales, faptul că nu poți face upgrade de la versiunea de Switch 1 la cea de Switch 2. Wait! What???

Aș fi înțeles dacă versiunea de Switch 2 s-ar fi ridicat măcar la nivelul grafic al ediției de PS4, lansată acum 11 ani. În schimb, avem o portare aproape directă a versiunii de Switch 1. Și da, jocul putea arăta cu siguranță mai bine. Iluminarea este inferioară celei din versiunea de PS4, mediul înconjurător pare mult mai golaș în comparație atât cu PS4, cât și cu PS3: mai puține umbre, vegetație redusă și scene de pădure care arată nerealist de luminoase. În unele secvențe, numărul de poligoane este vizibil mai redus decât în versiunea de PS3 (!), iar despre păr nici nu mai are rost să vorbim. Într-un joc care se lăuda la vremea respectivă cu modul în care randarea părului reprezenta un important argument de marketing atât pe PC, cât și pe PS4, să vezi acum, la 11 ani distanță, această hidoșenie pe ambele versiuni de Switch arată clar că portarea a fost făcută în grabă.

Performanța în modul handheld pe Switch 2 (care rulează versiunea de Switch 1) este surprinzător de apropiată de cea din modul docked, dar asta doar datorită downgrade-urilor aplicate față de celelalte versiuni de consolă. Pentru un joc vechi de 12 ani, m-aș fi așteptat să avem, în sfârșit, cea mai bună ediție de consolă a acestui titlu excelent. În schimb, primim… cea mai slabă versiune. Chiar dacă texturile au o rezoluție mai mare decât pe PS3, anumite aspecte – în special vegetația și iluminarea – arată mai interesant și mai plăcut în versiunea de PS3, iar efectele de ploaie sunt inferioare sau lipsesc complet.

Văzând toate aceste aspecte dezamăgitoare, mi-am instalat și un microSD în Switch 1 pentru a testa și versiunea pe hardware-ul original. Framerate-ul este instabil, iar jocul se simte greoi, mai ales în modul handheld. Cei 30 FPS par mai degrabă o țintă teoretică decât una atinsă constant pe Switch 1. În privința performanței versiunii optimizate pentru Switch 2, îl voi lăsa pe Leo să vă povestească mai multe.

Tomb Raider pe Switch 2

Mulțumesc, Klamath, pentru microfon! Treaba stă în felul următor: când am văzut anunțul că Tomb Raider: Definitive Edition a apărut pe Switch, nu am rezistat prea mult și am asaltat echipa de PR cu mailuri pentru a obține o cheie de review și, astfel, să ne bucurăm de joc, dar și să vă spunem dacă „se merită” sau nu această portare-surpriză. Intenția noastră era să obținem ediția optimizată pentru Switch 2, dar ne-am trezit cu cea inferioară, pentru Switch-ul original. Cum jocul costă doar vreo 20 de euro, nu am mai stat pe gânduri și am făcut un plan cu Klamath pentru a împărți recenzia și a acoperi astfel ambele versiuni.

Nu mă consider un fan atât de înfocat al seriei Tomb Raider, dar, în mod special, acest titlu are o însemnătate nostalgică pentru mine. A fost unul dintre primele jocuri pe care le-am butonat pe Xbox 360. Am jucat ediția originală într-o vacanță de Paște petrecută la bunici (în perioada aceea aveam consola la ei) și cred că l-am terminat în doar două sau trei sesiuni, atât de mult mi-a plăcut. Abia așteptam un motiv să-l rejoc, mai ales în varianta Definitive Edition. Faptul că a apărut și pe Switch nu a făcut decât să mă bucure și să mă facă nerăbdător să reîncep aventurile Larei în Triunghiul Dragonului.

Versiunea de Switch 2 este ceva mai bine optimizată decât cea de pe primul Switch. În primul rând, avem 60 de cadre pe secundă, față de limita de 30 FPS de pe Switch 1, și o rezoluție Full HD atât în modul docked, cât și în handheld. Nu am observat fluctuații de framerate; chiar și în scenele intense, jocul reușește să țină pasul și să ofere o experiență fină ca untul. Din acest punct de vedere, optimizarea pentru Switch 2 este una reușită și mă face să-mi doresc întreaga trilogie pe această platformă.

Există însă și câteva aspecte mai puțin plăcute, pe care le-a remarcat și Klamath în versiunea de Switch 1. Într-adevăr, din punct de vedere vizual, jocul nu este ceea ce m-aș fi așteptat să văd. Dacă îl compar cu versiunea pe care o știu de pe Xbox 360, lucrurile sunt în regulă. Totuși, vorbim despre o consolă de ultimă generație și despre un joc care are deja 12 ani, așa că așteptările sunt inevitabil mai mari. Chiar și pe Switch 2, Tomb Raider: Definitive Edition nu arată grozav. Există multe momente în care vegetația creează artefacte vizuale deranjante, părul protagonistei pare mai degrabă o formă geometrică alcătuită din câteva poligoane, iar unele texturi și modele mă fac să mă întreb dacă nu cumva s-a folosit versiunea originală drept bază pentru portare, nu cea Definitive Edition.

Să nu mă înțelegeți greșit: acestea nu sunt probleme care să mă facă să cer un refund. M-am bucurat de Tomb Raider pe tot parcursul jocului și a fost o plăcere să-l butonez din nou, mai ales că nu mai pusesem mâna pe el de când l-am terminat pe Xbox 360. Totuși, dacă l-ați jucat recent sau chiar acum câțiva ani pe PS4 ori Xbox One, nu cred că veți fi impresionați de portarea de pe cele două console Switch.

Pentru că este unul dintre jocurile pe care le dețin pe aproape toate platformele pe care a apărut, am instalat și versiunea de Steam, am urcat toate setările grafice la maximum și… am descoperit un alt joc. Klamath nu exagerează atunci când spune că Tomb Raider: Definitive Edition pe Switch arată uneori chiar mai rău decât versiunea de PS3 sau Xbox 360. Abia când vezi ediția de PC îți dai seama cât de mari sunt diferențele.

Din punctul meu de vedere, Tomb Raider: Definitive Edition pe Switch 2 merită să se afle în colecția oricărui posesor de Switch și, mai ales, să fie jucat în modul handheld, atunci când aveți nevoie de o pauză de relaxare. Este un titlu pe care îl consider must-play, indiferent de versiune. Abia aștept să intru în proaspătul Rise of the Tomb Raider, care tocmai a aterizat pe Switch 2, și să continui aventura Larei, pentru ca apoi să revin către voi cu un nou text.

În concluzie…

Trecând peste toate aceste aspecte mai puțin fericite, trebuie menționat că avem totuși o versiune completă, cu toate DLC-urile incluse, iar modul multiplayer este prezent și funcțional. Prețul de lansare mi se pare rezonabil, iar singurul minus serios, menționat și mai sus, este lipsa posibilității de upgrade de la versiunea de Switch 1 la cea de Switch 2.

Aș recomanda această versiune doar cuiva care nu are absolut nicio altă posibilitate de a juca Tomb Raider. Putem spune că avem o ediție completă, inferioară, dar funcțională, a unui joc excepțional. Aventura Larei își arată puțin vârsta și la nivel de design, dar rămâne plăcută și consistentă – mai ales dacă vrei să completezi și obiectivele secundare și să aduni toate collectible-urile – și merită parcursă.

Sper ca următoarele două jocuri din serie să aibă parte de portări mai reușite – probabil exclusiv pe Switch 2.

▶ Pornește video (YouTube)Deschide pe YouTube

Jucat pe: Nintendo Switch și Switch 2
Lansare: 18 noiembrie 2025
Developer: Crystal Dynamics
Publisher: Aspyr

Este oarecum ironic că un joc despre supraviețuire se chinuie cel mai tare tocmai pe consola care ar fi trebuit să-l primească cel mai bine. Nu aveam nevoie de o versiune perfectă, dar măcar de una realizată cu respect. Ca fan al seriei Tomb Raider de aproape 30 de ani, chiar mă doare să văd un port atât de grăbit.

✅ Toate DLC-urile sunt incluse;
✅ Multiplayer-ul este funcțional;
✅ Prețul de lansare este ok;

❌ În unele momente, arată chiar mai rău decât versiunea originală lansată pe PS3;
❌ Iluminare și vegetație;
❌ Framerate instabil pe Switch;
❌ Lispa unui upgrade pack de la Switch la Switch 2;
❌ Pare făcut pe grabă;