Yakuza 3 Kiwami & Dark Ties – Review

Grea e viața de pensionar…

Discutam recent cu un prieten despre franciza Yakuza și despre cum aceste jocuri sunt, practic, un fel de telenovelă pentru „bărbați adevărați”, cu prea mult testosteron. Povestea este absolut nebună, plină de bătăi și trădări, iar personajul principal este stoic și crede în valorile de odinioară, motiv pentru care rămâne de neclintit. Ba chiar, majoritatea situațiilor în care ajunge se datorează faptului că nu este deloc flexibil. Și, la fel ca personajul lui Danny Glover din Armă Mortală, a ajuns și uncheșu’ Kiryu să fie „prea bătrân pentru rahatul ăsta”… însă, exact ca Roger Murtaugh, indiferent ce face mafiotul nostru cu inimă de aur, se trezește din nou în mijlocul unei conspirații!

Lansat în 2006, primul joc din serie avea să devină rapid un hit atât pe piața asiatică, cât și pe cea occidentală. De-a lungul celor 19 ani de existență, formula a tot evoluat, iar seria au trecut printr-o schimbare de gen, începând ca un brawler și transformându-se, de-a lungul anilor, într-un JRPG în toată puterea cuvântului. Curios este faptul că prima creație a purtat numele de Ryu ga Gotoku în Japonia, ce se traduce literalmente ca Like a Dragon („precum un dragon”), însă filiala americană a gigantului SEGA, distribuitorul seriei, a decis că ar avea mai mult succes dacă ar fi redenumită Yakuza pentru piața occidentală. Titlurile originale au fost „blocate” pe platformele mai vechi până la anunțul remake-urilor Kiwami din 2015. Aceste noi iterații promiteau, inițial, schimbări grafice, îmbunătățiri ale sistemului de luptă și o perspectivă third-person cu cameră „liberă”, care urmărea protagonistul, în locul unghiurilor fixe folosite în titlurile lansate înainte de Yakuza 0.

Însă, ce a început ca un proiect menit să modernizeze seria și să o facă accesibilă fanilor care doreau să o experimenteze pe generațiile noi de console, s-a transformat rapid în altceva. Odată cu prima lansare, jucătorii au observat mici schimbări care nu mai țineau de aspectul vizual sau de mecanicile învechite, ci chiar de poveste ori de misiunile secundare. Unele personaje se bucurau de mai multe secvențe, fiind mai bine dezvoltate în aceste versiuni noi, iar anumite evenimente par să fi fost schimbate cu desăvârșire în remake-uri. Și, cum era de așteptat, micile modificări din primele două Kiwami s-au tot adunat și s-au transformat în schimbări majore în titlul curent.

Nu neg că, la vremea lui, Yakuza 3 a fost considerat de către fani și critici cel mai slab joc din serie. Această părere o împărtășesc și eu, după ce am experimentat varianta remasterizată în urmă cu câțiva ani, motiv pentru care am sperat că schimbările pe care urmau să le facă dezvoltatorii aveau să îmbunătățească produsul. Situația este, însă, un pic complicată în cazul acestei versiuni, deoarece reușește să facă experiența mai plăcută la unele capitole, iar la altele rămâne la fel de monotonă, sau chiar mai rea, decât cea originală. Dacă v-am făcut curioși, haideți să începem cu povestea!

Lasă-mă, Kyriu, la mare,
Vreau melodramă și bătaie!

Sincer, nu știu de unde să încep cu firul narativ, nu din cauză că ar fi complicat, ci pentru că e grandoman. Și să fie un lucru clar: este aproape imposibil să începi această serie direct cu Yakuza 3 Kiwami & Dark Ties, deoarece există așteptarea ca jucătorul să cunoască deja evenimentele din cele trei titluri anterioare suficient de bine încât să poată urmări povestea din titlul curent. Da, ați citit bine, sunt trei deoarece includem și Yakuza 0.

Și, ca să facem o mică recapitulare, protagonistul nostru, Kazuma Kiryu, a reușit următoarele lucruri până la începutul celui de-al treilea joc:

• să se alăture unuia dintre cele mai temute clanuri interlope din Japonia;
• să supraviețuiască unui complot al triadelor chinezești;
• să meargă la închisoare timp de zece ani pentru a-și salva cel mai bun prieten;
• să ajute clanul din care face parte să recupereze zece milioane de yeni, dispăruți în mod misterios;
• să devină liderul grupării;
• să oprească un război major între două clanuri rivale și să curețe Kamurocho/Kabukicho de interferențe străine;
• să demisioneze din poziția de conducere.

Mare parte din aceste realizări au avut loc, din punct de vedere cronologic, pe parcursul a doar patru ani, iar în povestea din Yakuza Kiwami 3 & Dark Ties, uncheșu’ nostru preferat are 41 de ani. După ce a trecut prin mai multe într-un timp atât de scurt decât ar spera alții să trăiască într-o viață întreagă, Kiryu-san decide să plece din Tokyo și să se pensioneze undeva cald. Aflând că poziția de manager al filialei din Okinawa a orfelinatului Sunshine s-a eliberat, hotărăște imediat să o preia și să îi ajute pe copiii nevoiași. Însă viața de interlop nu-l lasă în pace, fiind tras din nou în mijlocul conflictelor mafiote din cauza orfelinatului. Sau, mai bine zis, a terenului pe care a fost construit. Bucata de pământ este râvnită de mai multe grupări ce vor să o vândă pentru un mega-proiect al Ministerului Apărării japonez, care dorește să construiască o bază militară în parteneriat cu Statele Unite ale Americii. Aceasta este premisa de la care pornește întreaga nebunie din Yakuza 3 Kiwami, însă dezvoltatorii au pregătit o surpriză pentru fanii dedicați: Dark Ties.

Secțiune nouă este, practic, un soi de DLC, în care explorăm povestea lui Yoshitaka Mine, un personaj extrem de important din jocul principal. În acest capitol, vedem cu ochii noștri cum acest CEO al unei companii tech de succes este dat afară din propria firmă, se alătură unei grupări interlope și, desigur, cum ajunge să își conducă propriul clan. Vă mărturisesc că, pentru mine, adevărata atracție a fost această secțiune nouă.

Am menționat în rândurile de mai sus faptul că au existat schimbări minore în titlurile anterioare, care s-au aplicat unor misiuni sau personaje secundare. Ei bine, modificările din Yakuza Kiwami 3 & Dark Ties sunt destul de ample… Înțeleg nevoia de a schimba înfățișarea unor personaje, precum Rikiya Shimabukuro sau Goh Hamazaki, din cauza scandalurilor în care actorii originali au fost implicați. Înțeleg și adăugarea unor personaje noi pentru quest-uri și activități secundare, pentru că are sens. Însă nu pot fi de acord cu schimbări majore aduse poveștii, care ar altera radical evenimentele din titlurile viitoare, precum un eventual Yakuza 4 Kiwami.

Unul dintre motivele pentru care este considerat cel mai slab joc din franciză, precum și principalul motiv pentru care este adesea criticat, ține de ritmul foarte lent al acțiunii. Durează aproximativ trei ore până trecem de segmentul de „tutorial” și căpătăm libertatea de a face tot ceea ce ne dorim în Okinawa. Din păcate, așa a fost construită povestea, iar această secțiune introductivă, mult prea lungită, rămâne la fel de monotonă și în remake-ul Kiwami. Această problemă nu există în Dark Ties, unde tutorialul este scurt și la obiect.

Campion internațional la arte marțiale strămoșești

Chiar dacă am fost dezamăgit de poveste și de noua direcție, sunt foarte încântat de gameplay. Luptele sunt mai reușite decât în titlul original, activitățile secundare noi îl conturează pe Kiryu ca pe un personaj mai complex, iar misiunile opționale sunt exact ce trebuie: nebunești! Mulți au criticat sistemul de combat din 2009, motiv pentru care dezvoltatorii au introdus un stil nou pentru protagonist: Ryukyu. Acesta se inspiră din tradițiile prefecturii Okinawa și îi permite uncheșului să folosească diverse arme, precum nunchaku sau secera. Și să nu credeți că stilul Dragon of Dojima a fost lăsat în urmă. Dimpotrivă, a fost reîmprospătat cu mecanici noi și cu un power-up asemănător sistemului Spartan Rage din God of War, care îl face pe Kiryu mai puternic și îi oferă acces la atacuri devastatoare, capabile să încheie rapid orice luptă.

Sistemul de bătălii din Dark Ties este asemănător celui din Yakuza Kiwami 3, însă modul în care Mine sparge capete este complet diferit. Kiryu are decenii de lupte în palmares, motiv pentru care fiecare lovitură a sa este calculată. Mine, în schimb, adoptă un stil care trădează frustrare și sălbăticie, ducându-ne cu gândul la un animal încolțit care luptă pentru supraviețuire. Având în vedere povestea DLC-ului, această abordare se potrivește de minune pentru protagonistul secundar.

Am scris în rândurile de mai sus că misiunile secundare sunt fix ceea ce trebuie, adică complet trăsnite! Poate vă întrebați cum se poate ca o poveste serioasă despre viața de infractor și provocările sale să coexiste cu obiective opționale nebunești. Ei bine, răspunsul este destul de simplu: echilibrul. Pentru că firul narativ are un ton apăsat, țăcăneala misiunilor secundare este antidotul perfect împotriva monotoniei care s-ar instala în lipsa lor. Da, asasinarea unui personaj îndrăgit are un impact emoțional puternic asupra protagonistului și jucătorului, însă la fel de memorabil este și sentimentul trăit după rezolvarea celor șapte mistere din orașul Ryukyu sau atunci când Kiryu oprește o persoană pe punctul de a se arunca de pe un pod. Poate nu par activități grandioase, dar vă reamintesc că aceasta este franciza în care am ajutat o studentă timidă să devină cea mai bună dominatrix din Japonia și în care am bătut un clan interlop ai cărui membri se îmbrăcau în scutece și se prefăceau că erau bebeluși.

Desigur, nu am putea numi titlul de față Yakuza dacă nu ar avea o sumedenie de activități secundare menite să ne țină ocupați! Le regăsim atât pe cele clasice, precum întâlnirile cu hostesele, mahjong, darts, bowling sau jocurile arcade (printre care se numără titluri SEGA precum Galaga 2, Fantasy Zone Gear, Sonic Drift și Streets of Rage), cât și activități noi, cum ar fi administrarea orfelinatului sau gestionarea unei grupări de bikeri.

În jocul original, rolul de administrator era menționat doar în secvențe video sau dialoguri, fără să vedem concret cu ce se ocupă „uncheșu’”. În remake, în schimb, îl vedem cum are grijă de nevoile copiilor prin diverse mini-games: le gătește, îi ajută la teme sau le coase hainele. Iar în Bad Boy Dragon, Kiryu devine liderul unei grupări feminine de bikeri din Okinawa și își folosește experiența pentru a transforma banda într-o forță de temut, menită să apere idilicul orășel de pe malul Pacificului. Și cum face asta? Prin recrutarea de noi membri, personalizarea motocicletelor, curse intense și, desigur, bătălii!

Din păcate, din cauza scopului limitat al DLC-ului Dark Ties, povestea lui Mine nu beneficiază de la fel de multe misiuni sau activități secundare. Printre cele principale se numără Kanda Damage Control, unde protagonistul încearcă să îi crească reputația lui Tsuyoshi Kanda, un interlop proaspăt eliberat din penitenciar, rezolvând diversele probleme ale locuitorilor din Kamurocho, dar și Hell’s Arena, un club de lupte ilegale în care jucătorul poate participa la diferite campionate pentru a-și îmbunătăți abilitățile.

Uncheșule, ce tânăr ești

Vă întreb, dragi cititori: cine joacă Yakuza pentru fidelitatea grafică? Nu a fost cel mai arătos joc nici pe PlayStation 2 și nici pe PlayStation 4, în varianta remasterizată. Ca atare, nu e de mirare că remake-ul Kiwami nu va da pe nimeni pe spate din punct de vedere vizual. Nu neg că arată bine, însă nu poate fi comparat cu titluri precum Death Stranding 2: On the Beach sau Ghost of Yotei. Chiar și cu un aspect general solid, jocul dezamăgește pe alocuri. Da, este adevărat că personajele arată foarte bine, inclusiv fețele noi, însă hainele lasă de dorit. Cămașa hawaiană a lui Kiryu arată de-a dreptul oribil în remake, iar în unele zone din Yakuza 3 Kiwami aș putea jura că joc un reskin al primei versiuni din Grand Theft Auto: San Andreas – Definitive Edition, din cauza aspectului ciudat al unor NPC-uri, ale căror brațe par puțin mai lungi decât ar fi firesc.

Și, că tot am adus vorba de cămașă, trebuie să discutăm puțin despre elefantul din cameră: orașul Ryukyu. Din punct de vedere tehnic, era de așteptat să adapteze camera din jocul vechi și să ne permită să o controlăm în mod liber, iar acest lucru a însemnat că dezvoltatorul a avut ceva muncă pentru a acoperi unghiurile care, cel mai probabil, nu aveau texturi sau le aveau la o calitate redusă. Din păcate, Ryu ga Gotoku pare că a ales calea cea ușoară: a făcut un mic upscale la texturile vechi, după care a folosit AI-ul pentru a mai curăța rezultatul, astfel încât să fie mai plăcut din punct de vedere vizual. Exact ca în cazul cămășii, rezultatul este dezastruos. Aici am simțit că mă aflu iar într-un reskin al faimosului Grand Theft Auto: Definitive Edition, însă problema pare să se rezume doar la vestita insulă din Japonia. Ryu ga Gotoku a spus, într-un tweet recent, că problema ar ține de „lumina” din motorul grafic și că va fi rezolvată într-un patch viitor. Kamurocho arată incredibil, însă aici cred că s-au folosit asset-urile din celelalte titluri Kiwami, deoarece toate jocurile din franciză au loc în faimosul cartier al vieții de noapte din Shinjuku.

Un ultim aspect care trebuie abordat este dublajul. Așa cum era de așteptat, dezvoltatorul s-a folosit în mare parte de înregistrările din Yakuza 3 pentru a aduce personajele la viață în japoneză, cu mici adiții rezultate din schimbarea unor actori. Și, spre deosebire de varianta din 2009, versiunea curentă beneficiază și de dublaj în engleză, care este la fel de bun (și pe alocuri haios) ca în celelalte jocuri Kiwami. Totuși, este important de menționat că dublajul acoperă doar anumite scene și secvențe video. O mare parte din dialogul jocului, în special cel din misiunile secundare și activitățile opționale, nu este dublat, lucru care m-a mâhnit oarecum, mai ales că SEGA (distribuitorul și deținătorul IP-ului) dispune de resursele necesare pentru a asigura dublarea completă a conversațiilor.

Iar în caz că vă întrebați cum rulează pe PlayStation 5, vă pot confirma că experiența este excelentă, chiar dacă nu atinge 4K/60fps pe modelul de bază. Pe modelul Pro, din câte ne-a transmis dezvoltatorul, Yakuza 3 Kiwami & Dark Ties merge fără probleme la rezoluția de 4K cu 60 fps. Pe modelul standard, cel pe care am testat jocul, modul Performance a oferit un 60 fps constant, fără agățări sau scăderi de framerate.

Deși sunt întristat de modificările aduse poveștii și de un aspect vizual care nu se ridică la standardele jocurilor anterioare, sistemul de luptă îmbunătățit, noua cameră, care nu mai stă blocată în unghiuri fixe, precum și noile misiuni și activități secundare reușesc să îmbunătățească jocul considerabil față de prima sa iterație. Din acest motiv, am speranțe mari că un eventual remake pentru Yakuza 4 ar putea deveni cel mai bun din franciză.

Mulțumim CD Media S.E. pentru codul de recenzie și oportunitatea de a juca Yakuza 3 Kiwami & Dark Ties înainte de lansare.

▶ Pornește video (YouTube)Deschide pe YouTube

Disponibil pe: PlayStation 5, PlayStation 4, Xbox Series X/S, Nintendo Switch 2 , PC
Jucat pe: PlayStation 5
Lansare: 12 februarie 2026
Developer: Ryu ga Gotoku
Publisher: CD Media S.E. (România), SEGA (global)

Yakuza 3 Kiwami & Dark Ties modernizează un capitol controversat al seriei printr-un sistem de luptă îmbunătățit, o cameră liberă și activități secundare extinse, precum și printr-un DLC care îl are în rolul principal pe Mine. Deși povestea suferă modificări discutabile, iar aspectul vizual nu impresionează constant, remake-ul reușește să ofere o versiune mai bogată în conținut decât originalul. Un pas înainte pentru acest episod și un semn promițător pentru viitoarele remake-uri din franciză.

✅ Noul sistem de luptă;
✅ Misiunile și activitățile secundare noi;
✅ Dark Ties;

❌ Grafica în Okinawa;
❌ Modificările efectuate asupra poveștii;
❌ Ritmul lent din primele ore.