NBA 2K Playgrounds 2

Apărut în GRIND Ediția Definitivă, paginile 58–61.

JUCAT PE PC · LANSARE 15 OCTOMBRIE 2018 · PUB 2K GAMES, 2K SPORTS · DEV SABER INTERACTIVE

ÎN OPINIA MEA, BASCHETUL ESTE CEL MAI SPECTACULOS SPORT.

Dacă îi eliminăm elementele tactice și schemele de apărare pentru a pune mai mare accent pe slam dunk-uri umilitoare, alley oop-uri devastatoare și driblinguri amețitoare, atunci obținem ceva asemănător cu NBA 2K Playgrounds 2: o abordare arcade asupra sportului cu minge spărgătoare de dinți, care se apropie mai degrabă de seriile NBA Jam și NBA Street decât de realismul din NBA 2K21.

Ceea ce m-a atras inițial la NBA 2K Playgrounds 2 este prețul: pe toate consolele, jocul poate fi achiziționat cu mai puțin de 50 de lei. Însă băieții de la 2K nu au afișat vreo urmă de generozitate sau milă față de buzunarele jucătorilor: pentru că în forma inițială, Playgrounds 2 vine doar cu jumătate din conținut. Și există doar două modalități de a te bucura de tot ceea ce oferă jocul: ori te complaci în meschinăria microtranzacțiilor pentru a putea forma echipa ta de vis, ori câștigi totul prin muncă cinstită deblocând jucătorii preferați.

Dar întrucât revista se numește GRIND, nu cred că este necesar să vă spun cum am ajuns să abordez jocul. Însă ceea ce vă pot spune din start este că nu prea merită să investiți câteva zeci (sau poate sute) de ore pentru a câștiga sezoane alături de echipa preferată, cu scopul de a obține moneda virtuală care poate fi folosită pentru a achiziționa pachete cu cărți de joc prin care se deblochează noi jucători – echivalentul lootbox-urilor, dar într-o variantă mai apropiată de albumele Panini pe care le începeam și nu le terminam niciodată. Dacă totuși vreți să eliminați componenta de noroc, există și posibilitatea de a merge la sigur pentru a achiziționa jucătorii preferați (în cazul meu, Michael Jordan, Kobe Bryant și Larry Bird). Dar pe lângă faptul că abordarea certă nu generează secreția aceleiași cantități de dopamină, este și mai scumpă – te costă mai mult să deblochezi un singur jucător legendar decât să cumperi un pachet întreg cu jucători sau skin-uri pentru terenuri și mingi. Și există oricând șansa de a debloca doi sau mai mulți jucători legendari în același pachet… dar dacă nu se întâmplă asta, trebuie să te întorci pentru a mai finaliza un sezon (sau validezi încă un transfer bancar în contul celor de la 2K).

Dar dincolo de neajunsuri și grind, jocul este plăcut și dinamic. NBA 2K Playgrounds 2 este exact genul de titlu care poate fi deschis zilnic pentru 2-3 partide de câte 5 minute. Pentru începători, are elemente surpriză precum deblocarea unor puteri supranaturale în timpul meciului – astfel, rezultatul unei strategii impecabile de apărare poate fi răsturnat de o minge înflăcărată care intră în coș indiferent din ce parte a terenului este aruncată; iar diferențele mari de scor pot fi oricând echilibrate prin apariția unor cercuri care dublează sau triplează numărul de puncte acordate pentru înscriere.

În baschet, există coșuri de 1 punct (din aruncare liberă), 2 puncte (din interiorul careului de 6.25m) și 3 puncte (din afara zonei de 6.25m). În NBA 2K Playgrounds 2, se acordă un punct suplimentar pentru perfecțiunea execuției (atunci când reușești să apeși pe buton și să îl eliberezi într-o sincronizare perfectă cu bara indicată în colțul ecranului) și pentru înscrierea primului coș din meci. Iar dacă ai dibăcia de a executa un alley oop dublu, pasând mingea de minimum 2 ori în aer înainte de a executa aruncarea de grație, primești un coș de 6 puncte – de departe cel mai devastator și umilitor mod de a-i arăta adversarului cine este rege pe teren.

Evident, într-un joc de streetball 2 vs 2, slam dunk-ul este rege. Și spre deosebire de situația reală, unde există doar câțiva executanți ai manevrei, în joc aproape fiecare jucător are o detentă impresionantă și poate introduce mingea prin inel făcând cel puțin o piruetă în aer. Dacă ai răbdarea necesară, până și jucătorii cei mai mici sau cei mai mari și greoi pot produce spectacol. Dezavantajul este însă dat de faptul că manevrele devin repetitive după un anumit timp și își pierd farmecul – odată ce îți dai seama cum se execută, nu mai ai nicio satisfacție (la fel cum în DOOM 2016 nu te mai minunezi de glory kills după primele 15 minute). Există însă provocări mult mai interesante, precum perfecționarea aruncării de la 3 puncte și coordonarea de alley oop-uri. Și dacă arta ofensivei nu mai prezintă secrete pentru tine, atunci poți să încerci să îți optimizezi recuperările și blocajele, astfel încât adversarul să nu mai poată înscrie împotriva ta.

Cred că NBA 2K Playgrounds 2 este un titlu potrivit pentru partide alături de prieteni aflați în aceeași cameră. La fel ca oricare alt joc în care trebuie să înfrunți un singur adversar, este mult mai plăcut să-i poți observa reacțiile atunci când ele apar și să pornești provocări în timpul meciului (clasicul “hai să vedem cine marchează primul de la jumătatea terenului” nu poate să lipsească de la nicio petrecere). Există și un mod online și o abordare cross-platform pentru a extinde posibilitățile de conectare, dar rareori am găsit un partener de joacă. Iar atunci când s-a nimerit să intru într-o partidă alături de cineva, a fost vorba de un jucător înrăit care avea propriul “dream team” format din baschetbaliști legendari și își etala abilitățile de veteran în victorii zdrobitoare. Poate că mi-ar fi crescut semnificativ șansele dacă aș fi făcut mai mult grind sau aș fi cotizat la trezoreria 2K, dar oare chiar merită efortul? Dincolo de asta, jocul nu te încurajează deloc să înfrunți un AI mai competent: punctele pe care le primești sunt aceleași indiferent de nivelul de dificultate ales, iar dacă scopul tău este să deblochezi tot ceea ce Playgrounds 2 are de oferit, atunci este în interesul tău să câștigi de fiecare dată… apelând la cel mai mic nivel de dificultate, unde nu trebuie neapărat să îți cizelezi stilul sau să înveți ceva nou.

NBA 2K Playgrounds 2 este un joc de nota 6, complimentat de un grind de nota 3. Dincolo de bucuria de a debloca o nouă legendă din istoria NBA, nu ai nicio bucurie în a câștiga încă un campionat. Recompensele nu justifică suficient de mult timpul investit, așa că nu pot recomanda jocul decât împătimiților de baschet și/ sau streetball. Mai mult de atât, muzica și comentariul sunt atât de repetitive încât după câteva meciuri alături de o echipă deja știi ce urmează să auzi în urma executării unei manevre sau finalizării unei partide. Melodia din meniu te prinde, însă devine obositoare după prima oră de joc.

Ceea ce-mi place însă la efortul celor de la 2K este grafica – jucătorii sunt niște caricaturi care exagerează trăsăturile individuale, terenurile sunt animate, iar spectatorii sunt dinamici într-un mod care îmi aduce aminte de Street Fighter 2: dincolo de provocarea pe care o înfrunți, ți se sugerează că faci parte dintr-o lume mai mare care se mișcă și are o existență proprie autonomă de acțiunile tale. Evident, nu avem rezoluții 4K, milioane de poligoane per model și ray tracing. Dar pentru ceea ce încearcă să facă, jocul nici nu are nevoie de așa ceva.

Dacă aveți un prieten, un partener de viață, sau un membru al familiei care are o natură competitivă, atunci vă veți distra de minune alături de NBA 2K Playgrounds 2. Dar dacă vreți să vă bazați pe experiența single player, atunci recomand jocul doar ca pe o relaxare zilnică de câteva minute. Cu cât îl luați mai tare în serios, cu atât devine mai frustrant – tocmai pentru că recompensele oferite se dovedesc de cele mai multe ori a fi nesatisfăcătoare în raport cu efortul. Însă acest fapt nu m-a oprit din a rescrie istoria alături de Boston Celtics, câștigând campionate și zdrobind Chicago Bulls și LA Lakers în meciurile finale. La fel ca oricare altă activitate din viața noastră, jocul nu are un scop în sine – noi suntem cei care îi determinăm rolul, îi alocăm timp și îi stabilim însemnătatea.

VLAD COSTEA

PERSPECTIVĂ ESTE OARE NOSTALGIE? Este oare vorba de nostalgie atunci când alegem să jucăm un titlu din generațiile anterioare?

ARTICOLE

62 JAPONEZII FAC CELE MAI BUNE JOCURI | 66 ESTE OARE NOSTALGIE? | 72 GRIND-UL NE ÎNNOBILEAZĂ