God of War: Ragnarok

Apărut în GRIND II, paginile 62–71.

Dar aici este schema: jocul din 2022 chiar se simte doar ca o continuare a celui de dinainte. Pentru că, deși păstrează cumva rețeta The Last of Us Part II din perspectiva succesiunii narative, anii puțini care îi despart în intervalul lansărilor și avansul tehnologic mic făcut în acești 4 ani nu îi oferă posibilitatea de a se diferenția drastic de original.

Eu, unul, nu pot judeca experiența ultimelor două titluri ale băieților de la Santa Monica într-un mod separat. God of War 2018 și God of War Ragnarok, luate individual, îți oferă ore întregi de distracție și de joacă la fel ca în vremurile bune. În schimb, încercate împreună, îți dau șansa să parcurgi cea mai completă și complexă experiență de joc din ultima vreme. Narațiune, gameplay, grafică și mecanici de joc, toate meșteșugărite în așa fel încât să nu simți tranziția de la un titlu la celălalt, dar să te bucuri în măsură egală de ceea ce are de oferit fiecare.

Bogdan Menci sunt, iar din perspectiva mea acest mare joc God of War (format din ultimele două titluri) reprezintă probabil GOTC (Game of the Century).

God of God of

Despre concept și păreri finale

Slavă Domnului că industria de gaming nu a exagerat cu titlurile inspirate din aceste izvoare folclorice scandinave, așa cum producătorii de seriale nu se mai pot opri din a face clone nenumărate după seria de succes Vikingii. Sau, cel puțin, titluri precum Jotun, Northgard sau Hellblade: Senua’s Sacrifice oferă experiențe și unghiuri diferite în abordarea miturilor folosite la baza intrigii ce le generează întreaga narațiune. Nu am uitat de Assassin’s Creed: Valhalla… care din nefericire, din perspectiva unui joc de acțiune cu un erou nordic ce dă cu toporul în stânga și-n dreapta, pare doar o copie ieftină și un afront adus zeităților din cele 9 tărâmuri mitice.

God of War își merită pe deplin titlul de cel mai bun joc inspirat din mitologia norse. Da, nu m-am referit doar la Ragnarok sau doar la cel din 2018, m-am referit la ambele luate ca un întreg.

Desigur, Ragnarock luat chiar și de unul singur, oferă o experiență mai completă și cu toate dimensiunile lărgite. Există mai multe personaje, mai multe locuri de vizitat, mai multe arme și armuri, mai multe abilități, o grafică mai cizelată (care se observă clar doar pe PS5), mai multe tipuri de lighioane de ucis, mai mulți boși și implicit mai multe ore de jucat. Iar dacă nu l-ai încercat pe primul, vei fi la fel de uimit ca mine când am început aventura în 2018. God of God of

Grafica, sunetul

Din punct de vedere al graficii, eu nu am observat ceva îmbunătățiri majore față de God of War 2018. Și primul titlu conținea imagini care să te uimească și să te facă să te oprești din genocidul continuu.

Diferența majoră este că acum a dat vijelia peste ei prin Fimbulwinter: o iarnă de peste 3 ani care a albit mai tot prin jur și care l-a făcut pe Kratos să mai pună o cojoacă pe el.

De data aceasta ai câteva zone noi de explorat, dar vei putea revizita și unele dintre vechile tărâmuri… deși nu toți se vor bucura de vizita ta, după deranjul făcut anterior. Știu că ai fost educat din filme că elfii sunt buni – dar când te întorci acasă la ei în Alfheim, ascute bine toporișca!

Sunetele și textele nu sunt de Oscar. Dar completează grozav toată atmosfera de basm pe care Mimir va încerca să o creeze prin odiseele sale.

și textul abilități și arme Gameplay,

În mare, gameplay-ul nu s-a schimbat față de primul joc. Senzația pe care mi-a dat-o mie este că au fost introduse modificări ușor nesemnificative, dar care adaugă totuși puțină fluiditate în parcurgerea traseelor. Parcă și noile puzzleuri par ușor mai intuitive față de cele vechi.

Pe partea de luptă, avem scheme noi de rupt capul la fraieri (la propriu). Noile scuturi au primit și ele utilitate mai mare. O surpriză plăcută se ivește prin posibilitatea de a-l controla pe Atreus, mai mult decât printr-o comandă simplă pe butonul cu pătrat. Nu e la fel de bogat în scheme ca ta-su, dar știe și el ceva smardoială.

În funcție de cât hacksilver colecționezi și de cât de multe cufere deschizi, poți să-i pui pe cei doi dwarfi să-ți meșterească armuri din ce în ce mai grozave, să-ți adauge pietre norocoase la arme sau să ți le upgradeze pe cele existente.

Punctele de experiență le capeți pe măsură ce ucizi mai mulți inamici. Iar sidequest-urile, pe lângă poveștile frumoase prezentate, aduc drept bonus noi oportunități de farmat și colectat. Mai apoi, cu punctele câștigate poți debloca un tablou plin cu ramuri de abilități pentru cei doi eroi principali. Aceste elemente RPG sunt pe placul meu: nu foarte stufoase și accesibile prin combinații pe care le poți executa fără să-ți sucești vreun deget. God of God of Relația dintre Kratos și Atreus o cam dă uneori în melodramă, adolescentul punând mai mereu la încercare răbdarea tatălui. Din păcate, uneori ai senzația că se repetă aceeași ceartă la nesfârșit și că nici unul nu înțelege nimic de la celălalt.

Prietenii sunt făcuți să ajute, așa că rolul lor în firul narativ e să le aducă protagoniștilor tensionați indicii și informații despre ceea ce le rezervă viitorul. Și bineînțeles, de data aceasta îi vei avea și ca parteneri de luptă, mai ales în bătălia finală.

Totuși nu te baza grozav pe alții – cel mai bun tovarăș a lui Kratos va rămâne bătrânul topor leviathan, cea mai puternică și emblematică armă a eroului.

După lupte și iertări între personaje mai ceva ca în emisiunea Iartă-mă, pun mână de la mână și vânătaie la vânătaie, până reușesc să îndeplinească profeția pe care Faye, mama lui Atreus, și-a imaginat-o printr-o pictură murală. Boy! Te-ai făcut tupeist! ‘tu-ți paștele mamei tale! Puștiule, dacă nu scoți și altceva din teacă, nu te va ajuta prea mult cuțitașu ăla! Atreuuusss, vino! Iar s-a înțepenit ruginătura asta în țeasta unui dobitoc! - Tyr! Myr! Fyr! Nu-mi pasă cum te cheamă dacă bei cu mine!

- Beau frățioare că m-ai salvat de la răcoare! Kratos, fost Spartan, actual Zeu al Războiului de la greci, venit în vizită de lucru la rudele scandinave ale nevestei defuncte; Mimir, fost Zeu al Cunoașterii în țările nordice, actual Cap Povestitor care încă se mai aude și pe la Radio România Actualități la emisiunea de basme “Noapte bună, copii!”; Freya, fostă regină a Valkirelor și actuală zeiță din Vanir, aflată într-o depresie cruntă după moartea propriului fiu; Brok și Sindri, niște pitici fierari care meșteresc cele mai puternice și rezistente armuri și arme; Angrboda, o gagicuță din neamul ultimilor Giganți, retrasă în Jotunheim alături de animăluțele sale fantastice și de bunică-sa dusă cu pluta; Tyr, fost Zeu al Războiului la nordici, actual deținut eliberat pe cauțiune.

În colțul celor răi îi regăsim pe cei mai puternici zei din Asgard. Bossul boșilor este O din, Tatăl celor 9 tărâmuri dar și al lui Thor, Zeul Tunetului. Heimdall este un alt fiul de-al lui O din și se crede cel mai tare din parcare pentru că are puterea de a vedea în viitor. Deține de asemenea și rolul de protector al Asgardului. God of

Povestea și personajele

Ultimele două titluri God Of War reprezintă în fapt povestea lui Atreus, care își va descoperi destinul prin reiterarea originii sale ca unul dintre vechii Giganți (Loki). Menirea lui este aceea de a juca un rol important în marea luptă ce o prevestesc picturile răspândite pe tot parcursul jocului.

Sângele său fierbinte de adolescent cu puteri dumnezeiești îl face să ia decizii fără consultarea tatălui. Aceste acțiuni îl vor conduce către misiuni dedicate mai degrabă descoperirii sale de sine și a creșterii sale în experiență.

Dacă până acum totul se învârtea în jurul cheliei lui Kratos, de data aceasta puștiul devine piesa centrală a epopeii nordice. Atreus va reuși prin acțiunile sale să ajungă în prim-plan și chiar să creeze un grup gen A-Team, alături de care să finalizeze misiunea dificilă de a năpădi tot. Acest tânăr John “Hannibal” Loki are în echipa sa de băieți buni pe: God of

BIGGER BALDER

De fapt balder nu prea aș spune… că na, i-a mai crescut lui Kratos câte un fir pe ici pe colo prin bărbie. Daaar, sigur lui Atreus, de la ultima întâlnire cu el de prin 2018, i s-au prins lăstarii pubertății prin zonele de acum bărbătești. Ohhhooo și ce bărbăție vei descoperi că are puștiul!

Dacă în tinerețea lui, Kratos făcea să curgă râuri de sânge din vârful muntelui Olimp, de data aceasta (până la un anumit punct și în antiteza felului său de a fi în episodul anterior) militează pentru pace în lume și aproape că îi transmite puștiului un lennonesc make love not war. Înțeleg postura de tată ce vrea să îl învețe calea cea bună pe fiul său, dar până și acesta din urmă pricepe că nu te poți ocupa de Ragnarok cu flori in păr și cu iarba-n barbă.

Kratos este un tată exemplar, îi ține non-stop prelegeri lu’ fi-su despre cât de greșită este toată intenția sa de a începe o luptă împotriva lui O din, dar nu se poate abține din a-i face totuși pe plac… mânca-i-ar tata săgeata și arcușul lui!

Ca orice adolescent, Atreus fuge de acasă pentru a se vedea cu MILF-uri, pentru a vrăji tinere puicuțe dar și pentru a se lăsa păcălit de scheme dubioase alături de așa-ziși prieteni. Inevitabil, ajunge să sufere primele deziluzii în drumul său spre maturitate. Drum care, din păcate, trebuie să treacă prin apocalipsa din scripturile zeilor nordici – Ragnarok.

&

God of God of