TMNT: Shredder’s Revenge

Apărut în GRIND II, paginile 18–21.

TESTAT PE NINTENDO SWITCH · LANSARE IUNIE 2022 · PUB DOTEMU · DEV TRIBUTE GAMES

GRAFICĂ ARCADE ȘI CONTINUĂRI NELIMITATE...

Închideți ochii. Imaginați-vă că sunteți în anul 1998 și aveți o consolă Terminator. În timp ce jucați Double Dragon 2 alături de Cornel de la scara alăturată, intră pe ușă părinții și vă oferă o nouă dischetă galbenă care conține jocul Mighty Final Fight. Apoi un blender gigantic își face apariția în mijlocul camerei, înghite Double Dragon 2 și scoate zeama din el. Pe urmă, Mighty Final Fight intră în amestec. Și în timp ce te gândești cum vei explica întreaga scenă alor tăi, blenderul mai înghite un CD cu muzică, albumul cu Teenage Mutant Ninja Turtles de la gume Turbo și firul de la telefonul fix din sufragerie.

De data asta chiar ai intrat în bucluc, sigur vei fi pedepsit o lună întreagă! Acum deschide ochii. Anul este 2022, în creștetul capului tău au răsărit câteva fire albe, iar dispozitivul tău cel mai puțin preferat este cântarul. Cornel nu mai locuiește la scara alăturată și nici nu mai are timp să vină la tine în vizită. În ceea ce privește pedepsele, taxele și impozitele își fac treaba mai eficient decât părinții. Din neant, blenderul gigantic reapare și îți aruncă în brațe un disc pe care scrie “Teenage Mutant Ninja Turtles: Shredder’s Revenge”. Tot ce ți-a mai rămas de făcut este să introduci jocul în consola ta de generație nouă și să te minunezi de inovațiile tehnice din ultimele 2 decenii și jumătate.

În fața ta se va desluși o aventură cu puțin mai lungă de o oră care îndeplinește cu succes toate exigențele pe care le-ai fi avut în 1998 – ba chiar adaugă elemente contemporane fără să ruineze experiența! Pentru că Shredder’s Revenge bifează fiecare căsuță din lista unui puștan care merge la bâlci să bată clanul Foot Soldier, se întoarce acasă după ce rămâne fără fise, după care își petrece restul serii amăgindu-se cu Double Dragon 2 pe “joc pe televizor”… pentru ca apoi să navigheze puțin pe internet după miezul nopții, folosind cardurile PCNET pentru dial-up.

Shredder’s Revenge oferă simultan grafică de arcade și continuări nelimitate. Este disponibil atât pe PC, cât și pe consolele de generație actuală. Muzica este o compilație de power metal și hip hop pe care ai fi ascultat-o pe MTV undeva la cumpăna dintre decenii – orice an între 1988 și 1991. Iar controlul personajelor este atât de fluid încât face de râs Streets of Rage, Final Fight, Double Dragon și chiar TMNT: Turtles in Time. Apogeul genului beat ‘em up a fost atins undeva prin anul 1994… pentru a fi adus pe noi culmi 28 de ani mai târziu.

Dacă ar trebui să găsesc defecte în opera băieților de la Tribute Games, atunci probabil că m-aș plânge de durata scurtă a poveștii principale și lipsa de conținut suplimentar (până și modul arcade te pune să joci exact aceleași hărți, în aceeași ordine). Dar am terminat Shredder’s Revenge de 4 ori și de fiecare dată am descoperit ceva nou.

Prima dată, am abordat cele 16 niveluri de unul singur. L-am ales pe Raphael pentru a înfrunta fiecare soldat și boss de final de capitol, am executat cu mândrie toate manevrele de judo și l-am răpus pe Shredder încă fredonând “Panic în the Sky” (melodia mea preferată din joc). Nu am înțeles prea bine povestea, așa că m-am gândit să reiau jocul a doua zi.

A doua oară, am decis să parcurg toate nivelurile în modul multiplayer. Și cum nu aveam pe nimeni prin preajmă pentru a pune mâna pe al doilea controller, a trebuit să mă mulțumesc cu străini de pe internet. Spre surprinderea mea, am fost integrat într-o echipă de 3 aproape instant. Timpul de așteptare a fost de doar câteva secunde și am nimerit chiar în mijlocul acțiunii. Coechipierii mei foloseau țestoase de nivel mai mare care dispuneau de toate atacurile speciale, așa că de multe ori m-am simțit inutil. Dar din toată experiența, am reușit să văd ce alte avantaje sunt întâlnite la alte personaje: April O’Neil este foarte agilă, dar are atacuri mai puțin devastatoare; iar Casey Jones se mișcă mai lent, dar lovește cu bâta de baseball și crosa de hochei de parcă intențiile lui ar fi mai degrabă criminale decât justițiare. Am finalizat jocul cooperativ în 3, m-am bucurat de oportunitatea de a învăța de la necunoscuți de pe internet mai experimentați decât mine, dar simțeam că nu merit laurii.

Așa că în ziua următoare am decis să mai termin o dată Shredder’s Revenge, dar cu o echipă formată din jucători care îmi sunt cel mult egali. Abia acum am descoperit felul cum dificultatea se ajustează dinamic pe măsură ce numărul de combatanți umani crește sau scade. Și pentru prima dată, am observat o încetineală vizibilă atunci când se întâmplă simultan prea multe evenimente pe ecran. Dar a fost distractiv să pun ceva mai mult osul (sau carapacea) la treabă și în sfârșit am înțeles felul cum se leagă evenimentele din poveste pentru a pune în scenă finalul grandios. Poate nu am fost suficient de atent de primele două dăți, însă chiar există mici detalii pe care le pierzi dacă te axezi prea tare pe acțiune și elementele simple de RPG.

Pentru a-l învinge pe Shredder a patra oară, a trebuit să mai aștept vreo două săptămâni – timp în care am mai deschis jocul câte 10 minute pe zi, doar pentru a mă destinde în pauzele de la lucru. Tentativele mele au fost însă mai degrabă orientate spre a îndeplini anumite obiective din fiecare nivel (spre exemplu, ți se cere să ajungi la finalul stagiului fără să fii lovit sau fără să folosești abilități speciale). Dar atunci când fratele meu Luca a venit în vizită, am descoperit cu adevărat frumusețea unui joc beat ‘em up: pe parcursul aventurii noastre, am putut să ne coordonăm verbal (în modul multiplayer de la distanță nu ai posibilitatea de a-i spune străinului de pe internet să rămână în partea stângă a ecranului sau să fie atent la un anumit obstacol) și chiar am bătut palma fizic de câteva ori pentru a marca victorii la limită în fața unor boși de final de nivel. Tot în timpul acestei ture mi-am dat seama că bătutul palmei între personajele din joc este o tehnică strategică de a face schimb de puncte de viață. Iar după ce l-am învins pe Shredder, am împărtășit câteva momente de exuberanță cum nu am mai avut de la jumătatea anilor 2000 când probabil jucam The Incredibles sau Lego: Star Wars. Luca mi-a spus că Shredder’s Revenge i-a adus aminte de TMNT: Tournament Fighters, pe care îl jucam pe Terminator prin 1999. Iar în calitatea mea de frate mai mare, nu am putut decât să mă bucur. Epoca de aur a jocurilor a fost cea în care toate consolele veneau cu 2 controllere, iar titlurile de pe PC îți permiteau să împarți tastatura în două sectoare: WASD pentru jucătorul mai experimentat și săgeți pentru novice.

Ceva mai recent, am adus Nintendo Switch-ul la un eveniment de familie la care au participat două din nepoate ale mele, în vârstă de 11 și respectiv 9 ani. Le-am provocat să joace Shredder’s Revenge și m-am distrat copios privindu-le: au prins aproape imediat mecanicile de control, s-au bucurat să descopere că pot arunca inamici de-a lungul și în afara ecranului, au terminat un nivel întreg lucrând împreună, dar la finalul acestor 5 minute minunate m-au întrebat dacă nu cumva am Fortnite (pe care l-au și instalat cât timp stăteam de vorbă cu alte rude în camera alăturată). În ciuda preferințelor diferite, a fost o plăcere pentru mine să descopăr în Shredder’s Revenge calitățile unui joc de care oricine se poate bucura. Este o aventură lipsită de vârstă, prietenoasă chiar și pentru cei care nu știu nimic despre “țestoasele ninja” și care oferă momente distractive tuturor.

Înainte să închei, vreau să laud grafica din joc. Nu pentru că ar reuși să afișeze detalii incredibile pe un RTX 4090 cu ray tracing activat, ci pentru că prezintă o lume vie și activă. Înainte de a lua poziție de luptă, soldații din Foot Clan pot fi observați cum își butonează frenetic telefoanele mobile, gătesc, lucrează la birou, sau încearcă să se relaxeze. Aproape că îți pare rău că trebuie să îi deranjezi și să îi distrugi (așa cum vei descoperi, sunt roboți care explodează… pentru că țestoasele nu ucid). Mai mult de atât, reprezentarea fictivă a orașului New York este plină de viață, cu referințe și trimiteri către tot ceea ce înseamnă universul Teenage Mutant Ninja Turtles. Iar secvențele cinematice dintre niveluri te fac să simți că te afli în rolul principal dintr-un episod al seriei animate TMNT din 1987.

Dacă ai jucat anterior Turtles in Time, vei descoperi secțiuni scurte care chiar te vor trimite înapoi în timp. Dar Shredder’s Revenge nu este sub nicio formă un joc care aduce omagiu vremurilor apuse odată cu popularizarea și evoluția graficii 3D. Chiar dacă arată ca o continuare pentru titlul arcade din 1991, este în mare parte o operă originală care se remarcă prin propriile merite.

Avem de a face cu un clasic modern care combină cu succes acțiunea beat ‘em up de școală veche cu tehnologia de conectare și colaborare din era internetului. Este ceea ce mi-aș fi dorit să am în 1998 când jucam Double Dragon 2 pe Terminator.

Și pe această cale, îi mulțumesc lui Rodarkone pentru codul de descărcare pe care mi l-a trimis. Acum trebuie să adaug jocul la colecție și într-un format fizic.

Cowabunga!

Vlad Costea