MSI MPG 321URX QD-OLED

Apărut în GRIND IV, paginile 234–240.

WEBSITE WWW.LAB501.RO

Primul contact cu un PC l-am avut undeva la mijlocul anilor 80, într-un birou din cadrul Institutului de Fizică Atomică de la Măgurele, unde părinții mei, ingineri de meserie, s-au gândit că nu ar strica să faciliteze contactul odraslei cu tehnologia viitorului. Tot părinții mei, probabil împreună cu bunicii, s-au gândit prin 92- 93 că ar fi cazul să și aprofundez această tehnologie, drept urmare așa am ajuns unul dintre cei doi puștani care participau la cursuri "de calculatoare" alături de mai mulți tineri trecuți de 20 de ani, care aveau nevoie de Office, cunoștiinte de operare PC și eventual ceva programare de bază trecute pe CV.

Iar unul dintre lucrurile pe care nu o să le uit niciodată, devenit ulterior sinonim cu introducerea în orice curs de profil din țară noastră, a fost modul în care ne-a fost prezentat calculatorul... acest ansamblu alcătuit din două părți componente, mai precis partea fizică (hardware) și partea logică (software). Iar partea hardware, la rândul ei, era prezentată că fiind un ansamblu de circuite electrice, electronice și părți mecanice, care includ unitatea centrală și perifericele, adică partea vizibilă a calculatorului.

Ei bine, oricât de greoaie, învechită sau simplistă ar suna această definiție, ea nu este deloc eronată, motiv pentru care este folosită în continuare în mai multe unități de învățământ. Desigur, între timp dualitatea hardware / software s-a extins într-o dimensiune terță, prin apariția componentei denumită internet, dar, în linii mari, definiția de bază se aplică și în zilele noastre. Iar noi, cei care ne ocupăm de... ehm... partea vizibilă a calculatorului, adică hardware, am avut ocazia să asistăm la dezvoltarea accelerată a fiecărei părți componente în parte, indiferent dacă această este montată în unitatea centrală sau în afară ei.

Și dacă în prima parte a activității noastre alături de sistemele de calcul ale ultimelor trei decade am fost simpli utilizatori pasionați, de aproape 17 ani de zile nu doar am asistat la dezvoltarea acestui domeniu, ba chiar am fost implicați activ pe post de cronicari, pe LAB501, documentând fiecare lansare de procesor sau placă video, alături de generații întregi de memorii, plăci de bază, soluții de stocare, carcase sau surse.

Astfel, am văzut împreună cum noi tehnologii se nasc, în timp ce altele devin perimate, cum fiecare parte componentă a PC-ului devine din ce în ce mai puternică, mai performantă, capabilă de lucruri pe care nici nu ni le imaginăm măcar în urmă cu 20-30 de ani. De exemplu, în cadrul cursului de informatică pe care îl urmam acum peste 30 de ani, aveam la dispoziție monitoare CRT monocrom și plăci video CGA și EGA, iar adaptoarele și monitoarele VGA care puteau reproduce până la 16 culori simultan, dintr-un total de 64, erau o legendă, despre care auzisem, dar pe care nu o văzusem niciodată pe viu.

Și totuși, aveau să mai treacă doar 2-3 ani până întrăm în posesia primului PC proprietate personală, echipat cu o placă video VGA și un monitor pe măsură și îmi aduc aminte și acum cuvintele magice pe care le puteam folosi în compilator pentru a afișa 256 de culori în DOS... ASM... INT13H. Ei bine, minunea avea să se defecteze câțiva ani mai târziu, iar eu intrăm în posesia ultimului CRT pe care l-am mai folosit în daily-use vreodată, o bestie SVGA care putea afișa imagini 1024 x 768, cu adâncime de culoare pe 24 de biți... ce vremuri!

LCD killed the CRT star

Da, cred că este destul de clar din titlu că astăzi vom discuta despre monitoare, ba chiar despre monitoare de ultima generație. Iar monitoarele, spre deosebire de procesoare sau plăci video, se numără printre componentele pe care le schimbăm cel mai rar, pentru că până la urmă discutăm despre obișnuință, necesitate și nu în ultimul rând preț. Personal am folosit două modele CRT în utilizare zilnică, începând cu 1996, primul fiind produs de Daewoo, iar al doilea de AOC (Spectrum 4 Vlr).

Iar undeva prin 2008, când un coleg binevoitor (a se citi Micutzu) îmi reproșa că postez screenshot-uri cu rezoluție de ceas, iar plăcile video începeau să își facă apariția în laborator, am trecut la un TN de 24" produs de BENQ (G2400W), care mai funcționează și acum pe PC-ul de la munte. Acesta m-a servit conștiincios mai bine de 8 ani, până am trecut la un IPS gândit pentru mediul profesional, produs de Acer, pe care îl folosesc și acum pe PCul personal.

Pe platforma de teste însă, am folosit aproximativ un an același monitor BENQ, împreună cu un switch KVM, testând plăcile video în 1920x1200 și 1680x1050, apoi am trecut la unul dintre cele mai impresionante monitoare IPS produse la vremea lui, mai precis Dell UltraSharp 3008WFP. Monstrul de 30" (și 2000 USD) m-a servit cu încredere timp de 6 ani, plăcile video fiind testate în 2560x1600 și 1920x1200, până când am trecut la modelul Acer XB280HK, pe care l-am folosit pentru a testa plăcile video în cele trei rezoluții pe care le folosim și astăzi, mai precis 3840x2160, 2560x1440 și 1920x1080.

Ei bine, iată că 9 ani mai târziu a venit momentul să scoatem la pensie bătrânul Acer și să îl înlocuim cu un monitor de ultimă generație, o bestie cu o diagonală de 32", rezoluție 3840x2160, o rată de refresh de 240Hz, un timp de răspuns de 0.03ms și nu în ultimul rând un panou QD-OLED din cea de-a treia generație. Mă refer, desigur, la proaspăt lansatul, îndelung așteptatul și demult admiratul MSI MPG 321URX QD-OLED, pe care l-am văzut pentru prima oară în Decembrie, în cadrul EHA Tech Tour 2023 în Taiwan, acesta fiind lansat oficial la CES 2024.

To QD-OLED, or not to QD- OLED

Așa cum v-am mai povestit, display-urile de tip LCD și-au făcut pentru prima oară apariția în segmentul consumer în anii 80, rămânând însă multă vreme apanajul notebook-urilor, datorită performanței scăzute prin comparație cu un display CRT, respectiv prețului prohibitiv. La mijlocul anilor 90 au început să apară și primele variante comerciale pentru monitoare TFT-LCD dedicate desktop-urilor, iar anul 2003 a fost primul an în care monitoarele de acest gen întreceau clasicele monitoare CRT din punct de vedere al vânzărilor.

Ei bine, în ultimii 20 de ani am asistat la o concurență acerbă între mai multe tipuri de panouri (TN, IPS sau VA), competiție câștigată de tehnologiile IPS si VA. Asta dacă ne referim la monitoarele desktop... pentru că de-a lungul timpului tehnologia AMOLED s-a impus fără drept de apel în cazul smartphone-urilor, iar în ultimii ani asistăm la un adevărat asalt al panourilor OLED și în cazul notebook-urilor, respectiv al monitoarelor desktop.

Și dacă în cazul display-urilor de smartphone accentul a fost pus pe rata de refresh variabilă, care are un impact major asupra autonomiei, luând astfel naștere panourile LTPO AMOLED pe care le vedem pe smartphone-urile vârf de gama de câțiva ani, în cazul televizoarelor și al monitoarelor accentul a fost pus pe reproducerea culorilor, durata de viață a panoului și rata de refresh la rezoluții ridicate, producătorii de panouri alocând resurse considerabile pentru a studia diverse materiale foto-sensibile și diverse combinății între tehnologii, pentru a atinge performanțe cât mai ridicate.

Astfel, în 2002 vedea lumina zilei primul prototip pentru un televizor OLED, iar 20 ani mai târziu își făcea apariția primul televizor care utiliza tehnologia QD-OLED (Quantum dot - Organic light-emitting diode), această tehnologie ajungând în același an și pe monitoarele desktop. De altfel, am și testat în același an (2022) primul monitor de gaming QD-OLED de pe piață, mai precis Alienware AW3423DW.

Față de panourile LCD tradiționale, ba chiar și față de panourile White OLED, panourile QD-OLED combină mai multe tehnologii, simplificând destul de mult modul în care imaginea este generată și afișată, având o serie de avantaje importante. Astfel, în acest caz discutăm atât despre contrast absolut, specific panourilor OLED, dar și despre luminozitate ridicată. Pentru că dacă un panou QD-OLED poate atinge o intensitate de 250 cd/m2 pe toată suprafață ecranului, această valoare poate crește până la 500 cd/m2 pentru o porțiune de 10% din suprafață ecranului, respectiv până la 1000 cd/m2 dacă discutăm despre o porțiune mai mică de 3%.

De asemenea, panourile QD-OLED au un timp de răspuns extrem de scăzut (0.03ms GTG), mai mic decât în cazul oricărui alt tip de panou la aceeași rată de refresh, iar datorită modului în care imaginea este afișată, timpul de răspuns nu depinde de rata de refresh, la fel ca în cazul modelelor IPS, de exemplu. De asemenea, input lag-ul este la rândul sau extrem de redus (~0.5ms), iar reproducerea culorilor este excelentă, panourile din cea de-a 3-a generație QD-OLED de la Samsung lăudându-se cu peste 99% acoperire a spațiului de culoare DCI-P3.

Nu în ultimul rând, panourile QD-OLED permit utilizarea unei rate de refresh ridicate (240Hz) în rezoluții mari (4K), ceea ce este mai greu de realizat în cazul panourilor tradiționale. Există însă și dezavantaje, cum ar fi degradarea performanței în timp, mai precis procesul de burn-in pe care toți producătorii încearcă să îl evite prin diverse metode.

MSI QD-OLED

Ei bine, cei de la MSI au luat o serie întreagă de măsuri pentru a preveni problemele inerente acestei tehnologii, atât la nivel hardware, cât și la nivel de firmware, pe lângă faptul că primim din start o garanție de 3 ani pentru burn-în. Astfel, toate monitoarele din seria QD-OLED de la MSI încorporează acum o peliculă de grafen care preia căldură degajată de panou și o transmite către un heatsink de dimensiuni generoase, pentru o cât mai bună disipare a căldurii emise de panou.

La nivel firmware, întâlnim o serie de tehnologii grupate sub umbrela MSI OLED Care 2.0. Astfel, pe lângă Short Time Protection, Pixel Shift și Screen Saver, prezente deja pe monitoarele din generația anterioară, MSI au implementat acum și Letter Detection, Pillar Detection, Vertical Split, Taskbar detection, boundary detection și multi-logo detection.

De exemplu, în momentul în care monitorul detectează prezența task-barului, prezența unei delimitări clare între două ferestre sau prezența mai multor logo-uri, acestea sunt scanate și luminozitatea este redusă automat, pentru a preveni apariția fenomenului de burn-in.

Pe lângă măsurile asigurate pentru protecția panoului, avem de-a face și cu o serie de funcții avansate pentru gameri, grupate sub denumirea Gaming Intelligence. Astfel, A.I. Vision ajustează automat luminozitatea în cazul scenelor cu un constrast ridicat, în timp ce Smart Crosshair și Optix Scope încearcă să ofere un avantaj gamerilor în FPS-uri.

De asemenea, monitoarele MSI din gama QD-OLED oferă mai multe funcții utile, cum ar fi suportul KVM, realizarea facilă de update de firmware cu ajutorul interfeței USB, conector USB-C care asigură 90W pentru încărcarea dispozitivelor externe, precum și compatibilitatea cu funcția HDMI CEC (Consumer Electronics Control), care permite controller-elor de console să trezească monitorul din sleep. Coating-ul anti-reflex, certificarea Display HDR 400 și certificarea VESA Clear MR fac parte de asemenea din arsenalul de funcții implementate pe noile monitoare MSI

QD-OLED 2024.

Prezentare

Dintre toate monitoarele MSI QD-OLED lansate anul acesta, nouă ne-a atras atenția modelul MSI MPG 321URX QD-OLED, din mai multe motive. În primul rând specificațiile, mai precis 32", 3840x2160, 240Hz, suport Adaptive-Sync, suport DisplayHDR True Black 400, 99% acoperire a spațiului de culoare DCI-P3, respectiv 138% acoperire a spațiului de culoare sRGB. De asemenea, conectica și design-ul au reprezentat argumente solide în alegerea acestui monitor - practic, eu prefer monitoarele plate, cu cât mai multe conexiuni.

Ei bine, nu a trecut prea mult timp de când monitorul a fost lansat oficial la CES 2024 și iată că MSI MPG 321URX QD-OLED a ajuns în laborator, cu ambalajul său viu colorat. La fel că orice monitor high-end de 32", MSI MPG 321URX QD-OLED este livrat într-un ambalaj voluminos, în care găsim monitorul, cablul de alimentare, un cablu HDMI, manualul utilizatorului și piciorul monitorului. Acesta oferă posibilități avansate de ajustare, display-ul putând pivota în plan orizontal cu până la 30 de grade în fiecare parte, în timp ce pivotarea în plan vertical poate avea valori cuprinse între -5 și 15 grade. Mai mult decât atât, avem la dispoziție 110mm pentru reglarea înălțimii, iar monitorul poate pivota cu 10 grade față de birou, în ambele direcții.

Conectica este poziționată în dreapta montantului piciorului de sprijin, pe partea din spate, iar în partea stângă identificăm un conector standard pentru alimentare la priză (sursă este inclusă în monitor). MSI MPG 321URX QD-OLED este dotat cu 2 conectori HDMI 2.1, 1 conector Display Port 1.4a, 1 conector USB Type-C (DP, 90W PD), un conector USB 2 upstream, 2 conectori USB 2 și un conector Line Out pentru căști.

OSD

Fiind vorba despre un monitor echipat cu conexiune USB, MSI MPG 321URX QD- OLED poate fi controlat în două feluri, cu ajutorul meniului OSD, sau al aplicației Gaming Intelligence. Meniul OSD este accesat cu ajutorul butonului de tip joystick poziționat în partea inferioară a monitorului, pe latura din spate.

Aici găsim atât reglajele clasice (luminozitate, contrast, temperatura de culoare), cât și o serie de setări specifice pentru MSI MPG 321URX QD-OLED, cum ar fi A.I. Vision, Smart Crosshair, Optix Scope, Picture în Picture sau Low Blue light, respectiv o serie de preset-uri (Eco, Movie, Office, sRGB, s.a.m.d.) și nu în ultimul rând funcțiile MSI OLED Care 2.0.

O parte dintre acestea sunt dezactivate din fabrică, drept urmare, dacă doriți să beneficiați pe deplin de protecția oferită de MSI OLED Care 2.0 vă recomand să intrați în meniu (sau să instalați aplicația Gaming Intelligence) și să le activați manual.

Teste

Așa cum vă povesteam în cazul primului monitor QD-OLED testat de noi, colorimetrul nostru s-a speriat efectiv de panoul folosit, așa că astăzi trecem la o nouă metodologie de testare, bazată pe cel mai nou colorimetru de la Calibrite, mai precis Calibrite Display Plus HL. Pe lângă tehnologiile clasice, acesta este compatibil cu panouri OLED și mini LED de ultima generație, suportă panouri HDR și poate măsura cu precizie până la 10000 cd/m2.

După cum știm deja, MSI MPG 321URX QD-OLED utilizează un panou QD-OLED compatibil DisplayHDR True Black 400, cu o diagonală de 32", rezoluție 3840x2160, rată de refresh 240Hz și un timp de răspuns de 0.03ms GTG. Ei bine, nivelul de alb este cel promis de producător, 255 cd/m2, acesta putând atinge 1000 cd/m2 pe zone restrânse în modul Peak 1000. Contrastul este, evident, excelent, fiind vorba despre un panou OLED, iar reproducerea culorilor este superbă. În primul screenshot, spațiul de culoare sRGB este marcat cu verde, DCI-P3 cu roz, spațiul de culoare suportat de monitorul nostru fiind marcat cu albastru.

Astfel, avem de-a face cu 99% acoperire a spațiului de culoare DCI-P3, un Delta E mediu de 0.7, iar uniformitatea este de asemenea la înălțime, atât la capitolul luminozitate, cât și la capitolul temperatură de culoare. Nu în ultimul rând, MSI MPG 321URX QD-OLED oferă unghiuri generoase de vizualizare (178°) și este compatibil cu tehnologia Adaptive-Sync, ceea ce înseamnă că putem folosi această tehnologie atât pe plăci grafice Nvidia, cât și AMD.

Concluzii

MSI MPG 321URX QD-OLED este un monitor special, un monitor pentru care am schimbat colorimetrul și metodologia de teste, dar și pentru care am schimbat pentru a 4-a oară în 17 ani, monitorul de pe platforma de teste. Spun asta deoarece, fie vorba între noi, pot spune că mi-am dorit acest monitor încă din prima secundă în care l-am văzut, în Taipei, în Decembrie, cu o lună înainte de lansare.

Pentru că discutăm despre o combinație fericită între specificații, performanțe, aspect și dotări. Astfel, MSI MPG 321URX QD-OLED oferă o reproducere a culorilor fantastică, un timp de răspuns extrem de redus, cu mult sub orice vedem chiar și în cazul celor mai performante monitoare IPS de pe piață, o rată de refresh ridicată în rezoluție 4K și o imagine care te lasă pur și simplu cu gură căscată.

Da, pentru editare foto cu precizie la cel mai înalt nivel, display-urile IPS încă au avantajul. Dar pentru editare foto/video acasă, pentru filme, dar mai ales pentru gaming, MSI MPG 321URX QD-OLED este un monitor pur și simplu excepțional. Poate unul dintre cele mai impresionante monitoare pe care le-am testat până acum.

Mai mult decât atât, cei de la MSI s-au implicat cât se poate de serios pe partea de prevenție pentru burn-în, MSI OLED Care 2.0 înglobând o serie întreagă de funcții avansate, al căror unic scop este prevenirea sau întârzierea apariției acestui fenomen. Și dacă asta nu este de ajuns, atunci garanția de 3 ani pe care MSI o oferă în acest sens ar trebui să fie. Cert este că voi avea ocazia să testez pe viu acest lucru, în următorii ani, pentru că, nu-i așa, nu schimb eu prea des monitoarele de pe platforma de teste.

Mai mult decât atât, pe lângă un panou excelent și un pachet cuprinzător și coerent de măsuri de prevenție, MSI oferă o conectică bogată, funcție KVM, dar și funcții software avansate pentru gameri, cum ar fi A.I. Vision, Smart Crosshair sau Optix Scope. Chiar și butoanele fizice pot fi programate pentru a îndeplini diverse funcții, dacă avem nevoie de asta.

Desigur, cele mai noi tehnologii vin cu un preț pe măsură, MSI MPG 321URX QD-OLED fiind comercializat în momentul de față pentru 6169 RON în magazinele din țară noastră, un preț destul de ridicat pentru un monitor, fie el și de gaming. Cu toate acestea, dacă aruncăm o privire asupra monitoarelor care suportă 4K și 240Hz, lucrurile nu mai stau deloc așa, MSI MPG 321URX QD-OLED având chiar un raport calitate / preț foarte bun în momentul de față pentru ceea ce oferă, în condițiile în care există și modele 4K/240Hz cu prețuri cuprinse între 7500 și 8900 RON. Mai ales că nu toate sunt echipate cu un panou QD-OLED de ultima generație...

MONSTRU

www.Lab501.ro

NE VEDEM ÎN URMĂTORUL GRIND!

GRND.RO