Warhammer 40,000: Space Marine II

Apărut în GRIND IV, paginile 98–103.

JUCAT PE PS5 · LANSARE 09 SEPTEMBRIE 2024 · PUB PULLUP ENTERTAINMENT · DEV SABER INTERACTIVE · DISPONIBIL PE PS5, XBOX SERIES S/X, PC

Arta războiului fără de sfârșit

Aș putea să încep acest text cu o descriere exhaustivă a universului Warhammer 40K -- dar cine sunt eu să fac asta, dacă peste 500 de cărți nu au reușit? Aș putea să încerc să explic de ce dintre toate operele SF, 40K este o interpretare britanică prin definiție. Cum spiritul sumbru, întunecat și deseori pesimist al creatorilor insulari se reflectă într-un univers distant, lipsit de speranță, unde singurul element constant este războiul.

Totuși, curiozitatea umană și înclinația către explorare supraviețuiesc. La fel și eroismul. Sacrificiul. Onoarea. Loialitatea. Din când în când și demnitatea umană. Poate că tocmai ideea de luptă imposibilă în fața distrugerii asigurate este cea care trezește pasiuni atât de puternice. În plus, amestecul de tehnologie avansată cu mentalitatea de Ev Mediu Întunecat generează un tehno-barbarism unic, imposibil de imitat. N-am să trec dincolo de această introducere. Techmarine of the Grind Knights Și una din profil, pentru Împărat! Laser, frate!

Universul 40K este reprezentat în primul rând prin jocul de război cu miniaturi, apoi prin literatură și prea puțin prin jocurile video. Strategiile Dawn of War sunt probabil cele mai cunoscute, clasicul Chaos Gate are și el un loc în preferințele fanilor, Boltgun se numără printre titlurile moderne remarcabile, iar restul potopului completează diverse segmente ale Imperiului prea puțin explorate virtual până acum: Inchiziția, Mechanicus, Rogue Traders, Necromunda. În 2024 ai de unde alege și nu trebuie să îți dai doctoratul în lore. Numai că în 2011 (Sfinte Împărat al Omenirii, când a trecut tot acest timp?) un joc își lua inima modificată genetic în dinți Am uitat ochelarii de soare... și căuta să îndeplinească dorința supremă a oricărui „ciocănar.” Cum ar fi să îmbraci armura de Space Marine și să te apuci de zdrobit orks și chăozari?

Ascult Creed - One Last Breath și Alice In Chains - The Rooster în timp ce scriu și-mi dau seama că toate meme-urile Warhammer nu sunt departe de adevăr. Primul Space Marine, realizat de Relic Entertainment, este un joc despre fanteziile unui băiețel simplu, adunate, puse la un loc și îndesate cu bocancul. Jocul te transformă într-un fel de cavaler acoperit din cap până în picioare cu armură din ceramită și plasteel, mânuiești o sabie-drujbă, arme care scuipă proiectile cât un extinctor, ești de două ori mai înalt decât The Undertaker și slujești cu loialitate Împăratul și Imperiul.

Inchiziția mușcă de călcâie, camarazii de arme sunt alături, viața este heavy metal as fuck. Tot ce mai lipsește este să deschizi o bere rece, în timp ce privești invazia pieilor-verzi. Ești cât se poate de liniștit, fiindcă știi că oricum urmează să-i pulverizezi pe toți până apune soarele. Cam așa se simte primul Space Marine. Un joc de acțiune ca la carte, fantezia masculină dusă la cel mai înalt nivel. Toxic ca bășinile lui Papa Nurgle pentru unii, dulce ca laptele băut direct din țâța Împăratului pentru alții (se zice că sfârcurile proiectate cu inginerie genetică au gust de miere).

TITEL,

Space Marine 2 îl aruncă în mijlocul haosului pe Demetrian Titus, un ștrumf Ultramarine. Titel de Oțel, cum îmi place mie să-l alint. Băiat bun și complet devotat cauzei pe care o slujește. Atât de devotat, încât după evenimentele din primul Space Marine este luat la ochi de Inchiziție și trebuie să-și spele păcatele în Deathwatch - un soi de batalion disciplinar de elită, în care până și Black Templars își trimit numai trupeții cu probleme la mansardă. Numai că Titus se descurcă de minune, își face toate rugaciunile la timp, mănâncă tot din farfurie și execută Xenos ca mașina de cusut.

Așa ne reîntâlnim cu el în campania single player - Blackshield Nullus - în sistemul Recidious, unde Imperiul se joacă cu focul în proiectul Aurora. Problema lui ex-smurf Titus este că planetele sistemului sunt invadate de un roi Tyranid, iar misiunea lui se termină cu o înfrângere brutală. Salvat fix de Ultramarines, acesta este adus înapoi la viață prin intermediul operației Rubicon, o procedură care îl transformă într-o versiune îmbunătățită de super-soldat Primaris al Împăratului. Brici, fiindcă așa se face că Space Marine 2 beneficiază de un gameplay infinit mai dinamic, furios și puternic decât primul joc. În continuare sub lupa Inchiziției și primit cu răceală de camarazii lui, Titus este acum retrogradat la nivelul de locotenent.

Nu am de gând să descriu toată Nu bate, nu troncăne... mai e și albastră!

BĂIAT

Băiatul-Cometă, care pică cu barosul din ceruri

DE OȚEL

povestea campaniei, fiindcă nu-i tocmai lungă și are niște momente marfă, care întorc pe dos tot ce se acceptă despre atitudinea și tacticile de luptă Ultramarines. Ce trebuie spuse aici sunt elementele care diferențiază această campanie de orice alt joc de acțiune din 2024: structura paralelă, componenta co-op și faza aia cu Dreadnought-ul. Se știe care fază.

Space Marine 2 te pune iarăși în fruntea unei echipe formate din trei super-oameni. Alături de Sergentul Gadriel și Fratele Chairon, Titel de Oțel trebuie să evacueze personalul Adeptus Mechanicus implicat în proiectul Aurora, să respingă invazia de zergi Tyranizi și într-un final, să se ia la trântă cu forțele Haosului - Chăozarii de nisip Thousand Sons. Un fel de clepsidre în power armor, despre care eu recomand cititul separat de lore, fiindcă au o istorie tragică și plină de dramă grimdark. În orice caz, Titus primește sprijin de la regimentul Cadian 8th și o echipă secundară, la care voi ajunge imediat (fiindcă eu așa mi-am petrecut peste 100 de ore) - aka „carne de tun.”

Șmecheria principală în campania solo din Space Marine 2 este că nu-i gândită să fie jucată tocmai...solo. De fapt, jocul încurajează la fiecare pas modul coop și are misiunile alcătuite pentru colaborare. Dificultatea, dialogurile, obiectivele secundare, totul este făcut pentru lucrul în echipă. Pe de altă parte, ar fi și păcat să te înfigi ca berbecul în story, căci vizualul și sunetul din Space Marine 2 sunt ceva glorios. Merită să respiri tămâia din fiecare ungher al barjei spațiale, ce îți este bază principală între misiuni și catedrală pentru mântuirea sufletului. Niciodată universul Warhammer 40K nu a fost reprezentat cu atât de multă fidelitate și cu această notă de respect.

Cooperativa Comando Spațial

Campania single player merită jucată și fără frați de arme. Eu așa am pățit, după ce câțiva Brothers din redacția GRIND și-au încălcat jurămintele și au trecut de partea Haosului ori au abandonat lupta. Inchiziția nu iartă și nu uită, căci nevinovăția nu dovedește nimic! Leandros vă așteaptă în camera de tortură cu zâmbetul pe buze.

Ahem, Space Marine 2 strălucește cu adevărat în modul cooperativ Operations. Aici timpul se împarte între cele mai dure misiuni imaginabile și o cabină de probă, unde am petrecut vreo 30 de ore din cele 100 îmbrăcând păpuși. Mi-am vopsit miniaturile, ca să zic așa, în termeni de ciocănar. Asta pentru că operațiunile sunt executate de echipa secundară, Talasa, care mi se pare că de fapt duce tot greul. Pe bune, misiunile co-op au întotdeauna o miză uriașă, cum ar fi lansarea unei nave dezafectate pe post de torpilă, distrugerea unui Heldrake incendiar sau exterminarea unui Tyranid Hierophant - echivalentul gândac al unui Titan.

Știți Dreadnought-ul care iese prin perete și-l întreabă pe Titel unde sunt trădătorii, după ce face ferfeliță un Helbrute? În Operations luptă alături de Talasa. Uneori dobori un pod gigantic peste un Hive Tyrant, apoi îl execuți în arenă. Alteori trebuie să lansezi un tren nuclear. Câteodată reziști la un asalt cu sute de lighioane. De fapt, actorii principali din Space Marine 2 sunt luptătorii de pe frontul secundar Operations. Iar recompensele sunt groza- Veniți de luați lumină! ve, fiindcă după fiecare misiune primești experiență, Armory Data, piese noi de armură și credite. Dacă experiența poate fi investită într-un arbore de abilități destul de complex, creditele permit achiziția de culori și embleme pentru armuri.

Nivelul de personalizare pentru fiecare dintre cele (deocamdată) șase clase este incredibil de marfă. În imaginile din articol sunt trei dintre soldățeii mei preferați - Tactical, Assault și Bulwark, duși la maximum, cu tot cu armament Relic, deblocat folosind puncte Armory Data. AD sunt ascunse pe hartă, mereu prin alte locuri și dependente de gradul de dificultate ales. Doar așa pot fi îmbunătățite armele, care la rândul lor cresc în level și au un sistem de perks. Mecanismul este super-intuitiv și se înțelege din mers, mai ales că nu există urmă de vrăjeală time saving sau pay-to-win. Cam așa simulează Space Marine 2 experiența vopsitului și asamblatului de miniaturi Games Workshop. Încă unu' și mă duc...

ARTA

Brutalismul din Warhammer 40K Space Marine 2 se extinde dincolo de arhitectură și de designul vehiculelor, unde se combină cu goticul grimdark. Asta pentru că Space Marine 2 este un balet al violenței EXTREME, cu cele mai grotești și sângeroase execuții. După ce inamicii sunt frăgeziți bine, pot fi executați cu o singură apăsare de buton. Această mecanică regenerează armura prin dezmembrare, strivire, fisting, asfixiere erotică, flagelare și xeno-prolaps. Am publicat și eu un short pe Return of the DOSboi, unde am exemplificat carnagiul și brutalitatea combat-ului, cu grohăiala celor de la Lorna Shore.

Pe de altă parte, nu se ajunge chiar ușor la execuții. Mulți inamici sunt extrem de greu de doborât, se apără, se retrag la distanță sau se teleportează. Când dai de un Helbrute sau un Carnifex pe Lethal, nu merge cu spray and pray, Brothers. Combinațiile melee, ranged și de grenade bine plasate, cu o defensivă precis executată - ce se traduce prin focuri paralizante de bolter - sunt cheia supraviețuirii. Oricum bara de viață stă mereu aproape de zero, ceea ce amplifică tensiunea.

NO MERCY BRUTALITĂȚII

Omul-Scut, făcut să încaseze și să felieze În 2024 nu există un joc de acțiune mai bun. Tot ce face este erezie. O fi Regele Maimuță din Wu-tang-whatever șmecher, dar un Space Marine îl reduce la stadiul de „pireu” cu un singur dos de palmă. Senzația de putere, de viteză, brutalitatea, carnagiul, sunetul demențial al armelor și voice acting-ul din SM2 ating alte niveluri. Plus că-i un joc Warhammer 40K cu adevărat AAA și fără DEI. Nu-și cere scuze și nu clipește în fața sensibilităților moderne. În Space Marine 2...THERE IS ONLY WAR.