A fost odată-n Hyrule…

Pun pariu că nu v-ați așteptat la asta, nu? La GRIND există o împărțeală a unor francize, iar toată lumea știe că The Legend of Zelda e seria de suflet a colegului Vlad Costea, doar că, surpriză! De data aceasta, recenzia unui joc Zelda a ajuns pe biroul meu (virtual)!

Vă mărturisesc că sunt și eu fan al seriei și nu doar al aventurilor principale, ci și al spin-off-urilor în stil Musou pe care Koei Tecmo le tot perfecționează de ani buni. Persona 5 Strikers? Jucat. Hyrule Warriors: Age of Calamity? Completat 100%. Dynasty Warriors 9? Nu vorbim despre acea abominație. Prin urmare, nu e așa mare surpriza faptul că acest nou „spin-off” cade pe mâna mea. Dacă vă așteptați la ceva grandios, cu o poveste complexă care să atingă nivelul lui Breath of the Wild sau Tears of the Kingdom… am o veste proastă, dar, ca să nu începem chiar cu stângul, țin să amintesc că dezvoltatorul rămâne un adevărat maestru al acțiunii, iar genul Musou (inventat practic odată cu Dynasty Warriors 2, în anul 2000) a fost rafinat constant până la forma sa actuală, incredibil de distractivă. Ca de obicei, începem cu povestea!

În trecutul îndepărtat…

Ok, pentru cei care încă nu au terminat Breath of the Wild și/sau Tears of the Kingdom, un mic avertisment: urmează un SPOILER. Dacă nu vreți să vă stric povestea vă sugerez să săriți acest paragraf. Hyrule Warriors: Age of Imprisonment pornește exact după tutorialul din Tears, în momentul separării lui Link și a prințesei Zelda, provocată de revenirea maleficului Ganondorf. Așa cum știm din seria principală, Zelda este „aruncată” în trecutul îndepărtat, în perioada fondării regatului, unde îi întâlnește pe primii săi conducători: Rauru și Sonia. Alături de ei, prințesa învață ce înseamnă să fii lider, descoperă secretele tehnologiei zonai și își perfecționează propriile puteri. Însă momentul ei de respiro este extrem de scurt fiindcă epoca în care ajunge este chiar cea premergătoare Războiului de Întemnițare! Un capitol întunecat al istoriei Hyrule, menționat doar în treacăt în BotW și TotK, dar niciodată arătat în mod explicit. Pentru prima dată de la A Link to the Past și Ocarina of Time, vedem cu propriii ochi transformarea lui Ganondorf în „Demonul” pe care îl înfruntăm în finalul din Tears.

Ca mulți fani, am intrat în această aventură convins că voi fi martorul unei povești epice, demne de standardele seriei principale, cum de altfel a fost și Echoes of Wisdom. Nintendo a insistat în materialele de marketing că, spre deosebire de Age of Calamity, evenimentele din Age of Imprisonment sunt 100% canon și fac parte integrantă din „istoria” Hyrule. Iar după calitatea narativă din jocul precedent și din Persona 5 Strikers, aveam așteptări mari. Voiam să-l văd pe Ganondorf în toată splendoarea lui malefică și să fiu martorul tuturor atrocităților pe care le-a comis. Realitatea însă a fost ușor sub așteptări. Dacă sperați, ca mine și ca majoritatea fanilor, să-l vedeți pe Regele Demon mai mult de 15 minute și să aveți o confruntare memorabilă… veți fi dezamăgiți. Marele antagonist apare extrem de puțin, fiind prezent în doar patru misiuni din întreg jocul, puțin peste 10% din conținut.

Pentru că evenimentele au loc în trecutul îndepărtat, am crezut că dezvoltatorul va avea libertate artistică pentru a clarifica anumite elemente din lore. Din păcate, am sperat degeaba. Firul narativ se apropie mai mult de stilul din seria Dynasty Warriors decât de spin-off-urile amintite anterior. Având un final fix, anume întemnițarea lui Ganondorf în tunelurile de sub Castelul Hyrule, echipa nu a avut prea mult spațiu de manevră. Orice s-ar fi întâmplat, povestea trebuia să ajungă în același punct. Singura surpriză reală, și una chiar reușită, este povestea secundară a celor două personaje noi: Roboțelul misterios și micuțul Calamo. Nu pot intra în detalii fără spoilere, însă pot spune cu mâna pe inimă că aventura lor este unul dintre cele mai bune elemente ale titlului.

Povestea este prezentată prin secvențe video la începutul și finalul misiunilor principale, însă interacțiunile dintre personaje nu sunt suficient de captivante încât să te țină lipit de ecran. De multe ori m-am trezit cu gândul în altă parte, din cauza monotoniei scenariului și a unei regii lipsite de energie. Din fericire, ultimele momente ale jocului ridică dramatic ștacheta: sunt secvențe demne de cele mai bune anime-uri, cu lupte spectaculoase și scene care chiar te pun pe marginea scaunului. În afară de ultimele două nivele, însă, aproape de fiecare dată când apărea un cutscene nu-mi doream decât să sar peste el și să mă întorc la adevărata distracție: ciopârțitul de Bokoblini, Lizalfoși, Hinoxi și Lyneli.

Do NOT pursue Ganondorf!

Dacă tot am pomenit de dorința aceea arzătoare de a face varză tot ce-mi stătea în cale, e timpul să vorbim despre combat. Așa cum am spus în introducere, Koei Tecmo sunt adevărații maeștri ai jocurilor de acțiune și ai formulei musou, iar în Age of Imprisonment se simte că au ajuns la cea mai rafinată versiune a rețetei lor. Puține jocuri pot recrea senzația de power fantasy pe care o ai când ștergi pe jos cu o armată întreagă folosind un singur personaj, însă actualul titlu o face cu brio. Măcelărirea unui Lynel rămâne la fel de satisfăcătoare atât în primele ore, cât și la finalul campaniei, singura diferență reală fiind cât de nebun devine arsenalul pe măsură ce avansezi.

Pe măsură ce deblochezi toate abilitățile și dispozitivele zonai, fiecare confruntare se transformă într-un puzzle care cere reacții rapide și soluții ingenioase. Ai un Moblin care aruncă butoaie explozibile? Folosești ventilatorul „electric”, ultrahand-ul lui Rauru sau puterile temporale ale Zeldei și îi trimiți proiectilul înapoi! Lynel-ul stă cu scutul sus și blochează tot? Atunci treci la bombe în stil Ziggs din League of Legends sau activezi una dintre abilitățile care străpung apărarea!

Fiecare personaj are propriul stil de luptă, abilități speciale, nivel dedicat, arme distincte și atacuri sincron executate împreună cu alți eroi. Astfel, fiecare stil devine unic și își găsește utilitatea în câmpul de luptă… însă echilibrul nu este tocmai punctul forte al jocului. Ca să-l parafrazez pe Orwell: Toate personajele sunt egale, dar unele sunt mai egale decât altele.

Din păcate, nu toate personajele joacă în aceeași ligă. Unele sunt pur și simplu OP, altfel nu-mi explic cum unele au kit-uri complete, cu răspuns pentru orice situație, în timp ce altele abia pot bloca un dash sau un salt. Rauru, regele zonai, este cel mai bun exemplu: îl deblochezi devreme și devine instant un monstru în luptă. Are soluție la orice, crește în putere într-un ritm nebun și, spre final, ajunsesem să nu mai conteze ce coechipier aleg… oricum Rauru făcea prăpădul. Zelda e a doua opțiune solidă, cu un kit aproape complet, dar nu rupe inamicii precum suveranul antichității. Așa că, deși jocul îți pune la dispoziție 19 personaje, în practică vei folosi probabil doar un sfert dintre ele, deoarece restul ar necesita ore întregi de farmat resurse pentru a deveni cu adevărat viabile în situații de nișă!

Ca orice joc musou, Age of Imprisonment are o „mică” problemă: level design-ul e foarte basic. Misiunile principale se desfășoară în spații închise care doar dau impresia unui semi–open world, iar obiectivele se repetă la nesfârșit: capturează punctul, elimină cei trei inamici mai puternici, învige boss-ul. Din când în când, formula e spartă de secțiuni aeriene, ce sunt un soi de bullet hell în care pilotezi un avion și dobori aeronave sau monștri. Surprinzător, aceste momente sunt folosite inteligent și chiar mi-au făcut poftă de un nou Star Fox. Dacă a fost un test de piață mascat, vom afla. Dacă nu, atunci sugerez marelui N să redea viață acestei francize!

Misiunile secundare, din păcate, nu impresionează deloc. Harta din care lansăm fiecare bătălie se umple constant de obiective opționale, dar majoritatea sunt doar lupte la scară redusă, desfășurate pe fragmente din zonele misiunilor principale. Restul sunt „provocări” tip resource check, în care trebuie să predai materiale ca să deblochezi abilități sau pasive pentru diferitele personaje. Funcționale? Da. Repetitive și lipsite de imaginație? Tot da…

Deoarece Tears of the Kingdom a fost un titlu revoluționar, Age of Imprisonment încearcă să-i respecte moștenirea cât de mult poate. Avem aceleași trei hărți: Insulele din Cer, Hyrule și Adâncurile. Pe lângă locațiile faimoase și personajele familiare, dezvoltatorul a integrat și dispozitivele zonai, plus abilitatea de a fuziona materialele obținute de la inamici cu armele tale pentru a crea atacuri devastatoare. Nu atinge nivelul de libertate și complexitate al lui Tears, dar este o adaptare musou surprinzător de solidă, care reușește să captureze esența jocului original.

Din păcate, am ajuns și la elefantul din cameră: grafica și performanța. Deși Age of Imprisonment arată mai bine decât Pokémon Legends: Z-A, din punct de vedere tehnic cel din urmă stă mai solid. Da, estetica respectă vizualul din Breath of the Wild și Tears of the Kingdom, iar personajele iconice (Zelda, Mineru, Rauru, Ganondorf, Sonia) și locațiile cunoscute arată exact cum trebuie. Problema apare când ne uităm la partea tehnică: jocul nu rulează în 4K, nu are texturi 4K, iar umbrele trădează imediat limitările engine-ului. Cele 60fps, care ar trebui să fie standard pe Switch 2 pentru un titlu first-party, nu sunt deloc stabile. De cele mai multe ori stă pe la 50fps, ceea ce este acceptabil, dar scade brutal spre 30fps în cutscene-uri, ceea ce rupe total ritmul.

În pofida problemelor tehnice care nu se ridică la așteptările mele și a unei povești care lasă puțin de dorit, Hyrule Warriors: Age of Imprisonment rămâne, totuși, un joc decent din universul The Legend of Zelda. Iar dacă îl judec strict ca pe un musou, atunci vorbim chiar despre unul dintre cele mai bune pe care Koei Tecmo le-a livrat în ultimii ani.

Mulțumim CD Media S.E. pentru codul de recenzie și oportunitatea de a juca Hyrule Warriors: Age of Imprisonment.

Jocul fizic poate fi comandat de pe Jocurinoi.ro și Gamesfunattic.ro

Disponibil pe: Nintendo Switch și Nintendo Switch 2
Jucat pe: Nintendo Switch 2
Lansare: 6 noiembrie 2025
Developer: Koei Tecmo
Publisher: Nintendo