Gears of War: E-Day – Review

ASTĂZI ANULĂM APOCALIPSA!

A trecut ceva vreme de când am început un joc și m-am simțit iarăși transportat în trecut, undeva prin 2004–2007, când nu aveam nicio altă grijă în afară de satisfacția butonării. Când mă bucuram dacă nu primeam un crash, scoteam măcar 20 de FPS și apoi mă lăsam pierdut în alte universuri. În ultimii ani am trăit senzația asta doar cu Space Marine 2 și DOOM The Dark Ages – pentru că exclud automat jocurile retro din calcul. Pe acelea le consum zilnic și văd că nu capăt toleranță la dozele mari. Dar încă un titlu nou, modern?

Mi-am pus ouăle (pe amândouă) într-un singur coș și am sperat din tot suflețelul că Gears of War E-Day o să fie jocul care reușește să facă asta. Încă de la primul teaser, când am rămas cu gura căscată. Apoi a venit sesiunea open beta și n-am reușit să mă dezlipesc de Xbox până ce n-am trecut prin tot ce avea de oferit modul Horde Siege, descris într-un Preview publicat tot aici, în revista GRIND.

Acum, E-Day s-a lansat în forma completă și s-a cuibărit (ca să duc mai departe povestea ouălor mele) frumos pe lista jocurilor care mă fac să simt CEVA. Să simt că sunt gamer. Că încă există o speranță pentru seriile noastre preferate. Că nu-i totul pierdut și că încă se mai poate face un AAA ca pe vremuri, demn de hype și de numele purtat.

Astăzi, Gears of War E-Day anulează Apocalipsa.

EPIC, GEARED & RELOADED

Înainte să ne întindem la povești despre E-Day, devenit imediat unul dintre cele mai bune jocuri ale seriei, ar trebui să facem doi pași în spate și să ne uităm la Gears of War Reloaded – un remaster la remaster, după cum se poartă acum pe la casele mari. Sincer să fiu, nu știu dacă primul Gears chiar avea nevoie de un dublu update, însă faptul că originalul a ajuns și pe PlayStation 5 a fost o mișcare îndrăzneață.

Reloaded nu este un remaster slab, mai ales că cei de la Coalition au ales să nu umble deloc la structura campaniei și au preferat să păstreze experiența clasică. L-am terminat în așteptarea lui E-Day și, dacă ar fi să-l compar cu Halo Campaign Evolved, balanța înclină în favoarea roților dințate. Nu doar că este încă un omagiu adus operei dirijate de Cliff Bleszinski, dar, dincolo de câteva mici buguri, jocul șterge pe jos cu mediocritatea curcilor bete de la Halo Studios – în materie de execuție, prezentare și respect pentru valorile francizei.

De ce îl amintesc aici? Pentru că, înainte să jucați Gears of War E-Day, ar merita o tură prin OG, Ultimate Edition sau Reloaded. Sau prin trilogia completă, cu tot cu Judgement. Fuck it! În primul rând, toate sunt niște jocuri speciale și ar fi păcat să le ratați. În al doilea rând, elementele din prequel o să se lege mai bine și vor fi mai ușor de digerat.

Opțional, ca să evaluați cu propriile simțuri trecerea de la Epic la Coalition, n-ar strica și un playthrough spate în spate de Gears 4 și 5. Probabil v-ați dat deja seama că eu acum încerc să vă îndoctrinez și să vă aduc în rândul brudderșilor care mârâie de fiecare dată când se aude un motor de drujbă și care urăsc cu toată ființa conceptul de Lăcustă. Îmi veți mulțumi mai târziu, când în subsolul blocului sau în grădina din spatele casei o să apară o groapă fără fund, din care iese o lumină roșie amenințătoare…

LOGICA UNUI PREQUEL

Se spune că E-Day a costat 400 de milioane de dolari și că nu există șanse să-și recupereze banii din vânzări. Probabil că atât Microsoft, cât și Coalition știau acest lucru de la începutul proiectului – mai ales că este un titlu exclusiv Xbox. Cum se traduce asta? Că poate fi jucat pe consolă și pe PC, inclusiv prin Steam. Exclusivitatea înseamnă că nu ajunge în spatele liniilor inamice PlayStation, cum s-a întâmplat cu Reloaded.

O mișcare riscantă, dar cred că miza a fost întotdeauna ca noul Gears of War să acționeze drept un killer app pentru serviciul Game Pass, pe care a fost disponibil day 1. Vânzările tradiționale sunt, îndrăznesc să zic, o țintă secundară.

Marketing s-a făcut, slavă Octus Canonului, chiar și prin cooptarea lui Luke Preece pentru niște opere de artă care îți fac plombele să pice cum picau îngerii corupți după Lucifer. Luke, dacă nu-l știți, este un ilustrator britanic foarte bucuros să livreze o serie de lucrări extrem de heavy metal și incredibil de marfă, prezente în tot ce înseamnă atitudinea jocului. Ba chiar și-a băgat năsucul și în designul celor două gamepad-uri custom, de departe unele dintre cele mai faine făcute până acum pentru Xbox – apropo, n-am rezistat și mi-am luat unul.

Dacă nu era suficient de fucking metal figura, există un pachet întreg de skin-uri Metallica, cu fulgere albastre, plete și păr pe piept, plus o temă muzicală din același spectru, pentru meniul principal: „For Whom the Bell Tolls”, de pe albumul Ride the Lightning (surpriză, primul album cumpărat din banii mei).

Da, brudders, Gears of War: E-Day este un prequel. Unul care deschide posibilitatea să mai primim cel puțin două jocuri. Acțiunea se desfășoară cu 14 ani înainte să-l găsim pe Marcus în The Slab, eliberat de Dom, și imediat după ce COG semnează un armistițiu cu UIR, post Pendulum Wars. Dacă nu-și băgau Lăcustele codița, momentul ar fi trebuit să fie unul plin de bucurie pentru toată lumea din Coaliție – însă E-Day are alte planuri, de-a dreptul groaznice…

ZIUA-E

Dacă cineva se temea că în Gears of War E-Day nu vom avea parte de bromance între Marcus și Dom, temerile nu-și au rostul. 90% din joc orbitează în jurul dinamicii dintre cei doi. Ba chiar așa începe totul, cu o introducere destul de lungă în care „cuplul” de camarazi de război rememorează și încearcă să-și panseze traumele conflictului cu UIR, la o bere, ca băieții. Mai tinerei și mai puțin uzați, dar ușor de recunoscut. Atmosfera este apăsătoare încă de la început, de parcă ai ști că urmează să se întâmple ceva teribil, dincolo de festivitățile victoriei din Kalona.

Tot acum facem cunoștință cu celelalte două personaje din squad: Mags Carter și Lucas Reyes. Mags are ceva experiență sub centură – chiar prea multă și explozivă – și pare genul care preferă să-și înece amarul și să ignore faptul că suferă de rustlung, o boală provocată de expunerea la Emulsie. Îmi place personajul, în special datorită voice actingului și atitudinii care rezultă din acesta. Sincer vă zic că la capitolul voci și interpretare, puține alte jocuri reușesc să se apropie de E-Day.

Mags este bine scrisă și se comportă așa cum te-ai aștepta să o facă un adevărat Gear care a dat-o în bară în trecut. Este conectată la viața comunității, muncește fizic în rafinărie și nu are timp de glume. Lucas, pe de altă parte, este mai verde decât un castravete necopt și, așa cum spunea cineva foarte frumos pe Discord-ul GRIND, este puștiul care a crescut idolatrizând veterani precum Marcus și Dom, ca mai apoi să ajungă, într-un timp foarte scurt, la fel de cicatrizat.

Patru personaje în același loc, oamenii potriviți în momentul nepotrivit pentru întreaga planetă Sera. Așa fixează Gears of War E-Day cadrul zilei în care invazia Locust începe brusc și violent. De nicăieri, ca o forță de neoprit, anunțată de mici cutremure și o miasmă sinistră (prezentă metaforic), totul este armonizat de o direcție artistică genială, în care contrastul roșu-negru este pus în scenă uimitor de bine prin intermediul iluminării.

GEARS ESENȚIAL

Apoi începe invazia și totul se transformă într-un fel de Silent Hill amestecat cu primele momente din The Last of Us și puțin The Division. Trebuie spus că atenția la detalii este obsesivă în E-Day, iar Kalona, metropola științei și industriei, pare cât se poate de reală. Arhitectura art deco, cu note brutaliste, are volum și spațialitate, aspecte potrivite acum, când există și o mecanică de sărituri – de care nu se abuzează, ci care doar suplinește absența efectului clasic de Roadie Run.

Totuși, E-Day se simte greu, apăsat, masiv, inerțial. Este mai iute și mai flexibil în mișcare și în cover, dar rămâne același Gears de care ne-am îndrăgostit cu toții. Îmi place foarte mult cum poți folosi orice denivelare drept protecție, din spatele căreia să tragi, deși nu te oprește nimic să scoți Gnasher-ul și să iei Lăcustele la bubuit în close combat activ sau să apelezi la baionetă, drujbă, cuțit ori topor pentru a le aplica execuții melee. Aveți puțină răbdare, că ajungem cu detalii și la arme și inamici.

O LUME NEBUNĂ

Haosul și distrugerea totală aduse de Locust iau prin surprindere forțele COG cum nimic altceva n-ar putea s-o facă. E foarte mișto conceptul de prequel cu care se joacă E-Day și nu știu cum dracului reușește să te convingă și pe tine, jucătorul care știe pe de rost franciza, să uiți totul pentru un moment și să ai senzația că te confrunți cu un inamic nemaivăzut.

Fiindcă Gears of War E-Day jonglează cu momente de horror pur și secvențe de acțiune furioasă, după care își amintește de personaje și ne prezintă clipe emoționale, chiar dramatice. Dom este ros pe dinăuntru de lipsa contactului cu familia, Marcus simte că are o datorie morală față de acesta. Mags se consideră responsabilă față de civili, iar Lucas pur și simplu asimilează șocurile Apocalipsei ca pe o serie de șuturi în coaie.

Gears a fost mereu o serie care și-a respectat eroii, iar E-Day păstrează tradiția. Noul squad are o chimie fenomenală, cu dialoguri naturale și potrivite unor episoade de război total lipsit de sens. Când absolut totul în jurul tău se dărâmă și nicio strategie sau tactică nu mai funcționează, nu prea îți mai arde de filosofie, ci de supraviețuire.

Același lucru se poate spune și despre personajele secundare. Akila Gray a devenit rapid comandantul meu preferat din toată seria. Are capul pe umeri și menține un echilibru eficient între ceea ce este moral și ceea ce este necesar, spre deosebire de sângerosul colonel Trench. Evident că apare și un Carmine în campanie, legendarul badass Zander „Zee”, însă vă las să aflați singuri ce soartă îl paște și cât de departe este dispus să meargă pentru a duce la capăt o misiune.

Dar unele momente transformă E-Day într-o capodoperă single-player și, deși simt nevoia să le enumăr, nu vreau să vi le stric cu spoilere: întâlnirea cu Tai Kaliso, momentul în care prototipul de Lancer primește o drujbă și toate misiunile din jurul orașului Kalona. Pentru că, oricât de epic ar fi Kalona, luptele din pădurile care îl înconjoară sunt ceva INCRE-FUCKING-DIBIL. Ar mai fi de zis ceva și despre bătălia de pe aeroport sau despre asaltul pe un Raven Nest, echivalentul unui portavion în universul Gears.

Pe deasupra, am rămas tâmpit când am realizat cum Gears of War E-Day leagă între ele, prin ciclul zi-noapte, momente liniare, cu level design clasic, și capitole întregi care se desfășoară într-un mediu open-world plin de obiective secundare, easter eggs și zeci de collectibles – fuziunea perfectă între gameplay-ul clasic și modul Horde Siege.

CRUSH THE HUMAN BUGS

Spuneam că hoarda Locust este mai înspăimântătoare ca niciodată. Pe alocuri, E-Day se apropie simțitor de un joc horror, mai ales atunci când echipa celor patru fantastici trebuie să se furișeze prin subteran, acolo unde lighioanele sapă la lumina felinarelor roșii.

Antagonistul principal, Vrhaak „Țepes”, este o brută mare și cărnoasă, cu puțin creier, dar care conduce o legiune de Lăcuste nemaivăzute până acum în serie. Dintre ele, trebuie să menționez aici Spore Matrons – un fel de scrot zburător inversat, cu un ochi maro la bază, numai bun de ciuruit cu câteva focuri de Longshot. Altfel, împrăștie un roi de spori greu de evitat chiar și din cover. Alături de Boomer Flayers, înzestrați cu Gorehooks, și de dezgustătoarele Bile Frogs, inamicii din noul Gears of War sunt mai agresivi, mai mobili, mai letali și mai inteligenți ca niciodată, în special la nivelurile ridicate de dificultate.

Nici cu armele nu mi-e rușine, căci iterațiile lor din E-Day sunt de departe cele mai umflate cu steroizi. Au recul, sunet pe măsură și simți cum fiecare glonț tras se înfige satisfăcător în carne. Gnasher-ul este o mașinărie a carnagiului, iar noul shotgun Incinerator este echivalentul unei explozii nucleare concentrate într-un scuipat de Emulsie la un capăt și o lamă de topor la celălalt. M-am trezit foarte des folosind doar aceste două arme, în special în Siege, unde toate clasele pot face uz de ele. Însă nu trebuie ignorate nici cele două versiuni de Lancer, mai ales atunci când atacul cu baioneta sau drujba este la îndemână. Restul arsenalului COG și Locust este la fel de mișto, cu soluții letale pentru orice tactică adoptată în campanie sau în multiplayer.

E-DEPENDENȚĂ

Gears of War E-Day mi-a mâncat zilele și nopțile încă din Open Beta. Nu-l pot pune deoparte și nu mai pot juca altceva de când a aterizat pe consolă. I-am terminat campania pe nerăsuflate, plănuiesc să o joc încă o dată la ultimul nivel de dificultate și nu am somn până când nu ies MVP în câteva meciuri de Horde Siege.

Nu vreau să povestesc iarăși pe larg despre modurile MP, fiindcă le-am tratat deja în preview, iar schimbările din versiunea finală se reflectă momentan doar în nivelurile maxime și într-o rotație de hărți încă limitată, dar care compensează cu multiple obiective secundare și principale, precum și invazii random – în care un Brumak, un Corpser sau o pereche de zburătoare Scoria își fac apariția și necesită un atac coordonat între cele trei squad-uri pentru a fi învinse.

E-Day și-a făcut repede loc în topul celor mai bune jocuri din seria Gears of War, imediat după trilogia originală. În același timp, este unul dintre cele mai bune titluri lansate în 2026 și îmbină perfect elementele moderne cu mecanicile clasice de gameplay. Luați-l, parcurgeți integral campania excelentă – preferabil în co-op local – și apoi pășiți cu încredere în modul Horde Siege, acolo unde jocul își arată toți colții. Eu pot doar să aplaud noua producție The Coalition, să sper la cel puțin încă două jocuri la fel de bune și să-i dau o notă pe măsură. Mă găsiți în joc.

Mulțumim Xbox Game Studios pentru oportunitatea de a juca Gears of War: E-Day.

▶ Pornește video (YouTube)Deschide pe YouTube

Jucat pe: Xbox Series S
Lansare: 6 octombrie 2026
Developer: The Coalition, People Can Fly
Publisher: Xbox Game Studios

E-Day și-a făcut repede loc în topul celor mai bune jocuri din seria Gears of War, imediat după trilogia originală. În același timp, este unul dintre cele mai bune titluri lansate în 2026 și îmbină perfect elementele moderne cu mecanicile clasice de gameplay.

✅ Gameplay-ul;
✅ Grafica este impresionantă;
✅ Același Gears de care ne-am îndrăgostit cu toții;.