Beyond Good & Evil 20th Anniversary Edition

Apărut în GRIND IV, paginile 176–181.



”SPERANȚA MOARE ULTIMA”
Când am auzit în 2023 că mai există un proiect Beyond Good and Evil nu am știut ce să cred. Precum mulți alții, așteptam cu nerăbdare continuarea faimosului joc al celor de la Ubisoft, care a fost anunțat în 2008. Dar am fost plăcut surprins să descopăr că proiectul în cauză era un remaster al jocului original cu o pletoră de surprize pentru fani. Cum mulți nu au reușit să joace acest titlu la vremea sa, mi s-a părut o idee bună din partea renumitului dezvoltator francez să îl modernizeze pentru a-l face accesibil și publicului mai tânăr. După cum v-am obișnuit, începem cu povestea.
NUME DE COD: SHANI
Povestea din Beyond Good and Evil 20th Anniversary Edition a rămas aceeași, deoarece jocul este o remasterizare a titlului din 2003. Astfel, firul narativ ne găsește la mijlocul unei intrigi galactice, unde soldații ce au venit să apere populația nu le vor binele necesar, iar forțele răului și războiul intergalactic ce are loc în fundal par a fi desprinse direct din mintea lui George Orwell. Populația este ținută în întuneric de către cei care îi „apără”, iar propaganda este la ordinul zilei, nefiind niciun motiv pentru care cetățeanul de rând să pună la îndoială rapoartele zilnice sau mesajele de pe front.
Protagonista este o persoană cu un trecut misterios și care se alătură rezistenței IRIS, un grup de reporteri din diferitele galaxii ce încearcă să scoată la lumină adevărata față a Sectorului Alpha, organizația militară ce și-a asumat rolul de „gardieni ai galaxiei”. Pe decursul poveștii, Jade va descoperi o conspirație de proporții, care amenință însuși viața și existența planetei.
Povestea pare scoasă parcă din opere S.F. precum Dune, iar nivelul de detaliu la care s-au gândit scriitorii atunci când au creat această lume este lăudabil. Trecutul lui Jade, care era vag menționat în versiunea originală a jocului este explicat un pic mai mult aici, dar tot învăluit în mister. Titlul reușește să abordeze teme grele pe care puțini le-ar dori discutate și care rămân la fel de importante astăzi ca în 2003, precum prețul păcii sau faptul că
CARLSON ȘI PETERS
În pofida îmbunătățirilor pe care le-a primit jocul, acesta a rămas exact la fel la capitolul de gameplay. Din această perspectivă îl putem împărți în 3 secțiuni mari: • Lupte • Curse • Explorare Luptele din Beyond Good and Evil 20th Anniversary edition nu sunt estetice. Deși Jade se învârte mai ceva ca un acrobat al Cirque du Soleil, fiecare confruntare cu un inamic este ușor greoaie. Acest aspect se datorează atât graficii cât și modului în care au fost concepute toate luptele din joc, precum niște puzzle-uri. Deși protagonista are acces la 2 arme, anume bastonul și lansatorul de discuri, fiecare inamic are o „soluție” anume. Roboții trebuie împinși în piloni electrici, soldații Sectorului Alpha este mai confortabil să trăim în ignoranță decât să acceptăm ceea ce se întâmplă în jurul nostru.
Personajele pe care Jade le întâlnește nu sunt doar NPC-uri simple, ci au fost gândite ca persoane reale, cu un trecut și cu propria voință. Fiecare personaj din joc are ceva de spus, iar evenimentele jocului vor schimba atât replicile acestora cât și modul lor de abordare.
Jocul are un element nou al poveștii față de cel original, anume o misiune secundară care dezvăluie parțial trecutul lui Jade. Aceasta misiune ne va duce prin toate colțurile lumii, iar recompensa de la sfârșit este pe măsură, deoarece ține speranța vie cu privire la continuarea ce a fost anunțată în urmă cu aproape 16 ani. trebuie atacați din spate pentru a le strica purificatorul, ș.a.m.d. Boșii sunt și ei un puzzle la o scară mai mare, deoarece fiecare are o soluție specifică pe care trebuie să o deduci, dar odată dedusă lupta devina extraordinar de simplă.
La capitolul de curse, acestea sunt un deliciu. Acestea sunt gândite să fie ușor de învățat, dar greu de stăpânit. Este foarte probabil ca prima cursă să o câștigați, dar de la a doua veți avea nevoie de un pic de antrenament. Pistele au diferite moduri inedite prin care să ajute piloții, de la piste care îți cresc viteza, la scurtături și salturi care te pun în fața celorlalți piloți. Fiecare din cele 4 curse clasice ale jocului te va ține în priză.
Pe lângă acestea mai avem acces și la câteva „curse” în care trebuie să stăm pe urmele unor pirați care ne fură din banii noștri din joc. Acestea sunt printre cele mai intense momente din tot jocul, deoarece locurile prin care îi urmărim sunt pline de capcane și pericole, de la pereți laser la mine de proximitate. O singură manevră greșită va sorti aceste misiuni opționale eșecului, deoarece fiecare secțiune a acestor locuri are o numărătoare inversă pe care trebuie să o avem în vedere. Astfel, parcurgerea acestor nivele cu altceva înafara vitezei maxime nu este o opțiune.
Ultimul aspect al jocului, explorarea, este cel mai mare dintre cele 3 menționate la începutul capitolului. Jade este un jurnalist de investigații mai ceva decât cei de la Rise Project, iar curajul de care dă ea dovadă când infiltrează diferitele baze ale Sectorului Alpha și DomZ se mai găsește numai la jurnaliștii de război care se duc în inima conflictului. Vom trăi momente tensionate în mijlocul diferitelor zone securizate ale inamicului, unde acesta face experimente demne de conspirațiile anilor 60, precum MK Ultra.
Pe decursul zonelor trebuie deseori să ne furișăm pe lângă soldații Sectorului Alpha pentru a ajunge în punctele perfecte de unde putem face poze la dovezi incriminatoare. Secțiunile de explorare sunt relativ ușoare, dar cele în care suntem forțați să ne furișăm sunt ușor frustrante. Încă nu am dat de o secțiune obligatorie de furișat într-un joc care să fie plăcută. La fel ca restul, sunt multe acțiuni pe care le poți face care vor rezulta într-o moarte subită pentru Jade, de la faptul că ai avut curajul să mergi „normal” pentru o porțiune de jumătate de metru până la o eroare în cod care face un soldat să nu se mai întoarcă și să te observe.
Elementul central al jocului, ce este întâlnit în toate cele 3 aspecte pe care le-am descris mai devreme este fotografierea. Personajul principal este un pseudo-jurnalist ce face parte din grupul de rezistență IRIS care dorește să trezească planeta Hillys din „somnul” cauzat de propaganda inamicului. Astfel, Jade își folosește camera pentru a arăta adevărata față a forțelor ce au ocupat Sectorul 4 al Galaxiei. Însă, pe lângă treaba de jurnalist în numele dreptății protagonista mai ajută și pe partea academică, deoarece trimite poze academiei pentru a documenta speciile de animale ce trăiesc pe Hillys, de la singura rasă de câini ce se găsește pe planetă până la țânțarii enervanți din Rayman sau paraziții extratereștri ce au găsit locul cu condițiile perfecte pentru a evolua în vulcanul adormit al planetei. Astfel, fiecare poză pe care Jade o trimite academiei îi va aduce un profit destul de mare ce o va ajuta la obținerea diferitelor îmbunătățiri de care are nevoie, de la viață mai multă la armură mai eficientă pentru navă.
PEY'J, CE-AI FĂCUT?
La nivel de grafică sunt câteva diferențe față de jocul original, remasterizarea având capacitatea de a rula stabil la 4k60fps pe sistemele moderne, iar aspectul nu este lungit cum s-a mai întâmplat cu alte proiecte de remasterizare, precum Chrono Cross, ci este adaptat monitorului sau televizorului pe care este proiectat. Pe PS5 nu am avut probleme cu cadrele jocului, acestea s-au menținut la un nivel constant de 60 fps, dar am auzit că pe Switch sunt unele probleme în zone unde sunt mai multe detalii, precum în peșterile de pe Black Isles.
Un element absolut nou din punct de vedere al graficii este prezența umbrelor și o luminozitate îmbunătățiră a jocului. Personajele au umbre, iar acestea sunt accentuate de ciclul de zi-noapte al jocului, care este setat pe câteva zeci de minute pentru zi și doar câteva minute pentru cel de noapte. Jade și restul sunt mult mai bine animați iar modelele personajelor sunt mult mai detaliate, aspect care ne permite să vedem anumite chestii care erau mai subtile în jocul inițial.
Indiferent de câte îmbunătățiri a avut jocul, până la urmă este o remasterizare a celui original, iar acest lucru este observabil, deoarece aspectul jocului este clar din 2003 și nu unul modern precum ce a fost prezentat în Ghost Recon Wildlands.
La capitolul de sunet avem câteva îmbunătățiri. Muzica și sunetele sunt cu mult mai clare decât în jocul original, iar unele piese au fost modernizate din punct de vedere tehnic. Cât despre interpretare, mi se pare că au păstrat înregistrările originale. Dialogul are aceeași intensitate ca în 2003, iar replicile actorilor sunt duse la extrem în sensul că unele dintre acestea par a fi o caricatură a ceea ce se dorește a fi transmis.
O NOUĂ EDIȚIE A GAZETEI IRIS?
Jocul, deși vechi, este legat acum de sistemul celor de la Ubisoft. Această necesitate modernă de a fi conectat online la un joc singleplayer se face prin Ubisoft Connect, care practic îți urmărește progresia din joc. Programul dezvoltatorului îți permite să îți descarci salvarea și pe alte platforme și să ai acces pe orice platformă la trofeele/reușitele tale din joc. Prin acest sistem poți să faci nivel la contul de Ubisoft, care este absolut necesar pentru alte jocuri, și să faci rost și de valuta programului care îți permite să „cumperi” lucruri extra în alte jocuri, precum costume sau nivele suplimentare. Cu privire la Beyond Good and Evil, singurul lucru extra de obținut este fan-kit-ul, care conține câteva imagini de fundal.
Deși este supărător să îți ruleze în fundal încă un program din motive bine cunoscute, aceasta este realitatea sistemului. Poți să joci fără să fii logat în contul de Ubisoft, dar programul va rula indiferent în fundal.
La capitolul de accesibilitate avem mai multe opțiuni din care să alegem cu versiunea aceasta decât aveam în cea originală din 2003. Putem să schimbăm limba jocului, dar și cea a personajelor. Mai avem opțiunea să schimbăm între schema de control a jocului original și o versiune modernă a acesteia, însă aceasta din urmă schimbă cu locul câtorva butoane. Dacă sunteți fani ai modului în care erau mapate butoanele la începutul anilor 2000, o să vă descurcați de minune cu acestea, dar noi restul muritorilor de rând s-ar putea să avem niște probleme să ne adaptăm acestora, din cauză că am fost alintați de schemele moderne pe care ni le-au oferit titluri precum Assassin’s Creed Valhalla sau Immortals Fenyx Rising.
De asemenea, putem să schimbăm cele două axe ale jocului din schema lor normală în cea inversată, iar fiecare este independentă de cealaltă. Acestea pot fi personalizate pentru camera, pentru personajul principal, pentru barcă și pentru navă, însă ce nu poate fi personalizat este sensibilitatea axelor, aceasta fiind legată de cele două axe.
Un alt lucru care a fost adăugat extra la joc și care este vizibil din meniul principal este opțiunea de material bonus. Aceasta este reprezentat de mai multe poze, artă și clipuri cu comentarii din partea dezvoltatorului care ne prezintă secretele din spatele jocului original și lucrurile mai puțin știute, cum ar fi faptul că în stadiul de dezvoltare personajul principal purta numele de Sally iar Jade era doar numele ei de cod. Pentru fanii care îți doresc să știe mai multe, această secțiune a jocului conține inclusiv story-board-urile din faza de concept a jocului care ne arată o viziune diferită față de ceea ce a fost lansat în 2003.
Apropo de anul în care a ieșit jocul, deși această ediție se numește ediția de 20 de ani, a ieșit la 21 de ani după lansarea jocului. Dezvoltatorul mai are un secrete ascunse acolo, precum niveluri care nu au fost programate până la capăt sau cum au încercat să lege acest univers de o franciză cheie a dezvoltatorului din Paris. Prin aceste secrete putem vedea cât de ambițios a fost jocul în forma sa inițială și ajungem să sperăm la un univers în adevăratul sens al cuvântului pentru continuarea pe care o așteptăm din 2008. Și că tot am adus vorba de continuarea creației, studioul a mai adăugat o misiune secundară în plus în joc care să îl lege de proiectul care ne-a fost arătat în 2018 cu acel trailer care ne-a ridicat foarte multe întrebări, principala fiind ce s-a întâmplat de Jade a devenit antagonistul jocului?
În concluzie, consider că Beyond Good and Evil 20th Anniversary Edition este un remaster bun ce permite jucătorilor noi să experimenteze acest titlu clasic al anilor 2000. Deși titlul încearcă să modernizeze anumite elemente ale creației, acesta nu scapă de cutumele din 2003 privind poziția camerei și schema greoaie de control a personajului. Însă, ceea ce a fost adăugat ne prezintă câteva secrete din spatele jocului și a dezvoltării acestuia pe care nu le-a știut nimeni până acum, iar acest remaster ne lasă cu speranța că vom vedea Beyond Good and Evil 2 în viitorul apropiat. Dar până atunci, vă invit să parcurgeți jocul pe cât de rapid puteți în modul Speed-run și le mulțumesc celor de la Ubisoft pentru oportunitatea de a face o recenzie acestui titlu clasic.