Iubesc mirosul de democrație!

Tudor-Codrin Enea · · 11 min de citit
Iubesc mirosul de democrație!

Apărut în GRIND IV, paginile 74–79.

JUCAT PE PS5 · LANSARE 04 MARTIE 2024 · PUB PLAYSTATION STUDIOS · DEV ARROWHEAD GAME STUDIOS · DISPONIBIL PE PS5, PC

Unul din cele mai ciudate filme pe care le-am văzut vreodată a fost Team America: World Police, o comedie cu păpuși ce reprezintă o satiră și un comentariu politic adus politicilor externe ale Statelor Unite ale Americii. Filmul este plin de referințe la diferitele situații și personaje ale anilor 2000, de la Kim Jong Il la Fidel Castro, precum și actori faimoși precum Alec Baldwin sau chiar George Clooney. Aspectele ce ies în evidență în acest film sunt patriotismul dus la extrem și capacitatea personajelor principale de a justifica totul pe baza ordinelor primite. Personajele aduc ”democrație” țărilor mai puțin civilizate, iar acțiunile întreprinse vor crea o situație ”mai bună” pentru statele din sudul global. Până la urmă, țara își vrea binele iar superiorii tăi știu ei mai bine ce e cu ordinele pe care ți le-au dat, ce par a fi crime de război.

Filmul regizat de Trey Parker a fost un fenomen în 2004 ce a divizat criticii. Mulți s-au simțit ofensați de modul în care Statele Unite ale Americii au fost reprezentate, iar atacurile din 11 septembrie încă erau o realitate pentru majoritatea americanilor. Alții au înțeles nuanțele filmului și mesajul pe care încerca să îl transmită, acela că intervențiile militare și patriotismul extrem pot duce la rezultate dezastruoase. Ultima oară în istorie când aceste teme au fost abordate a fost în 1945 pe timpul proceselor de la Nürnberg iar explicația soldaților naziști a fost exact aceasta: au executat ordinele primite de la superiori. Raționamentul folosit de germani în timpul celui de-al doilea război mondial a fost testat în 1961 într-un experiment faimos al psihologului Stanley Milgram. Rezultatele experimentului au arătat că prin prisma supunerii sau a raționamentului că ”ceea ce fac este doar un ordin”, oricine este capabil să comită infracțiuni sau atrocități.

Poate vă întrebați, dragi cititori, de ce am început o recenzie la un joc haios și distractiv cu această introducere sumbră? Ei bine, în rândurile ce vor urma vă voi explica de ce este important să știm aceste detalii mai serioase.

Helldivers este o serie de jocuri lansată de către Arrowhead Game Studios în 2015, al cărui distribuitor principal este Sony Interactive Entertainment. Primul titlu a fost adus pe PlayStation 3, PlayStation 4, PlayStation Vita și Windows. Acesta a fost prima lansare a faimoasei companii de jocuri video ce a apărut și pe altă platformă decât cea a gigantului din lumea entertainmentului interactiv. Primul joc a fost un top down shooter multiplayer, unde echipe de câte 4 jucători merg să elibereze diverse planete de sub ocupația „băștinașilor”. În povestea din universul Helldivers, noi ne asumăm rolul unui soldat trimis de către guvernul Super-Pământului să apărăm interesele omenirii și să ne sacrificăm pentru binele suprem al planetei noastre. Cred că începeți să vedeți câteva asemănări cu ceea ce am scris mai devreme, dar să mergem mai departe.

În anul în care are loc povestea jocului, toate țările lumii s-au unit sub o singură conducere al cărui scop este să avanseze omenirea și să facă viața tuturor mai ușoară. Sau cel puțin acesta este pretextul pe care îl folosesc. Adevărul urât de care conducerea Super-Pământului nu se sfiește, este că planeta noastră a căzut pradă unei regim autoritar ce distribuie forma sa de democrație, denumită în mod intenționat democrație ghidată, altor planete printr-o politică militară expansionistă. Acest termen, ce a fost preluat cu mult zel de către soldații din joc și de către fanii universului Helldivers, denotă un sistem de guvernare nedemocratic, unde cetățenii au acces limitat la informații și nu au putere de decizie, în ciuda alegerilor organizate de către conducere. Orice informație publică este cenzurată și rescrisă pentru a servi celor în putere, iar persoanele ce îndrăznesc să pună orice fel de întrebare sunt văzuți drept trădători. Scopul cetățenilor în aceste regimuri autoritare este de a servi interesele celor aflați la putere, iar astfel de regimuri autoritare au fost explorate în lucrări faimoase precum 1984 a lui Orwell sau Fahrenheit 451 a lui Bradbury. Societatea, despre care aflăm foarte puține din materiale promoționale și discuțiile unor soldați NPC, pare a fi modelată după cele din faimoasele cărți menționate mai devreme, unde cetățenii nu numai că nu știu adevărul despre structura de guvernare și obiectivele sale, dar nici nu îi interesează, deoarece aparatul de propagandă le repetă non-stop că totul este bine.

Primul joc a avut succes și a primit note diverse, dar în general bune, de la 7 la 9.5 și a fost nominalizat la categoriile de Jocul de acțiune al anului și Jocul Handheld al anului în cadrul ediției nr.19 a premiilor D.I.C.E. în 2016. A și câștigat premiul pentru a doua categorie în cadrul ceremoniei. Acesta a primit o continuare, jocul căruia îi facem această recenzie, ce a fost anunțată în 2023 în cadrul prezentării State of Play al celor de la Sony Interactive Entertainment și a fost lansat în data de 8 februarie 2024. Probabil data de 8 a fost aleasă de către cei de la Arrowhead Game Studio pentru a permite tuturor să aibă un Sf. Valentin frumos alături de ceilalți cetățeni ai Super-Pământului în loc de cei dragi.

Povestea din Helldivers 2 este identică cu cea din primul joc. În continuare suntem un soldat al guvernului autoritar, în continuare suntem înconjurați de propagandă și suntem carne de tun în ochii guvernanților, care ne trimit să apărăm interesele „omenirii” pe alte planete. Uimitor, dar aceste interese par a fi tehnologii avansate ce trebuie „confiscate” de la locuitorii planetelor unde au loc misiunile noastre, și rafinării de petrol, fiindcă, deși omenirea a ajuns să cucerească stelele și universul, se pare că tot avem nevoie de „aurul negru”. Marea surpriză a jocului a fost schimbarea genului dintr-un top down shooter într-un third person shooter. Această ”mică” schimbare creează o experiență complet diferită față de primul joc. Datorită acestei schimbări de perspectivă, jocul aduce mai mult cu o adaptare a infamului film Starship Troopers a lui Paul Verhoeven, unde Rico, interpretat de Casper Van Dien, se luptă pentru Federația Cetățenilor Uniți împotriva unor extratereștri ce arată ca niște insecte uriașe. Rico, împreună cu toți ceilalți soldați, cred cu tărie în tot ce le spune Federația și sunt dispuși să se sacrifice pentru binele omenirii dacă li se dă ordinul. Curios este faptul că actorul lui Rico a spus recent pe contul său de social media că ar fi interesat să participe în filmarea unor materiale promoționale pentru joc. Și iarăși vedem asemănări cu ceea ce am discutat în introducere.

Precum în filmul regizat de Verhoeven, în Helldivers 2 ne luptăm cu extratereștri care sunt împărțiți în 2 facțiuni, spre deosebire de 3 în primul joc. Cele două sunt insectele, care seamănă destul de mult cu dușmanii Federației Cetățenilor Uniți, și Cyborg-ii, afronturi aduse ordinului natural ce îmbină tehnologia cu organicul într-un rezultat ce este mai mult mașinărie decât om, precum experimentele lui SHODAN din System Shock. Cea de-a treia facțiune din primul joc, cei Iluminați, nu se regăsesc în Helldivers 2 în momentul de față, însă mulți jucători au raportat și documentat cum au fost răniți sau chiar răpuși de către fascicule laser albastre. Aceste fascicule laser sunt muniția folosită de către Iluminați, o rasă avansată de extratereștri ce se opune omenirii și expansionismului militar ce denotă politica spațială colonizatoare a Super-Pământului.

Poate vă întrebați ce au pățit acești bravi soldați pentru curajul de care au dat dovadă când au raportat comunității aceste întâmplări ciudate și fără explicație de pe front. Răspunsul este simplu: au fost declarați trădători ai omenirii. Povestea din Helldivers 2, ca și în primul joc, nu este nimic uimitor. Este o satiră și un comentariu asupra unor teme des întâlnite în genul science-fiction. Așa că probabil vă întrebați cum de soldații pe care i-am menționat mai devreme au fost declarați trădători în povestea jocului? Este din cauză că această creație a celor de la Arrowhead Game Studios este un live-service game, unde comunitatea avansează „povestea” ghidați de către dezvoltatorii jocului. Comunitatea este una vie, iar mulți dintre jucători au ales să ia parte la un fel de Alternate Reality Game (ARG), unde fiecare joacă rolul unui personaj din universul Helldivers. Multe din notițele de update sunt scrise precum o informare a unui aparat de propagandă, iar regizorul jocului răspunde la întrebările comunității ca și cum ar face parte din guvernarea Super-Pământului. A fost o situație recentă în care jucătorii au raportat apariția insectelor zburătoare pe front, iar Johan Pilestedt (directorul) împreună cu o bucată semnificativă din jucătorii ARG au negat faptul că inamicul ar fi evoluat. Mai mult, aceștia au numit toți jucătorii care au raportat această întorsătură a războiului galactic drept trădători. Însă adevărul a ieșit până la urmă la iveală.

Datorită naturii jocurilor live-service, acestea depind foarte mult de comunitate, iar Helldivers 2 are noroc că are una foarte dedicată și care este dispusă să își asume diferite roluri în această lume sci-fi. Dar dedicarea comunității nu ar exista dacă jocul nu ar avea o direcție bine definită, deoarece titlurile live-service necesită implicare din partea dezvoltatorilor, care trebuie să creeze conținut și să convingă jucătorii să se întoarcă în fiecare zi la joc. Arrowhead Game Studios are norocul de a-l avea pe Warmaster Joel la butoanele războiului galactic, ce îndeplinește rolul unui dungeon master dibace. Acesta setează „misiunile” săptămânale la care toți jucătorii trebuie să contribuie, precum eliberarea unei planete, distrugerea unui număr de inamici sau recuperarea unui număr de obiective. Fiecare dintre aceste misiuni săptămânale acordă jucătorilor beneficii uriașe, precum abilitatea permanentă de a chema armuri mech pe front, moduri de transport și resurse importante pentru dezvoltarea abilităților noastre de luptă. Neîndeplinirea acestor „sarcini de serviciu” poate avea rezultate dezastruoase, precum impunerea unei interdicții de procreare asupra populației Terrei pentru o perioadă de timp, datorită lipsei resurselor necesare pentru susținerea ei. Implicarea comunității și a dezvoltatorilor în poveste sunt elementul care ridică Helldivers 2 deasupra multor jocuri live-service și îl face un titlu bun, deoarece la celelalte capitole nu este o creație strălucită.

La capitolul gameplay nu există nicio diferență între creația celor de la Arrowhead Game Studios și sutele de third-person shooter-e care există pe piață. Camera este poziționată în spatele personajului, iar acesta are o setare standard de 1 armă principală, 1 secundară, explozibile și muniție. Elementul de noutate pe care studioul suedez l-a adăugat jocului este un „mini-game” obligatoriu, ce trebuie făcut de către jucători ori de câte ori își doresc să ceară suport pe câmpul de luptă. Acest mini-game, cunoscut și sub numele de stratagems, constă în butonarea unei combinații asemănătoare cu codurile pe care le foloseam în copilărie pentru diferitele „cheat-uri” din jocuri, precum faimosul Konami code (sus, sus, jos, jos, stânga, dreapta, stânga, dreapta, A, B). După ce am introdus codul dorit, vom obține fie suport aerian, cutii de muniție, arme sau chiar moduri de transport, în funcție de combinația de butoane folosită. Toate misiunile, indiferent de tipul acestora, se rezumă de multe ori la atacarea unor obiective sau apărarea acestora. La sfârșitul fiecărei misiuni vom face față unui asediu într-o locație de unde vom fi extrași în timp ce suntem asediați fie de hoarda interminabilă a insectelor, fie de marșul nesfârșit al cyborg-ilor. Elementul care aduce varietate și distracție misiunilor este omul. Fiecare misiune poate fi făcută singur, dar acestea sunt majoritatea timpului un efort comun a cel puțin 2 jucători. Prezența altora ne va ușura, sau complica în unele cazuri, misiunile și atingerea obiectivelor. Însă, imprevizibilitatea ce definește omenirea este ceea ce face din orice misiune un deliciu. Jucătorii pot opta să se coordoneze și să abordeze misiunile precum profesioniștii, sau pot fugi în direcții aleatorii și descoperi obiective secrete, ghidați de curiozitate. Aceștia pot să dea dovadă de control și să direcționeze armele asupra inamicilor sau pot să tragă în coechipieri și să descopere că opțiunea de „friendly-fire” este permanent activată în acest joc. Modul în care Helldivers a fost conceput te obligă mai devreme sau mai târziu să te bucuri de el cu alții, deoarece devine din ce în ce mai dificil să crești nivelul personajului doar prin misiunile pe care le poți face singur, care sunt de asemenea și cele mai ușoare. Dacă vrei să crești nivelul soldatului tău, trebuie să participi în misiuni periculoase și grele, care sunt aproape imposibil de dus la capăt fără coechipieri. Acest lucru se datorează nu numai faptului că inamicii sunt numeroși și greu de ucis, dar și faptului că echipele trebuie să se coordoneze. Jocul nu are o hartă implementată în HUD, iar jucătorii trebuie să se oprească din ceea ce fac și să deschidă harta pentru a înțelege unde sunt și încotro să se îndrepte. Unele arme mai puternice necesită 2 jucători pentru a putea fi folosite, iar acest lucru este imposibil de realizat când faci o misiune singur. Însă, nu am avut nici o problemă să găsesc oameni cu care să împărtășesc experiențele din Helldivers 2, deoarece comunitatea este mare și crește exponențial în fiecare zi. Singura misiune care este cu adevărat o experiență single-player și care nu poate fi împărtășită în mod direct cu alți jucători este prima misiune. Aceasta este o misiune tutorial, un nivel rar întâlnit în jocurile moderne, ce reușește să îmbine extremismul militar, patriotismul și satira într-un mod memorabil și care va rămâne în memoria multor jucătorii.

Precum multe alte jocuri live-service, titlul celor de la Arrowhead Game Studios are un battle pass. Dar spre deosebire de restul creațiilor din acest gen, precum Destiny sau Suicide Squad: Kill the Justice League, Helldivers 2 nu te împinge să investești bani în acesta. Este adevărat că toate armele din joc se obțin prin battle pass, însă cel de bază conține tot ce ai avea nevoie, iar fiecare armă este obținută cu ajutorul medaliilor pe care le câștigăm la finalul misiunilor, fie că sunt normale, zilnice sau săptămânale. În 1 săptămână am reușit să ajung la jumătatea acestui battle pass și am obținut deja câteva arme de care nu văd să mă despart în viitorul apropiat, precum un shotgun automatic.

La capitolul estetic, jocul nu se lasă mai prejos de restul titlurilor distribuite de către Sony Interactive Entertainment. Deși titlul nu are o lume colorată precum cea din Ghost of Tsushima sau din seria Horizon, acesta se ridică la nivelul lor prin prisma calității sale grafice. Fiecare planetă și câmp de luptă este randat într-un mod detaliat, în ciuda monotoniei și a paletei de culori neinspirată pe care le întâmpinăm din când în când. La capitolul sunet însă, se observă imediat că avem de-a face cu un joc al faimoasei companie din Minato. Cu sau fără căști, este foarte ușor să deduci direcția din care vin inamicii doar din auz, iar fiecare armă și navă are un sunet distinct și ușor de recunoscut. Nu durează mult până ca jucătorul să deducă cât de departe se află inamicii și ce fel de arme folosesc, în cazul Cyborgilor, bazându-se doar pe urechi.

În concluzie pot spune că Helldivers 2 este unul dintre cele mai bune jocuri live-service pe care le-am jucat în ultimii 10 ani. Acest lucru se datorează nu numai talentului și pasiunii de care au dat dovadă cei de la Arrowhead Game Studio, dar și comunității implicate care alege zi de zi să se întoarcă pe front, cu riscul de a fi carne de tun, pentru a atinge obiectivele impuse de către guvernul Super-Pâmântului.

> SCOR_CITITORI.EXE
—
Prea puține voturi

0 voturi

Derulează până aici și stai cel puțin 30 de secunde pe pagină ca să votezi.