Senua’s Saga: Hellblade II

Apărut în GRIND IV, paginile 94–97.

JUCAT PE PC · LANSARE 21 MAI 2024 · PUB XBOX GAME STUDIOS · DEV NINJA THEORY · DISPONIBIL PE XBOX SERIES S/X, PC

Există experiențe care îți rămân întipărite pe retină și în suflet în așa manieră încât nici măcar trecerea anilor nu va putea să șteargă intensitatea și emoțiile prin care ai trecut...

Mai mult decât atât, revenirea la acele momente nu face decât să-ți îmbogățească trăirile de atunci cu noi înțelesuri și perspective.

Când am văzut prima dată trailer-ul de la Hellblade, în August 2014, aveam impresia că mă uit la un nou hack and slash, foarte similar cu Heavenly Sword, unul dintre proiectele precedente al celor de la Ninja Theory. Protagonista părea o readaptare a unui personaj secundar din jocul menționat mai devreme, doar că într-un setting scos parcă din Vikings. Ceva nou și ceva familiar, în același timp. Însă nimic nu mă putea pregăti pentru ceea ce Hellblade: Senua’s Sacrifice (H:SS) mi-a oferit.

Senua, eroina din Hellblade, a fost cu mult diferită față de ce așteptări îmi făcusem inițial, după trailer-ul de anunț al titlului. Înaintea ochilor nu era o luptătoare neînfricată, în stare să se ia la trântă cu o lume întreagă, ci o femeie vulnerabilă, aproape învinsă de frici și închipuiri groaznice, pe care numai ea le putea percepe. Ea devine victimă a unei societăți din Evul Mediu Întunecat, care nu era pregătită să tolereze și să înțeleagă prin ce trece. Și totuși, printr-o voință nemărginită, se hotărăște să-și înfrunte demonii interiori și traumele acumulate de-a lungul unei existențe chinuitoare. Totul pentru salvarea sufletului lui Dillion, singura persoană pentru care Senua a însemnat mai mult decât o păcătoasă răpusă de tenebre, așa cum propriul tată o considera.

După înfrângerea mai multor oponenți și zei nordici, fiecare testând limite de care nici Senua nu era conștientă că le va depăși vreodată, concluzia este o realizare dureroasă, dar eliberatoare. Moartea, o constantă terifiantă în viața oricărui om, trebuie acceptată.

Un nou tărâm, o nouă luptă

Însă călătoria celtei picte nu este nici pe departe de sfârșit. După încleștările cu divinitățile scandinave, Senua este forțată să-și părăsească lumea pe care o cunoscuse și să se arunce în gura lupului. Căci acțiunea din Senua's Saga: Hellblade 2 (SS:H2) se desfășoară în Islanda, locul de baștină al cotropitorilor care i-au măcelărit poporul.

Dacă titlul din urmă părea foarte bine realizat din punct de vedere grafic, continuarea nu se lasă mai prejos. După șapte ani de lucru, cei de la Ninja Theory s-au ridicat la un nivel superior și au decis să reproducă locuri și peisaje din Islanda la cel mai mic detaliu. Prin folosirea fotogrametriei, o tehnică care utilizează imagini pentru a obține date exacte despre obiecte și terenuri, developerii au reușit să transforme informații 2D din fotografii în informații tridimensionale. Asta nu se reflectă doar în scenele din natură, cât și la așezămintele specifice locului și perioadei istorice. Lucru care creează o senzație cât mai autentică și imersivă.

Probabil singurul meu reproș legat de noua complexitate vizuală este modul de optimizare. Deși sistemul pe care am testat SS:H2 se încadra la specificațiile recomandate (RTX 3070 Ti, Ryzen 7 3800x, 32GB RAM), în cutscenes și scene de luptă se simțea cum performanța jocului începe să piardă din stabilitate, așa că am coborât detaliile de la Medium la Low. Nu a fost ceva care să-mi influențeze experiența finală, însă dacă vrei să te bucuri de cel mai înalt nivel de performanță grafică, este necesar un sistem cât mai apropiat de cerințele actuale.

Pentru că am menționat despre bătălii, în SS:H2 ai de-a face cu adversari mai puternici și mai rapizi, care sunt gata să te sfârtece fără vreo ezitare. Nordicii și creaturile fantastice pe care Senua trebuia să le înfrângă în prima poveste erau, într-adevăr, mai lenți, dar puteau să atace și doi deodată. Manifestările vikingilor sunt împrumutate de la predecesor, iar noii inamici, Draugr, aceste cadavre animate, înarmate cu săbii, topoare și aruncătoare de flăcări, adaugă o notă mai interesantă în parcurgerea aventurii.

Puzzle-urile sunt prezente și aici. Unele dintre ele preiau formula din primul titlu, pentru familiaritate. Celelalte sunt puțin schimbate, dar niciunul dintre ele nu prezintă un obstacol de netrecut. Nu vă faceți griji, puțină atenție și perspicacitate sunt suficiente cât să treceți cu bine peste provocări! Zonele întunecate din H:SS, care au dat bătăi de cap multor fani pe parcursul rezolvării enigmelor, au fost optimizate în SS:H2 printr-o iluminare mai eficientă. Pentru explorare, Druth, vocea care o acompania pe Senua și îi nara despre zeii și mitologia vikingilor, se întoarce cu noi istorisiri care așteaptă să fie ascultate.

Mimica feței pentru Senua și celelalte personaje (avem companioni!) este mult mai expresivă și foarte bine conturată. Sentimente de îndoială sunt cele care pun stăpânire cel mai des pe personajul principal, dat fiind că poate avea o influență asupra celor pe care vrea să îi scoată din ghearele asupritorilor. Asta se vede inclusiv în tonul vocilor care nu îi dau pace. Unele dintre ele o susțin și cred în ceea ce vrea să realizeze, în vreme ce altele o sabotează, numind-o incapabilă și bună de nimic.

Un aspect care mi-a plăcut în mod special este cum echipa dezvoltatoare a creat-o pe Senua în realitate, cu întreg costumul, machiajul și stilul de tunsoare al unei femei din tribul pict. În primul joc, costumul, părul și machiajul au fost modelate în joc. Pentru SS:H2, costumul pe care Senua îl poartă a fost creat din materiale cât mai apropiate de ceea ce se găsea la vremea respectivă, iar aspectul general a fost realizat prin diverse tehnici de deteriorare. Rezultatul final a fost realizat prin scanare 4D, care folosește clipuri video în loc de fotografii, cum se procedează în scanarea 3D.

Sunetul este și în SS:H2 o componentă crucială: vocile sunt realiste și coloana sonoră adaugă o notă în plus pentru imersivitate. Se simte excepțional de bine pe căști, totul fiind înregistrat cu un microfon binaural, proiectat pe baza tehnologiei HRTF (head-related transfer function), care este indispensabil în captarea audio 3D.

Omul este lup față de om

Fără a da prea multe amănunte despre narațiune, SS:H2 este un third person action adventure și o continuare demnă de titlul care a fost atât de iubit și apreciat. Este un joc care merită să fie parcurs fără pauze lungi, căci întreg conținutul nu depășește 8 - 10 ore. Dar asta depinde de nivelul de dificultate ales pentru lupte și cât de repede reușești să deslușești puzzle-urile ce-ți ies în cale.

În H:SS, Senua este într-o călătorie de deplângere a partenerului decedat, dar și de acceptare a morții ca fapt inevitabil al vieții pământești. Pe când în SS:H2, din ipostaza unei persoane trecute prin dureri inimaginabile, nesiguranță, frică și furie, ea reușește să-și ajute semenii și să-i salveze. Cu greu, Senua înfrânge întunericul din interior, acest prădător hămesit, care așteaptă orice ocazie de slăbiciune. Lăsat în voie, fără control, el va mistui orice în cale, lucru care o va afecta atât pe ea, cât și pe cei din jur. Totul depinde de ce alegeri va face de acum înainte.

Este o lecție brutală, viscerală, dar realistă despre umanitate. Cât timp frica, necunoașterea și ura vor pune stăpânire pe o seminție, aceasta va cădea victimă unor căpetenii care nu doresc altceva decât putere și control absolut. Asta în timp ce națiunile slabe, care nu se pot apăra, vor fi osândite până la pieire de cei puternici. Iar ecourile celor trecuți în neființă prin calvar este o greutate pe care nimeni, nici măcar Senua, cu o perspectivă complexă asupra morții, nu o poate duce mult pe umeri. Căci psihicul uman nu este menit să ducă atât de multe lovituri și orori pe cât sunt în stare oamenii să facă rău celorlalți.

Acest review este dedicat lui Flavius Policala, cel care m-a făcut să încerc H:SS, dar și cel care m-a inspirat să scriu despre jocuri video de-a lungul anilor. Vei rămâne mereu printre noi!