Jocurile care ne-au plăcut în prima jumătate a lui 2025

Timp să ai, că jocuri bune sunt destule. 

Avem parte de un an productiv pentru industria de gaming. Conform steamdb, din ianuarie și până la jumătatea lunii iulie au fost lansate aproximativ 9700 de jocuri doar pe Steam. Este foarte probabil să îți fi scăpat câteva titluri, însă nu-i problemă. Ne ocupăm imediat. Am pregătit o listă cu jocurile noi care ne-au plăcut așa de mult încât ne-au ținut lipiți de ecrane timp de zeci, poate chiar sute de ore. Lectură plăcută și nu uita să te hidratezi! Afară e mai ceva ca pe planeta Arrakis din Dune: Awakening…

Like a Dragon: Pirate Yakuza in Hawaii

Recomandat de: Silviu Tănase

Aș putea să fiu hater suprem, ca de obicei, dar astăzi am ales calea bună, așa că am să vorbesc despre un joc care, în 2025, m-a impresionat pozitiv, nu negativ, cum plănuisem. Deși este vorba de un an destul de bun pentru jocuri, cel puțin până la momentul acestui text, vreau să mă folosesc de acest mic moment ca să readuc în vizor „Like A Dragon: Pirate Yakuza In Hawaii”. Sunt mega fan al seriei Yakuza și simt că Pirate Yakuza in Hawaii chiar a reușit din nou să reîmprospăteze seria, deși este un IP cunoscut pentru spin-off-uri ciudate, precum Yakuza Of The Dead, sau spin-off-uri complet serioase și jocuri de același nivel cu cele din seria principală, precum Judgment. Această nouă intrare în serie pare în continuare un vis febril care aruncă totul în cratiță, fără măsură, și iese ceva foarte bun. Poate a fost noroc, sau poate lumea chiar voia să joace ceva ce combină beat’em up-ul din seria originală cu un arcade shooter naval și niște misiuni scoase din JRPG-urile clasice, toate acestea intrând în pielea lui Goro Majima, acest nelegiuit simpatic care ne-a cucerit și ne-a frecat la icre de-a lungul timpului în fel și chip. Like A Dragon: Pirate Yakuza In Hawaii este unul de neratat în 2025.

Out of Sight

Recomandat de: Gabi (Arhiva BD)

Out of Sight este o surpriză plăcută în materie de gaming pentru anul 2025. Dacă îți place ideea de joc puzzle relaxant și captivant, atunci acesta este jocul pentru tine. Intri în pielea unei fetițe oarbe ce vede prin ochii ursulețului ei de pluș, iar scopul tău este să evadezi dintr-o casă presărată cu multe obstacole, dar și să te ferești de anumite personaje dubioase ce vor să pună mâna pe tine. Mecanica jocului este aparte și pune mult accent pe partea de sunet și intuiție. Nu este un joc greu, dar îți oferă multă satisfacție când reușești să treci de anumite obstacole în aventura ta de evadare. Stilul grafic adoptat este perfect pentru acest tip de poveste, este mai întunecat pe alocuri, dar pe ici-colo te încântă cu o paletă interesantă de culori, iar muzica și sunetele din joc îți oferă un plus enorm la partea de imersiune. Pe această cale îl recomand: ia ursulețul și explorează, prin ochii lui, calea ta de scăpare din acea casă dubioasă.

Dune: Awakening

Recomandat de: Adrian (retro_adr14n)

Dune: Awakening reuseste sa fie cea mai fidela interpretare a universului creat de Frank Herbert – fanii cartilor vor recunoaste instant mecanicile de gameplay create in jurul lore-ului, de la combat-ul melee versus inamici cu scuturi, la traversarea pe verticala cu ajutorul curelelor suspensoare, la ornithoptere, stillsuits, stilltents, capcane de vant si importanta pe care o are apa, nelpsita mirodenie, Melanjul, cea mai de pret resursa a Arrakis-ului, si mai ales la amenintarea pe care o reprezinta Arrakis in sine, cu caldura toropitoare, celebrii viermi care raman un pericol constant la fiecare traversare a dunelor sau pur si simplu banditi sau ceilalti jucatori, in sfarsit avem parte de un role play fantasy Dune cum doar visam atunci cand citeam cartile. Jocurile survival in general mi se par plictisitoare si repetitive, iar MMO-uri nu orea am cu cine sa joc, asa ca tind sa le evit, dar cu toate astea in fiecare zi abia astept sa ma loghez in Dune Awakening si sa mai fac cate ceva. Ori sa strang niste resurse, ori sa mai dezvolt baza, ori explorez cat cuprinde, mereu gasesc ceva distractiv si mereu am o recompensa care merita. Pentru fanii Dune, jocul asta nu trebuie ratat. Chiar si ca solo player, ai suficiente sute de ore de continut la dispozitie incat sa merite pretul de achizitie. Dune: Awakening e jocul care m-a surprins cel mai mult in 2025 si reuseste sa fie un mix excelent de survival, mmorpg si extraction shooter. Cu cat joci mai mult, cu atat devine mai distractiv si mai plin de recompense. De asemenea, reuseste sa fie vizual la fel de spectaculos ca filmele, dar face o treaba mai buna pe partea de poveste.

The Elder Scrolls IV: Oblivion – Remastered

Recomandat de: Design Something

Sunt un mare fan The Elder Scrolls III: Morrowind. Am încă și salvările jocului din perioada 2003–2005. Când a apărut The Elder Scrolls IV: Oblivion în 2006, am fost în al nouălea cer. Cu toate că nu se apropie de amploarea lui Morrowind, în Oblivion mi-a plăcut enorm partea în care joci în The Daedric Realm. Mi-ar fi plăcut ca, în continuare, The Daedric Realm să fie inclus și în Skyrim, dar nu a fost să fie.

Acum, în 2025, am reînceput să joc Oblivion Remastered și abia aștept să ajung să intru din nou în Daedric Realm. Sunt tare curios dacă o să fiu la fel de plăcut surprins ca în 2006 și sper ca grafica modernă să ajute la imersivitate.

Și, dacă tot vorbeam de Morrowind, aștept cu nerăbdare Skywind.

Clair Obscur: Expedition 33

Recomandat de: Ronan

 Anul acesta, pe mine m-a surprins jocul francezilor de la Sandfall Interactive: Clair Obscur: Expedition 33. Nu știam nimic de el, nu l-am urmărit deloc și m-am apucat abia după două luni de la lansare, întamplator. Efectiv m-a luat pe sus.

L-am terminat acum, as we speak, însă n-am deblocat toate achievement-urile, așa cum fac de obicei, le voi debloca dupa concediu.

Ce m-a impresionat? Păi, felul în care a fost construit. Da, și povestea a fost bună, și muzica la fel, însă pe mine lucrurile astea rar mă mai dau pe spate — mai ales în jocurile din 2025 (mă joc din 1989, deci le-am cam văzut și auzit pe toate).

Sunt un om tehnic, iar Expedition 33 a luat fix ce-a fost mai bun din două titluri legendare: The Legend of Dragoon (PS1) și Lost Odyssey (X360). Deci, indirect vă recomand și acele două titluri rare și exclusive.

Expedition 33 l-am jucat pe PC, fără probleme, dar este bine optimizat si pe console deci nu prea conteaza pe ce-l jucati.

E material de GOTY? Da, cu siguranță. Jucați-l liniștiți, n-o să fiți dezamăgiți. Și, cel mai important: nu-l grăbiți. Nu e genul de joc care trebuie bifat și uitat…

Marvel’s Spider-Man 2

Recomandat de: Zuluf

Pentru mine, blockbuster-ul lui 2025 a venit sub forma PC port-ului lui Marvel’s Spider-Man 2, un titlu care reușește performanța de a duce pe noi culmi traversal-ul specific Insomniac în timp ce zbori vâjâind dintr-o misiune în alta prin pânza extinsă de personaje nu doar din jurul lui Peter Parker, ci și Miles Morales. În mare, e aceeași rețetă cu care ne-a obișnuit franciza, dar tipurile noi de inamici, numeroasele abilități pe care le are fiecare dintre cei doi eroi în parte și setpiece-uri epice cu iz de God of War m-au făcut să-mi dau seama că va fi jocul verii pentru mine din primele douăzeci de minute de gameplay. Wingsuit-ul și abilitățile noi, efectele de particule și un personaj negativ care e destul de supărat pe viață încât să te facă să tremuri în chiloții de latex promit câteva zeci de ore de încoace și-ncolo printr-una dintre cele mai arătoase versiuni ale New York-ului pe care le-am văzut în vreun joc. Nimic revoluționar, însă întrevăd că o să îmi ia vreo două weekend-uri să curăț harta și să văd povestea până la capăt.

Avowed

Recomandat de: Phillip Silviu Dănăilă

În 2025, escapismul mi-a fost definit de Avowed. M-a prins imediat prin cel mai distractiv gameplay loop pe care l-am întâlnit în ultimii ani. Un combat fluid, versatil, combinat cu un sistem de explorare care răsplătește constant curiozitatea. Totul e croit pentru plăcerea pură a jocului, fără să te simți copleșit sau forțat. 

Blue Prince

Recomandat de: Klamath

Cu cât trec anii, parcă îmi vine tot mai greu să mă apuc de titlurile AAA actuale. Rămân blocat într-un colț de lume cu jocurile mele retro, iar singurele apariții moderne care-mi mai stârnesc atenția sunt indie-urile – alea care vin cu o rețetă nouă, un farmec ciudat sau măcar o aromă retro.

În 2025, doar Blue Prince m-a prins cu adevărat. E un roguelike-boardlike puzzle mystery adventure cum n-am mai jucat. Mi-a mâncat mai mult timp decât vreau să recunosc, dar nu pot să mă supăr pe el.

E genul de joc care îți stârnește obsesia, care te face să-ți scoți carnetelul și să-ți notezi fiecare indiciu, de teamă că ai ratat ceva. E provocator, misterios și are un vibe magnetic, aproape hipnotic. Un roguelike atipic, cu suflet de aventură și structură de boardgame, în care nimic nu e întâmplător și fiecare cameră ascunde o nouă întrebare.

Pentru un fan de puzzle adventures cu nerv de modă veche și suflet de explorator, Blue Prince merită descoperit pas cu pas.

Zenless Zone Zero

Recomandat de: whosyourdaddyMike

Zenless Zone Zero este un action RPG free-to-play lansat anul trecut de o companie asiatică și în 2025, luna trecută, a ajuns la sezonul 2. După ce m-a făcut curios prin personajele diverse și tenta futuristă, cumva catchy, jocul m-a aruncat în lumea orașului New Eridu, singurul oraș rămas locuit de oameni. Aici, jucătorul intră în pielea și controlul personajelor principale: agenți ai unei companii de mercenari. Questurile presupun conectarea la un univers 2.0 al jocului, unde au loc și luptele. ZZZ dispune de misiuni secundare în afara timpului de combat propriu-zis, în timp ce producătorii îl updatează frecvent.

Recunosc că la început m-am uitat ca la un calendar chinezesc, cu multitudinea de butoane și opțiuni care acaparau privirea. Pe parcurs, m-am lăsat purtat de poveste și totul începea să capete sens. Am petrecut de atunci ore plăcute în compania personajelor și acțiunii din ZZZ, căci jocul este unul relaxant ce nu solicită jucătorul mai mult decât e cazul. Recomand acest joc pentru cei care vor să-și petreacă timpul cu un joc video alert, uneori nostim, și fără prea multe bătăi de cap, ce amintește de perioada unei copilării cu desene animate japoneze. Bun pentru o seară confortabilă de Duminică.

Tained Grail: The Fall of Avalon

Recomandat de: cioLAN

N-a fost greu deloc să-mi aleg jocul favorit din prima jumătate a lui 2025. În primul rînd, n-am jucat foarte multe noutăți. Un pic de Clair Obscur, ceva mai mult DOOM The Dark Ages, care e foarte bun la plictiseală, cînd ai chef să dai omorul fără prea multe explicații și justificări, și pe cuvîntul meu că nu mai țin minte altceva care să-mi fi sărit în ochi fără să fie remake, remaster, relansare. STALKER n-am apucat să îl joc, că rulează pe Unreal Engine și placa mea video (un 3070) e încenuncheată de super optimizatul engine al celor de la Epic. Așadar, cînd mi-a picat în mînă Tainted Grail: The Fall of Avalon, mai ales că știam de boardgame, pe care încă plănuiesc să îl cumpăr (cînd o să am loc de el), am chițăit ca un școlar lăsat liber în depozitul de fornetti cu vanilie. Tainted Grail bifează toate preferințele mele: open world cu personalitate, cu direcție artistică deosebită și cu o poveste care să nu livreze trope-uri fantasy pe bandă rulantă. Sigur, rulează pe Unity și, ca FOTOREALISM, e undeva cu vreo 5 – 10 ani în spatele unor jocuri “serioase”, dar direcția artistică, după cum spuneam mai sus, compensează cu vîrf și îndesat limitările tehnologiei Unity.

Ce mi-a plăcut incredibil de mult a fost explorarea și sentimentul că progresezi, că devii o forță reală, temută de miriadele de inamici care populează cele trei hărți ale lui Tainted Grail. Sentiment pe care, de exemplu, în seria Elder Scrolls de cînd au băgat level scaling, nu-l trăiesc prea des. Nu vă spun satisfacția pe care am simțit-o cînd am culcat la pămînt un Wyrdknight, o satană străvezie care, după un punct, bîntuie nopțile din Avalon și te culcă la pămînt cu un pîrț, după ce m-am antrenat vreo cîteva ore pe un montaj imaginar cu Eye of The Tiger. Dacă îți bagi nasul peste tot, e imposibil să nu găsești o armă aproape overpowered, sau o armură hardcore, și, înarmat cum se cuvine, e minunat să te întorci la lighioana care te-a trimis pe veșnicele plaiuri ale vînătorii de loot și s-o scurtezi de cap sau de picioare. De asemenea, nu dau spoilere, dar există un final semi-secret pe care îl poți obține doar dacă explorezi temeinic și descoperi … dar vă las vouă plăcerea să găsiți.

DOOM: The Dark Ages

Recomandat de: Aidan

DOOM face BOOM și în 2025. Brutal, fenomenal, plin de acțiune și de arme perfecte pentru tocat hoardele de draci. Noul DOOM nu știe ce înseamnă pauza, iar atunci când pare că încetinește ritmul, de fapt îți dă timp să răspunzi la întrebarea: ce a fost mai întâi? Scutul în dinții dracului sau dinții dracului în scut?

Last Epoch

Recomandat de: Midnight Geek

Pasiunea mea pentru jocurile ARPG (Hack&Slash-urile din vremurile trecute) se datorează exclusiv jocului meu preferat: Diablo 2 Lord of Destruction, un joc ce a catapult genul în mainstream și a făcut să apară multe jocuri similare, numite “clone de Diablo”.

De 20 și ceva de ani am tot jucat ARPG-uri, și desi unele sunt bune, altele interesante, abia recent am găsit un joc ce mi-a captivat imaginația și m-a făcut să-mi aduc aminte de pasiunea cu care jucam Diablo 2 la început, și anume Last Epoch.

Lansat în 2024, jocul a preluat ce este mai bun din genul ARPG și oferă oricui se aventurează în Eterra o călătorie fascinantă prin coridoarele timpului (campania are time travel), modalități de customizare a eroului ce fac să păleasca alte sisteme din jocuri similare (fiecare skill are un skill tree separat și complex), și o itemizare ce mai că se apropie de perfecțiune (fiecare item poate să conteze la final).

Frumusețea acestui joc este că e simplu de înțeles, oricine poate să îl joace și să ajungă în endgame (scopul final al jocului), dar are destulă complexitate încât să-i mulțumească și pe gamerii dedicați de ARPG-uri.

Near Mage

Recomandat de: Marius Ghinea (leftclickghinea)

Sincer, nu am jucat foarte mult în 2025, ba chiar dimpotrivă. Iar dintre cele jucate, doar un singur titlu a fost lansat în 2025, din simplul motiv că, la prețurile actuale, m-am obișnuit să cumpăr exclusiv jocuri vechi, iar pe acestea numai la reduceri. Avantajul este că, la prețurile actuale ale plăcilor grafice, este un win-win, pentru că nu-mi trebuie nici ultimul răcnet hardware pentru a obține o experiență mulțumitoare. Iar singurul titlu apărut în acest an pe care l-am jucat a fost „Near Mage” al românilor de la Stuck In Attic, din Tîrgu Mureș – iar acesta este un adventure point and click cu cerințe foarte modeste în ce privește configurația PC-ului. Near Mage m-a impresionat prin desenului lui proaspăt și plin de viață, expresiv, caracteristic artiștilor care ne-au dat și „Gibbous – A Cthulhu Adventure”, cu 6 ani în urmă, o bijuterie de adventure și acela. Însă, pe lîngă atmosferă și artă grafică, excepționale, Near Mage m-a marcat prin finețea cu care, într-o intrigă aparent lejeră și cu tonuri pozitive, reușește să lase la vedere locuri întunecate ale societății și individualității noastre, mascate satiric, dar suficient de iscusit încît să mă facă să meditez cu surprindere la relația dintre condiția mea de critic de jocuri și cea de jucător propriu-zis, precum și la felul în care mă raportez la mine însumi atunci cînd scriu despre un joc. Cu certitudine Near Mage este un joc românesc care trebuie parcurs, dar neapărat după ce ați jucat și „Gibbous – A Cthulhu Adventure”.

Lies of P: Overture

Recomandat de: Tudor Enea

Nu aruncați cu throwables în mine, nu scrie nicăieri că n-avem voie să recomandăm un DLC. Mai ales unul așa de generos ca Overture. Această adiție la jocul principal este un soi de prequel, care ne arată Krat-ul înainte ca acesta să devină ruina pe care o întâlnim în titlul principal. Povestea din DLC presupune cunoașterea firului narativ din Lies of P, deoarece oferă lămuriri pentru mai multe elemente de lore vagi din jocul lansat în 2023. Luptele sunt la fel de dificile (dar satisfăcătoare), avem ocazia să întâlnim figuri importante din trecutul lui Carlo și ne putem bucura de o coloană sonoră superbă de-a lungul celor 12-18 ore cât durează de playthrough. Singurul minus e că pentru a-l înțelege cu adevărat, este indicat să-l accesăm abia în NG+.

Cyberpunk 2077 (Switch 2)

Recomandat de: Vlad Costea

Pe parcursul aventurii mele prin Night City, am reușit să identific două motive întemeiate care nu au nimic de a face cu argumentul ”am doar un Switch 2 și nimic altceva, deci voi cumpăra jocul pe platforma asta”.

În primul rând, avem cea mai completă și cizelată variantă a operei Cyberpunk 2077 de până acum, lansată într-un format fizic pe care îl poți utiliza pentru a începe aventura la doar câteva secunde după deschiderea carcasei. Discurile compatibile cu PlayStation și Xbox presupun descărcarea unor actualizări de mari dimensiuni, fapt care poate deveni neplăcut și compromite posibilitatea de a conserva conținutul pe termen lung.

În al doilea rând, mulțumită funcției de mouse prin intermediul JoyCon-urilor, Switch 2 oferă cea mai plăcută experiență portabilă pe care o poți avea alături de Cyberpunk 2077. Să fim serioși — stick-urile direcționale, funcția de giroscop și padul tactil de pe Steam Deck nu vor reuși niciodată să egaleze precizia unui mouse. Și da, sunt conștient că poți conecta un mouse prin porturile USB sau prin bluetooth pentru a conserva surâsul giocondian al lui Gabe Newell.

Death Stranding 2: On the Beach

Recomandat de: Leo Luția

Anul acesta a început în forță. Am avut doar câteva săptămâni de răgaz, iar pe 4 februarie am primit primul titlu „banger”: Kingdom Come: Deliverance 2 — și prins am fost. Apoi, lista de jocuri tari a continuat și pare că nu are de gând să se oprească prea curând. Din portofoliul de până acum, mi-au plăcut multe titluri noi, poate prea multe pentru cât timp de joacă am avut la dispoziție, mai ales ținând cont că avem și o revistă de publicat, care are doar 200+ pagini.

Avowed a fost jocul care a dat startul GRIND V, iar DOOM: The Dark Ages a dat tonul revistei și a fost primul titlu care a primit nota 10, de când am început să oferim scoruri. Dar cel mai tare m-a impresionat Death Stranding 2: On the Beach. Mă simt aiurea că trebuie să aleg doar un nume din cele câteva zeci bune lansate anul acesta, dar m-aș simți și mai aiurea dacă n-aș pune în frunte creația lui Hideo Kojima. Să spui că e doar un „joc” parcă nu-i drept… Ce a făcut tăticul Metal Gear Solid reușește să spargă orice normă. E o experiență cu o încărcătură emoțională puternică, care te face să te reîndrăgostești de PS5-ul tău — acela care, cel mai probabil, a cam stat prăfuit în comoda din sufragerie.

Cum spunea și Tudor în review-ul de pe grnd.ro, Death Stranding 2 este o capodoperă ce trebuie experimentată de orice gamer, chiar dacă poate părea mai greu de digerat la început.

Închei cu o altă parafrazare, de data asta din primul număr GRIND, unde Vlad scria într-un editorial: „Japonezii fac cele mai bune jocuri.” Am trecut puțin de jumătatea anului și deja avem o listă serioasă de candidați pentru Game of the Year 2025. Sper ca Death Stranding 2: On the Beach să își primească recunoașterea pe care o merită în fața industriei și să mai avem parte de capodopere marca Kojima Productions.

Acestea sunt titlurile care ne-au impresionat pe noi, băieții de la GRIND, anul aceasta. Încă mai sunt multe jocuri marfă la cuptor, ce trebuie să apară, precum: Donkey Kong Bananza, Metal Gear Solid: Snake Eater, Silent Hill F, Ghost of Yotei, Mafia: The Old Country, etc.

Suntem curioși ce titluri te-au impresionat pe tine în prima jumătate a anului 2025?